26 de ani de când România se află sub bocancul Occidentului

Uniunea Europeană a adus mai mult rău decât bine. Ce am câștigat de când a fost anexată România la această structură supra-statală? Parade ale homosexualilor, multinaționale ce nu (cu bani de la bugetul statului ) investesc în România și fac ce vor aici, pământul țării vândut străinilor, acte biometrice, norme absurde ce îi încurcă pe micii producători, dictatura minoritățiilor și tirania corectitudinii politice, iar acum Comisia Europeană vrea să aducă mii de imigranți non-europeni în România. E timpul să realizăm că pentru UE nu suntem un stat membru cu drepturi, ci doar o colonie.

Uniunea Europeană este creația oligarhiei bancar-corporatiste occidentale și este condusă autocratic prin diktat, de către Eurogrupul tehnocraților miniștrii de finanțe. Singura politică pe care o cunosc este: forțarea îndatorării națiunilor europene prin aplicare articolului 123 din tratatul de la Lisabona, care obligă guvernele să se împrumute de la sistemul bancar privat și piața bondurilor, ambele în mâna oligarhiei.

Același articol se regăsește în legea BNR, M. Isărescu executând politica monetară a cabalei BIS, a băncilor, așa-zis naționale, sub controlul absolut al oligarhiei. Modul mafiot prin care legea BNR a fost adoptată și lipsa totală de control asupra politicii monetare are, drept consecință îndatorarea Romaniei la FMI.

În timpul comunismului nu au existat bănci comerciale occidentale de la care guvernul Romaniei să se împrumute, dezvoltarea industrială s-a bazat pe creditul BN. Cum se face că, acum, dezvoltarea trebuie neapărat să se facă cu capital extern, cu dobândă? Mai mult, domnului Isărescu și clicii de la Bilderberg nu le ajunge controlul asupra politicii monetare, dumnealui dorește și controlul politicii fiscale care, prin Constitutie, aparține executivului.

Mass media cu propaganda învățată din surse externe, fundații și programe dubioase ale căror agendă secretă este tocmai îndoctrinarea publicului românesc împotriva adevărului, folosind metoda etichetării acestuia ca fiind „conspirație”.

Domni, aflați în leafa institutelor finanțate de oligarhie, ne îndoctrinează cu binefacerile austerității financiare, cu necesitatea abolirii securității sociale, trecerea tuturor serviciilor sociale în domeniu privat, stat minimal și acceptarea dictaturii „auto-reglatoare” a pieții, chiar dacă, manipularea și monopolul, prin intermediul statului și legislației, viciază însăși ideea de piață liberă. Mascarada continuă a „formatorilor de opinie” plătiți de la bugetul Parlamentului European sau administraței UE, de acceptare a tuturor aberațiilor legislative adoptate de UE, subordonarea totală a politicii monetare intereselor bancherilor occidentali ,chiar atunci cînd, se află în totală contradicție cu interesele economiei românești, a ajuns să constituie regula discursului în media românesca controlată de interese străine. De îndată ce, argumente din domeniul realității economice sau sociale contrastează cu aganda oligarhiei, exprimată de sus numiții formatori de opinie, imediat sunt etichetat ca promotorul teoriei conspirației, cu alte cuvinte, adeptul unei fantezii ipotetice fără legătură cu realitatea.

În primul rînd că, aceia care mă acuză de promotor al teoriei conspirației, își dovedesc ignoranța deoarece, pe de o parte, istoria este plină de conspirații, aproape că nu există eveniment istoric care să nu fie rezultatul unei conspirații, pe de altă parte, conspirația implică ca un grup să folosească, fie inducerea în eroare sau, forța împotriva majorității populației, pentru atingerea unor scopuri ilegale sau imorale. Aici, problema se complică deoarece, oligarhia bancar corporatistă, în majoritatea cazurilor, este aceea care dictează legislația deci, se situează de partea legii.

Oligarhia americană care, după al doilea război mondial, instaurase hegemonia SUA consființită de tratatul de la Brentton Woods, din 1945, a condus la superputerea Statelor Unite. S-a ajuns ca doar cinci la sută din populatia globului să dețină 50 la sută din PIB-ul mondial.

