Acum vedem noi cam cum e cu Norvegia de cind cu furtul de copii…In fata vopsit gardul si in spate leopardul. Cam asa e toata Europa…mizelabila pe fond.
MOTTO:
„De țara unde nu-i stăpân să fugi, oricare -ți este casta.
Dar unde sunt stăpâni mai mulți, fugi mai ales de țara asta.”
Poezie din Antologie sanscrită traducere de
George Coșbuc
Dacii și Vikingii
Din cele mai vechi timpuri, pe tărâmurile Europei de azi, au trăit diverse populații, dar cu certitudine primele apărute au fost geto-dacii (urmași ai tracilor) în zona Munților Carpați și locuitorii Scandinaviei (se pare de origine germanică) așezați în principal în Norvegia.
În perioada dintre ani 105 – 275, Dacia a fost ocupată de Imperiul Roman după care s-a format poporul român.
În jurul anului 700 apar vikingii pe teritoriul Norvegiei unite. Istoria descrie că atât dacii cât și vikingii erau bărbați înalți, voinici, cu ochi albaștri și părul blond-roșcat, pletoși și cu barbă bogată.
În timp ce daco-romanii erau viteji războinici care-și apărau țara chiar cu prețul vieții, vikingii erau dornicii de expansiune, de cucerire de noi și noi teritorii.
De-a lungul timpului românii au rezistat în calea cuceritorilor și asupritorilor străini, care s-au perindat unii după alții – mai întâi popoarele migratoare iar apoi romanii, turcii, austro-ungarii, rușii.
În tot acest timp norvegienii, urmașii vikingilor au fost supuși sute de ani danezilor și apoi suedezilor.
După cel de-al doilea Război Mondial , România a rămas aproape 50 de ani “prizoniera” lagărului Comunist, grație înțelegerii dintre Stalin, Churchill și Roosevelt.
Norvegia a început încă din 1945 o acțiune de implementare a unui tip de economie socialistă sub conducerea PARTIDULUI MUNCITORESC NORVEGIAN, beneficiind din 1947 și de Planul Marshall. Acțiunea a fost continuată de PARTIDUL LABURIST.
În 1949 Norvegia a intrat în NATO ca membru fondator, întărind legăturile cu SUA.
În 1981 Partidul Conservator a preluat guvernarea și a început o altfel de politică economică, prin reduceri de taxe, liberalizarea economiei, deregularizarea piețelor, reducerea inflației, etc ceea ce a dus la plata integrală a datoriei externe în 1990, la fel ca și România în 1989.
Miracolul salvării economiei și dezvoltării Norvegiei, a fost fără îndoială descoperirea în 1969 a celei mai mari resurse de tiței din Europa în zona maritimăEKOFISK, de către compania PHILLIPS PETROLEUM. Guvernul a fondat în 1973COMPANIA NAȚIONALĂ DE PETROL STATOIL în care a investit foarte mult.Norvegia are o rezervă de petrol de 9,8 miliarde de barili.
Conștienți că resursele naturale se vor termina la un momen dat, guvernul norvegian a înființat în 1990 un FOND SUVERAN DE INVESTIȚII cu capital de stat provenit din profiturile obținute din producția de petrol și gaze naturale, în care toți cei 5 000 000 de cetățeni sunt acționari.
Astăzi “ FONDUL PETROLIER NORVEGIAN ”denumit și (FONDUL GUVERNAMENTAL DE PENSII) administrat de BANCA CENTRALĂ A NORVEGIEIare un capital de 600 miliarde de euro ( 5 100 miliarde de coroane norvegiene) ceea ce înseamnă că fiecărui norvegian îi revine peste un milion de coroane.
Fondul de investiții este alimentat și din profitul provenit din producția de gaze naturale, în principal zăcământul TROLL din Marea Nordului, care poate produce încă un deceniu peste 33 miliarde mc de gaze pe an.
Norvegia produce anual în total peste 120 miliarde mc de gaz natural în condițiile în care rezervele actuale de gaze naturale sunt de aproape 2 000 de miliarde de mc.
Gazul natural și petrolul constituie 25% din PIB, iar investiția norvegiană în programe sociale acasă, și în programe de ajutor pentru dezvoltarea altor țări, este cea mai mare din lume (dacă avem în vedere proporționalitatea cu populația).
În 1960 Norvegia a găsit aur în Marea Nordului și a ajuns a patra țară ca bogăție din lume.
