In lumea iluziei,nimeni nu-si mai aminteste ce este iubirea,pentru ca aceasta nu a fost o lume a iubirii.Ceea ce ne doare nu este lipsa iubirii ci lipsa amintirii iubirii adevarate.Oamenii cred ca iubirea este ceva ce li se intampla la un moment dat,o explozie feerica,o betie de senzatii trecatoare,care sunt duse de vant asa cum se duc si frunzele toamna.Altii cred ca inseamna posesiune,dorinta de a-l subjuga pe celalalt, de a-i controla fiecare miscare,fapta,gest,gand,comportament.
Unii au pretentii exagerate,ireale pentru lumea in care ne aflam si ajung sa fie foarte dezamagiti cand constata ca nu au primit ce si-au dorit,la fel ca un copil rasfatat,indignat ca nu a primit de Craciun cadoul cerut.Mai exista si categoria care au langa ei o fiinta dispusa sa ii iubeasca,dar dau cu piciorul acestei sanse si atunci cand acea persoana pleaca din viata lor,cad in deznadejde si regrete.Insa asa cum vom vedea,acele regrete nu ii schimba,ci ii fac sa se inraiasca,sa caute sa ii pedepseasca pe cei din jurul lor pentru ca ei nu s-au invatat lectia,cand de fapt tot pe ei se pedepsesc la nesfarsit prin acele comportamente.
Toata lumea are nevoie de iubire,toata lumea cere iubirea si atunci cand o primesc nu o recunosc sa nu stiu ce sa faca cu ea.Dumnezeu nu ne trimite ceea ce credem noi ca avem nevoie,ci ceea ce avem cu adevarat nevoie.Unii oameni din viata noastra sunt o binecuvantare,altii ne provoaca suferinte si ne adancesc ranile,pentru a vedea ce mai avem de vindecat.Aici pe Terra nu exista partener perfect,nimeni nu este compatibil cu noi in afara de perechea noastra,sa visam cu ochii deschisi la ceva atat de frumos intr-o lume a iluziilor,este ceva periculos.
Aici primim fragmente din ceea ce ne-am dori,aici nu putem sa ne simtim completi,dar speram totusi pana in ultimul moment ca cineva va veni sa ne salveze,sa ne faca sa ne schimbam parerea despre iubire,sa credem ca cineva poate fi asemeni noua.Acordam incredere unor fiinte care nu sunt dispuse nici sa primeasca iubirea noastra si nici sa ofere si le conferim calitati pe care nu le au,din dorul nostru prea mare dupa perechea perfecta a sufletului.Apoi avem o mare deziluzie,cand vedem ca nu era deloc asa cum credeam noi,dar cumva in interior stiam ca nu va fi.Ne-ar fi placut insa sa fie si ne-am mintit pentru linistea noastra sufleteasca.
Singura fiinta din lumea asta care ne iubeste asa cum visam si asa cum suntem este perechea noastra,pentru ca ea este totuna cu noi.Si ca sa o gasim,este suficient sa cautam in inima noastra si sa il lasam pe cel iubit sa se manifeste.Chiar daca nu se afla fizic langa noi,chiar daca nu este intrupat in acelasi moment ca si noi,chiar daca nu o sa il intalnim niciodata in aceasta viata,el este fiinta cea mai aproape din cate pot exista si singura care ne intelege amaraciunea.Singurul lucru care ne desparte este amnezia si aceasta lume iluzorie lipsita de iubire.
Nu va risipiti in van resursele pentru oameni care nu se afla pe acelasi nivel evolutiv ca si voi,care nu au trecut nici macar pragul egoismului,pentru ca veti bate la porti inchise si veti cere lucruri pe care ei nu sunt capabili sa vi le ofere,cum ar fi intelegerea,toleranta sau altruismul.Sunt sigura ca ati intalnit cu totii macar o data in viata o fiinta pentru care ati fost dispusi sa faceti orice,apoi ati constatat ca munca este doar de partea voastra,ca va luptati singur si nu aveti un partener alaturi de voi,ci o povara care atarna de gatul vostru.Eliberati-va.Calea voastra nu este calea unui mucenic care trebuie sa se sacrifice la neasfarsit pentru ca lucrurile sa mearga bine.Este mai bine sa fii singur dar cu inima plina,decat in companie cuiva si cu inima goala.Si chiar daca suna mai putin altruist,chiar daca noua ne vine greu sa ne gandim numai la noi si sa ii lasam pe ceilalti cu drumul lor,este vremea sa ne punem pe primul plan,pentru ca daca nu o facem,nimeni nu o va face in locul nostru.Iubirea se afla in inima,chiar daca calea aleasa pentru noi ar putea fi solitudinea.
http://suntemcopiistelelor.blogspot.ro/