Supremația americană trebuia menținută însă și după eșecul războiului din Vietnam și suspendarea converibilității dolarului în aur de către administrația Nixon, în 1971.

Astfel, Kissinger, un academic propulsat de familia Rockefeller la CFR, a devenit National Secutity Adviser și State Departement Secretary, adică, seful strategiei imperiale americane. El l-a convins pe președintele Ford că noua strategie imperială occidentală să fie regim colonialist occidental va putea fi perpetuat prin dominație economică și financiară.

Kissinger avea să explice „noua strategie a imperiului economicului” pentru supunerea națiunilor, argumentând că miniștrii de externe și diplomații cu profil politic nu mai pot să angajeze direct națiunile în curs de dezvoltare, prin amenințări și dictat, ci folosind arma economică și financiară. Ceea ce asigura dictatul oligarhiei asupra națiunilor prin intermediul miniștrilor de finanțe.

Astfel, ceea ce, în secolul XIX, se obținea prin război și dictat, acum se obține prin dominație economică și îndatorare privată și guvernamentală. Exemplul crizelor datoriilor lumii a treia din perioada anilor 80’-90’, a datoriilor țărilor suverane. Deși, rolul diplomaților, miniștrilor de externe, militarilor și serviciilor secrete nu a devenit irelevant, a venit timpul diplomaților cu profil economic, bancherilor și tehnocraților financiari să devină prima linie a avansarii. Astăzi, asistăm la o lupta constantă în care, bancheri, tehnocrați, finanțiști, politicieni, oligarhi corporatiști, birocrați ai organizațiilor suprastatale etc. sunt angajați în jocul puterii împotriva restului lumii, cu scopul de a construi și menține Imperiul dominației economice, de care profită superbogații în general, un cartel al oligarhiei globale și a dinastiilor familiilor oligarhice.

În spatele unui limbaj tehnic împrumutat din „știința” economică, inexplicabil pentru majoritatea populației, se acunde o lume brutală a întâlnirilor și societăților secrete, a intrigilor mascate, a loviturilor de stat, a subjugării prin datorie națională și privată sau colonizare economică, o lume necruțătoare a unui sistem parazitar de dominație mondială, de concentrare globală a unei imense bogății și puteri, obținută în urma exploatării și condamnării la sărăcie perpetuă a miliarde de oameni din toată lumea.

Acesta este cel mai puternic Imperiu din istoria universală, este răspândit pe tot globul, se întinde peste mări și oceane, peste țări și continente îngloband popoare și civilizații diferite, sub dominația sistemului bancar a instituțiilor financiare și a ideologiei neoliberale. Și totuși, asemănarea cu fostele imperii este izbitoare. Natura umană este aceași, întodeauna a existat un centru al imperiului, denumirea nu contează, civilizație sau societate, creat și controlat de oameni care au declanșat conflicte sau războaie, în care săracii sau, modern, cetățenii victime ale propagandei omoară sau sunt omorâți, întrun ciclu al istoriei care se repeată mereu, mereu…

Un studiu din 2011, dedicat structurii proprietății în economiile occidentale, publicat de Swiss Federal Institute of Tehnology din Zurich, a identificat 43000 de corporații multinaționale, dintre care 1318 sunt esențiale, producând 80 la sută din venitul anual al acestor corporații. În centrul sistemului se află 147 de bănci, instituții financiare și companii de asigurări care controlează 40 la sută din toate companiile identificate. Bineînțeles că, 50 de banci sunt cele mai importante pw Wall Street: JP Morgan Chase, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Bank of America, Bank of New York Mellon etc., dar si, Barclay, Capital Group Companies, Deutsche Bank, UBS, Credit Suisse, Societe Generale, Lloylds TBS, BNP Parisbas, AXA, FMR Corporation etc. De asemenea, fonduri de investiții (sau asset management firms) care au miliarde de dolari investite în copaniile listate la burse. Dinamica acestor fonduri este puțin cunoscută, astfel, BlackRock administrată de Larry Fink a devenit dintr-o companie necunoscută în 2008, cea mai puternică companie de investment în 2014, cu un control al banilor investiți de peste 12 trilioane de dolari, aproximativ cinci la sută din toate corporațiile americane. Proprietarii acestor valori imense sunt oligarhi individuali și dinastii familiare ai caror bani sunt organizați în fonduri comune ale acestor familii, într-un cuvânt cei 1 la sută. Din această perspectivă, este interesant de remarcat că primele sase averi ale oligarhiei americane aparțin unor indivizi care au moștenit averea, nu care au generato. Fiecare națiune occidentală, și nu numai, este sub controlul unor dinastii oligarhice. Întrebarea este: cum sunt aceste dinastii compatibile cu statele democratice?