Norvegia a fost considerată de FORUMUL ECONOMIC GLOBAL cea mai avansată țară din lume în ceea ce privește calitatea vieții.
Banii din fond sunt investiți pe termen lung în toată lumea, în condiții de maximă eficiență. Salarii mari între 5 000 – 7 000 €/ lună, prețuri pe măsură, impozite progresive, concediu 2 luni pe an, concedii medicale generoase, grădinițe de calitate gratuite, pensii îndestulătoare, bunăstare într-un mediu protejat, prosperitate generală, echitate, sunt rezultate ale politicii unei țări care a refuzat de 3 ori intrarea în UE, sătulă de dominația străină daneză, suedeză, germană. Pescarii și fermierii au ținut Norvegia în afara UE.
Astăzi Norvegia este un stat stabil, cu excedent bugetar, membru al zonei economice europene.
Pentru statul norvegian interesul cetățeanului este mai presus de orice. Bogățiile de interes public sunt proprietatea locuitorilor țării respective. Ele trebuie exploatate rațional, eficient, de către statul norvegian în folosul cetățenilor săi.
Mecanismul economiei norvegiene, unic în Europa, acela prin care statul să aibă acțiuni în marile companii private, în special în sectoarele de importanță și securitate națională, s-a dovedit de succes.
Norvegienii afirmă cu mândrie: “noi am inventat calea economică chinezească înainte ca chinezii să o cunoască”.
A treia cale în revoluția economică, poate avea ca punct de plecare modelul economiei norvegiene care a stabilit cu flexibilitate, intervenția statului și controlul acțiunilor în marile companii, evitând orice încercare de jaf și încercând să scadă prețurile energiei, combustibililor, serviciilor și să asigure nemenținerea spiritului egalitarist între muncitori și conducători.
O țară de 385 252 km2, cu o populație de 5 milioane de locuitori, cu un PIB pe locuitor de aproape 100 000 $, cu o speranță de viață de peste 80 de ani, este a treia producătoare de gaze din lume, a cincea producătoare de petrol din lume, a doua producătoare de pește din lume și posedă cel de-al treilea mare fond suveran de investiții (după ABU DHABI și CHINA) din lume.
Norvegia membră NATO, membră a spațiului Schengen, a spus NU UNIUNII EUROPENE și așa și-a păstrat SUVERANITATEA integral, și-a asigurat o stabilitateeconomică de invidiat, și-a pus deoparte o avere imensă pentru eventuale zile negre.
O analiză comparativă a stadiului de dezvoltare și bunăstare dintre România și Norvegia de ieri și de azi, ne conduce la concluzia că academicianul Anghel Rugină a avut dreptate când ne-a sfătuit să ne păstrăm independența economică cu orice preț, pentru că astfel vom exporta bunăstarea și bogățiile noastre altor popoare.
Nu trebuie să mai așteptăm vreo minune de undeva, de la cineva.
“ NE VREM ȚARA ÎNAPOI !”.
Dar cum ? Prin voința poporului!Prin voința politică responsabilă!
Prin modificarea constituției pentru revitalizarea, apărarea și protejarea resurselor naturale aparținând poporului român, pentru un stat de drept adevărat, pentru restituirea banilor și proprietăților publice furate în ultimii 25 de ani de către nemernici care nu trebuie iertați.
Norvegia are o Constituție de 200 de ani.
A noastră de când este? Și cum este?
În concluzie putem spune că două țări frumoase și bogate, Norvegia și România, cu locuitori vrednici și iubitori de neam și țară și-au ales guvernanți care le-au condus pe căi diferite spre dezvoltare și progres.
Norvegia a rămas suverană pe bogățiile naturale și acum este stabilă și prosperă.
România și-a vândut resursele naturale, distribuția energiei și sistemul bancar și a ajuns instabilă și săracă, asemeni unei colonii străine.
În NORVEGIA – BANCA NAȚIONALĂ gestionează și administrează un Fondul suveran de 600 miliarde de euro, în numele poporului și pentru popor.
În ROMÂNIA – BANCA NAȚIONALĂ este stat în stat, protejează capitalul străin bancar și politicile monetare și de schimb valutar potrivit indicațiilor neprecupețite și antinaționale ale FMI, BĂNCII MONDIALE și ale organismelor finaciare ale UE.
“Fidelitatea față de țară este sacră”
Constituția României
Art. 54. alin 1
