Totul se schimbă, nimic nu rămâne încremenit cu excepţia politicienilor români care de sute de ani suferă de aceleaşi metehne! Asta înseamnă că natura ancestrală a românului nu se poate ascunde de ea însăşi. Nu poate fi negată ci doar revelată. Ea apare precum păduchele în frunte. Românii „nesuferinzi” de boli endemice specifice naţiei, se retrag scârbiţi din viaţa socială şi politică. Cei care nu se retrag, vor fi oricum eliminaţi de ceilalţi care-şi păstrează paternul neamului.
Trăim într-o lume plina de modele: avem modele aflate în vârful societăţii, modele aflate la baza ei şi modele care afectează alte modele. Mai există modele ascunse în alte modele şi modele ascunse – cu bună ştiinţă – de alte modele.
Dacă te uiţi mai îndeaproape la istorie, vei observa că se repetă continuu.
Ceea ce noi credem că este haos, în fapt este doar modelul pe care noi refuzăm să-l recunoaştem că există.
Ceea ce noi numim întâmplare este doar modelul nou pe care încă nu-l putem descifra. Şi dacă nu-i putem descoperi taina, îl etichetăm drept un model prost, nonconform cu actualitatea, cu timpul.
Ceea ce nu putem înţelege – ori din cauza propriei superficialităţi, ori din cauza propriei prostii – spunem că n-are sens, este iluzie sau păcăleală. Nu există nici o voință liberă. Gândim doar în paternul propriei noastre istorii. Nu există variabile, doar continuitate. Dramatic este că nu învăţăm nimic din trecut şi nu schimbăm nimic ÎN NOI! De sute de ani ne sacrificăm inutil şi conştient, îi sacrificăm la fel de inutil şi conştient pe copiii şi pe nepoţii noştri! Paradoxal, toţi declarăm că ne pasă şi că-i iubim ca pe lumina ochilor! Asta este o minciună dureroasă pentru că prin rostirea ei – chiar şi în singurătate – ne minţim în primul rând pe noi înşine!
Istoria este întotdeauna scrisă de învingători. Când două culturi se ciocnesc, cea care pierde esteștearsă şi denigrată. Învingătorul scrie istoria conform variantei sale subiective, glorificându-şi victoria în cărţile sale. Duşmanul cucerit este aspru criticat, umilit şi discreditat. Dacă ne raportăm la oameni cu diverse culturi şi educaţii, fenomenul devine aplicabil. Corect remarca Napoleon: „Ceeste istoria în afară de o fabulă convenită?”
Cine învinge în „războiul” dintre românii altfel şi românii a căror modele ne infestează vieţile de sute de ani? Evident că ultimii. Şi uite-aşa vor dispărea rând pe rând toate valorile neamului, toate creierele luminate, toate visurile… Mulţi români altfel au murit demult, alţii au emigrat, alţii vor sfârşi la fel de tragic ca şi antecesorii lor.
Învingătorul ia totul: vieţile noastre şi viitorul celor ce va să vină!
https://romaniafarajustitie.wordpress.com/