În ultimă instanță, dominația celor „unu la sută” se face prin domnia legii, a statului de drept… Ăia care sunt ilegali devenim noi, aceia care se opun intervenției oligarhiei. Este de ajuns să luăm ca exemplu articolul 123 din tratatul de la Lisabona, inspirat de articolul 88 al Constituției germane, degeaba strigă unii ca mine, că forțarea guvernului de a folosi surse de finanțare instituționale sau private externe, excluzând banca națională, este o mânărie de îndatorare a țării în perpetuitate. Guvernul român a fost acela care a semnat tratarul de aderare la UE. Scopurile imorale, deasemeni, sunt discutabile. Pentru oligarhie, stabilirea unui guvern mondial și abolirea suveranității națiunilor ca atare, poate fi un scop de o înaltă moralitate, care justifică toate fărădelegile, razboaiele, împilările și, în ultimă instanță, crime si genocid comise în vederea atingerii scopului.

Conspirația bancherilor internaționali de a transforma planeta întrun „babilon” totalitar sub dictatura unui guvern unic este la fel de actuală acum, ca și, acum o sută de ani. Activitatea secretă a grupurilor oculte se desfăsoară fără întrerupere, și făra granițe. Intenția lor nu s-a schimbat nici în zilele noastre, trăim sub același spectru al răului, ca și, bunicii și părinții noștri!

Romania nu este ocolită de activități subversive specifice agendei „globaliste”, fie că este vorba de o mafie transpartinică la vîrf care asigură „implementarea” agendei, fie că este vorba de ONG sau fundații finanțate de oligarhia financiară, fie că este reprezentată de organizații legitime aparțind UE, linia politică este aceiași: discreditarea ideei de stat național și independenței economice și politice, în favoarea bazaconiilor globaliste de integrare intrun suprastat dictatorial. Strategia oligarhiei financiare de instituire a controlului politic la nivel mondial. Toate organizațiile internaționale, supranaționale de tipul WTO, FMI, BM , UE , OECD, precum și, tratatele de cooperare internațională tip NAFTA, CAFTA sau viitoarele TPP și TTIP nu reprezintă decît, pași intermediari în vederea integrării economice și politice mondiale premergătoare viitoarei, guvernul mondial.
Dictatul economic susținut de lobbiști ai oligarhiei,sunt exemple convingătoare ale noii strategii al imperialismului occidental!

Acest sistem capitalist este bazat pe sclavie. În timp ce un grup relativ mic, aflat în fruntea societăţii, obţine averi uriaşe fără munca fizică sau intelectuală, cei de jos sunt puşi să munceasca din greu, pentru un străin, pe bani puţini. Din salariu iţi plăteşti facturile şi te duci la magazin, deci tot la un străin, să-ţi cumperi cele necesare. Tendinţa este ca salariul să se diminueze şi preţurile să crească. Asupra acestei tendinţe nu ai nicio influenţă, cu toate că ea poate avea urmări fatale pentru tine.

Eşti dependent de acest sistem, eşti prizonierul acestui cerc vicios şi eşti tratat mai rău decât un sclav. Aceasta dependenţă este dorită de sistem, şi asta pentru ca să ne ţină în sclavie. În trecut, sclavul era considerat proprietate personală şi i se oferea mâncare, îmbrăcăminte şi un acoperiş deasupra capului, pe toată durata vieţii. Această siguranţă nu i se oferă, însă, angajatului de astăzi. Dacă îşi pierde slujba el are şanse foarte mari de a pierde totul, chiar şi locuinţa sa.

