Liderul oricărui cult religios poate modela percepțiile credincioşilor despre lume, viaţă, familie, societate şi politică. De fapt, el face mai mult decât atât: poate controla deplin mintea unei persoane. El are abilitatea de a cultiva sentimente de veneraţie şi entuziasm pentru el însuşi în scopul de a fi slujit şi a-i fi urmate ideile, concepţiile, dorinţele personale. Pentru a face acest lucru, liderul cultului manipulează circumstanțe sau informații în scopul de a crea impresia că posedă o înțelepciune supranaturală sau că este favorizat divin. El se aşază pe un piedestal, ca o personalitate incandescentă şi atrage fani ca moliile la flacără.
Acest lucru se întâmplă în biserici. Într-adevăr, Isus a spus că „Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși se vor ridica și vor face semne mari și minuni, astfel încât să inducă în eroare, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși” (Matei 24:24); și Pavel a avertizat că „… oamenii răi și impostori vor merge din rău în mai rău, înșelând și fiind înșelați” (2 Timotei 3:13).
Toate cultele religioase sunt în cele din urmă culturi ale personalității. Când adepții acceptă pretențiile unui lider autoproclamat „uns special al divinităţii„, îi conferă o putere nejustificată. Odată recunoscut ca lider religios, începe manipularea abuzivă asupra psihicului şi emoţiilor credincioşilor, exploatarea mistică fiind nelimitată. În fapt, el urmăreşte satisfacerea interesului personal sau politic. Introducerea religiei în şcoli – fie ca materie obligatorie, fie ca materie opţională – nu face altceva decât să spele creierele copiilor, să-i înveţe de mici a fi supuşi, să urmeze orbeşte precepte iluzorii, să-i înspăimânte cu pedepsele iadului în caz de nesupunere.
Metode folosite: supunere indiscutabilă, cerere de ascultare, pedeapsă sau pierderea micilor privilegii în caz de nesupunere, loialitate prost înţeleasă, intoleranţă faţă de practicanţii altor culte religioase ori faţă de atei, sceptici şi liber cugetători, umilirea celor care nu ascultă poruncile date de lider etc.
Îndoctrinaţi de mici, aceştia formează viitoarea masă adultă, uşor manipulabilă, învăţată să se supună şi să execute fără discuţie toate ordinele venite de la lideri. Astfel, cetăţenii îşi pierd individualitatea, gândirea liberă şi creativitatea. Politicienii au nevoie de o masă spălată pe creier deoarece prin ea îşi ating cele mai mârşave obiective. Cu ajutorul acestei mase manipulate prin intermediul bisericii, un partid sau altul ajunge la putere, convinsă fiind de liderii religioşi. Între politică şi religie a fost dintotdeauna o legătură strânsă şi distructivă pentru societate. Religia s-a opus evoluţiei fireşti a umanităţii – vezi perioada inchiziţiei – şi continuă să se opună inclusiv astăzi.
În societățile libere trebuie să existe jocul liber al ideilor, trebuie să existe bătălia între argumente și trebuie să existe pasiune și creaţie neîmpiedicată de vreo dogmă. Societățile libere sunt dinamice, zgomotoase, uneori turbulente și pline de dezacorduri radicale dar asta nu înseamnă că cineva trebuie s-o înlănţuiască, s-o oprime, să-i răpească libertatea gândirii creatoare. Nu putem plânge atunci când ideile noastre sunt contestate, nici măcar atunci când cineva afirmă că ideile sale vin de la Dumnezeu.
https://romaniafarajustitie.wordpress.com
