„Spitalul, Coranul Cahalul, Talmudul, Francmasoneria” – este titlul unei carti furibund antisemite de Nicolae Paulescu. Carte reeditata partial in anii ’90 si, se pare, o tragedie culturala. Din ce cauza? Pentru ca nu este vorba despre un om lipsit de cultura si de gandire. Este vorba despre un intelectual de clasa, a carui activitate stiintifica a condus la descoperirea unui hormon care a salvat milioane de vieti. Datorita acestui om, diabetul a fost invins. Cum a putut acest om sa emita o asemnea teorie, sa scrie o asemenea carte?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa luam in consideratie cativa parametri. Primul este ca un intelectual nu este in mod obligatoriu si democrat. Au mai existat cazuri de intelectuali a caror reactie a fost antidemocractica, nationalista, antisemita, rasista. Au fost si intelectuali care au pactizat cu cele mai antiumane regimuri politice. De ce au facut acest lucru? Este o intrebare la care este greu de raspuns. Poate ca este vorba de cazuri individuale. Jules Verne, mare scriitor francez, autor al atator romane de anticipatie stiintifico-fantastica, romane care au influentat ulterior cercetarea stiintifica si au condus la descoperiri reale, a avut o orientare anti-dreyfussarda. La centenarul sau, un istoric literar francez se intreba care a fost cauza acestei orientari a marelui scriitor, care se manifesta ca umanist si anticolonialist. Era el antisemit? Nu pare. Poate mai curand faptul ca a trait toata viata in provincie, nu a reusit sa devina parizian si academician.
Au fost si cazuri de intelectuali care s-au lasat influentati de evenimentele contemporane lor si de lecturile pe care le aveau. Sa ne amintim ca multi intelectuali italieini (la inceput chiar si evrei italieni) s-au lasat vrajiti de promisiunile lui Mussolini in Italia. Sperau ei intr-o imbunatatire datorita unei „conduceri unice” charismatice? Nu este exclus. Cert este ca ulterior unii dintre ei au facut „mea culpa”, avand chiar curajul de a se adresa dictatorului pentru a-i spune ca au incetat sa il sustina.
In prvinta antisemitismului, sa ne amintim de scriitorul spaniol Pio Baroja, clasic al literaturii spaniole. In afara de romanele lui, care sunt gustate si astazi, a scris o carte antisemita de o vulgaritate rara. Citez titlul ei din memorie :Judios, judiadas y demas ralea. Biobibliografii lui simt o jena si in prezent, atunci cand sunt nevoiti sa citeze aceasta carte si sa mentioneze antisemitismul autorului ei. Mai ales ca aceasta carte a fost reeditata de antisemiti si negationisti in ultimele decenii ale secolului al 20-lea. Pio Baroja nu mai este in viata de mult…
Oare ce ar fi spus profesorul Nicolae Paulescu daca ar fi trait inca 15-20 de ani si ar fi vazut tragedia Holocaustului, precum si a comunismului? Mi-am pus aceasta intrebare de mai multe ori. El era un antisemit de tip vechi, influentat de cuzism. Ar fi tacut? Ar fi vorbit altfel? S-ar fi alaturat intelectualilor democrati care au afirmat intr-un memoriu catre Ion Antonescu: „Tacerea noastra ar fi o crima”?. Chiar daca unii dintre ei tacusera anterior sau vorbisera altfel…
Sa ne amintim ca unii antisemiti de tip vechi au reactionat impotriva pogromurilor si a deportarilor in Transnistria. Ei au afirmat ca au vrut distrugerea economica a evreilor, dar nu distrugerea lor fizica. Sa ne amintim ca in memoriile sale, fostul Sef Rabin Alexandru Safran a scris despre unii lideri ai Bisericii ca erau antisemiti de tip vechi, dar totusi a apelat la ei, iar ei au mers mai departe, cerand incetarea deportarilor in Transnistria. Sa ne amintim ca marele istoric Nicolae Iorga, ultranationalist, care a avut si publicatii antisemite, a cazut victima unor indivizi din Garda de Fier…
Savanti in domeniul medicinei? Din pacate, au fost si nazisti. Sa ne amintim despre groaznicele experiente ale lui Mengele. Criminale si inutile. Sau despre doctorul Babor, care injecta acid fenic detinutilor drept in inima. Sau despre altii, care s-au alaturat aparatului de represiune. Cum au putut face acest lucru? Si de ce?
Nicolae Paulescu a fost un mare om de stiinta. Din pacate, el a fost influentat de teoriile politice din timpul lui. Ca si de teoria rasista. Din fericire, el nu a pus aceste teorii in aplicare in cercetarile sale in domeniul stiintelor medicale. Produsul acestor cercetari a salvat milioane de vieti indiferent de nationalitate, rasa si religie. Dar cartea lui antisemita ramane ca o dovada trista, amara, a orientarii lui politice. El a scris despre Talmud fara ca macar sa il cunoasca, fara sa citeasca vreun tratat talmudic si fara sa citeasca o prezenatare a lui, nu numai favorabila, ci si neutra, obiectiva. Cartile antisemite despre Talmud din secolul al 19-lea, de August Rohling ai Aron Birman (evreu originar din Romania convertit la crestinism, care a scris in limba germana fara o cunoastere serioasa a Talmudului), bazate pe afirmatii mai vechi, precum cele din evul mediu european, sau ale lui Martin Luther si Johann Pfefferkorn, au avut influenta asupra unor oameni care au ales comoditatea, fara obiectivitatea care cere: „Audietur et altera pars”. Tragic este faptul ca Nicolae Paulescu s-a lasat sa cada in aceasta plasa. Dar poate originea lui – dintr-o familie saraca, in conditiile in care cultura romana avea o componenta antisemita si xenofoba puternica – l-a facut sa mearga pe acest drum. Totusi, el trebuie apreciat ca om de stiinta, cercetator in domeniul medicinei, desi respins ca sociolog si om politic. In iudaism exista traditia despartirii evreului de sambata, considerata Printesa Sabat, sambata seara. Se afirma despartirea intre sacru si profan. Poate ca ar trebui sa spunem acelasi lucru si in acest caz: unul a fost omul de stiinta Nicolae Paulescu, altul a fost sociologul si politologul cu acelasi nume. Unul ramane cu lauri in istoria stiintei si a cunoasterii umane, celalalt ocupa un loc anost in groapa istoriei.