Chiar şi cei care în acest moment se simt feriţi de sărăcie pot oricând să aibă surpriza de a-şi pierde poziţia actuală şi de a se vedea confruntati cu aceasta problemă. În afară de aceste aspecte mai este încă un lucru care îi priveşte chiar şi pe superbogaţi.

Întrebarea este: Ce se întâmplă cu noi dacă sistemul acesta nu mai poate funcţiona şi intră în colaps total???

Toate orânduirile sociale din istoria omenirii,capitalismul financiar de astăzi, au fost societăţi oligarhice. Democraţia, în sensul ei adevărat, nu a existat niciodată. Populaţia a trebuit să muncească, de multe ori în condiţii umilitoare, pentru o clică parazitară instalată ilegal la putere şi care nu a dorit niciodată să facă ceva folositor pentru comunitate.

Exploatare, război, catastrofe, crash bursier şi alte deficite. Capitalismul neoliberal din ziua de azi este plin de greşeli şi contradicţii. El ne aduce război, distrugerea mediului înconjurător, dictatură, moarte şi ne motivează cu ajutorul banilor ca să cooperăm pentru a atinge aceste obiective. Toate structurile acestui sistem au fost realizate de către oameni.

Concernele înoată în bani, superbogaţii înoată şi ei în bani. Dar concernele şi superbogaţii nu cheltuiesc bani. Ei nu cumpără şi nici nu investesc în mărfuri reale şi servicii. Ei acumulează banii sau îi folosesc pentru speculaţiile financiare.

Sistemul în care trăim se aproprie de final. Sistemul economic mondial se bazează pe creştere economică exponenţială care nu poate funcţiona deoarece resursele globale sunt finite. Sistemul monetar se bazează pe redistribuirea averii de la cei harnici înspre cei superbogaţi.

Un miliardar, spre exemplu, primeşte în fiecare lună o dobândă de 150.000 de euro. Eşti de acord să plătim în continuare acest „ajutor de şomaj” pentru miliardari?

Datoriile suverane, dobânzile şi impozitele cresc sistemic din ce în ce mai mult şi depăşesc limitele pe care statul de drept le poate suporta. Cetăţeanul care munceşte în mod productiv trebuie să plătească din ce în ce mai multe impozite şi taxe pentru veniturile, salariile, pensiile, diurnele, bonusurile, compensaţiile şi dobânzile celor de sus, adică celor ce se comportă ca nişte stăpâni nemiloşi cu cetăţenii ce le plătesc toate acestea. Ei elaborează legi şi publică opinii la ordinul celor ce au puterea de a crea bani din nimic, la ordinul oligarhiei mondiale. Autoritatea acestora asupra oamenilor creşte încontinuu datorită structurii sistemului monetar care permite transferul de avere dinspre popor înspre clica oligarhică. În plus datoriile suverane cresc şi ele încontinuu.

Sistemul financiar cu taxă de circulaţie este sustenabil deoarece dispare funcţia exponenţială care rezultă din generarea banilor sub formă de datorie şi prevăzuţi cu dobândă. În momentul în care câştigurile din acest sistem monetar revin întregii comunităţi, în loc să revină unor banci private ce au monopol asupra banilor, se crează posibilităţi de finanţare a lucrărilor publice care în momentul de faţă sunt de nerealizat.

Munca şi venitul sunt prezentate întodeauna ca două elemente cuplate în mod inseparabil. Acest lucru este fals. Moştenitorii dinastiilor de familii bogate au şanse foarte mari de a trăi o viaţă fără griji, pe când copii cetăţenilor, care de generaţii trebuie să muncească pentru a putea trăi, se confruntă în permanenţă cu o frică existenţială. Nu este vorba despre o acuză adusă acestor moştenitori care datorită sistemului actual îşi pot petrece toată viaţa fără să muncească, ci de o examinare mai atentă a echităţii sistemului.

De la Sorin Muncaciu

https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?fref=nf