10 ani de anomalii temporale

articol din 2010

Nu ştiu dacă a auzit cineva de teoria asta, pentru mine e ceva nou: după atacul din 11 septembrie, cronologia Pământului s-a dat peste cap. Schimbarea ar fi resimţită de mai mulţi oameni, care au constatat că au amintiri diferite despre aceleaşi evenimente sau pur şi simplu nu au niciun fel de amintire. Se presupune că atacul terorist a generat un fel de resetare a timpului, cu efecte în viitor, fără nicio posibilitate de întoarcere la cursul original al evenimentelor.

Ideea a pornit de la comunitatea de pasionaţi de mistere Above Top Secret, unde s-au inventariat şi câteva anomalii temporaleaici:

1. Personalităţi despre care s-a ştiut că au murit şi care azi trăiesc.
2. Schimbări în istoria recentă.
3. Schimbări în filme şi cărţi.
4. Schimbări în localizarea de clădiri şi drumuri sau apariţii subite ale acestora.
5. Schimbări în localizarea anumitor zone.

Nu sunt date exemple, iar explicaţia este cam încurcată. Oricum, ţine de Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg, care spune că un atom poate fi simultan în două locuri diferite. Lucrurile ar putea sta la fel şi la nivelul biologicului. Totul ţine de conştiinţa umană care funcţionează parţial în afara spaţiului şi parţial în afara timpului. Evenimentele cruciale pot arunca realitatea într-un univers diferit. Oamenii sunt pur şi simplu mutaţi dintr-un univers în altul, „aterizarea” având loc într-un punct îndepăratat de cel anterior. De aici şi discrepanţa în continuitatea cronologiei. Mintea noastră îşi poate aminti trecutul de dinaintea bifurcaţiei, dar acest lucru nu e valabil decât în cazul unor persoane, în timp ce, pentru altele, acele întâmplări nu au avut loc.

Autorul teoriei şocante crede că, prin această înlocuire de universuri, se explică de ce unii oameni au supravieţuit miraculos unor accidente din care era imposibil să mai trăiască sau după boli fără speranţă de viaţă.

Anomaliile se observă cel mai bine la nivelul persoanelor şi evenimentelor celebre. Astfel, la alegerile electorale din 2000, când a ieşit George Bush Jr., se vede bine acest punct de cotitură, provocând devierea temporală şi trimiţând America într-un timp greşit, cu atacuri teroriste. Deci, fenomenul ar avea „epicentrul” în jurul anului 2000. Acest an este mijlocul intervalului 1995-2005, timp în care fenomenul s-a acumulat, după care s-a decompensat, ambele etape manifestându-se cu modificări temporale. În cei 10 ani, mulţi oameni care au murit, din cauze perfect plauzibile, au continuat să trăiască. Autorul acestei teorii dă câteva exemple despre care ne avertizează că unii dintre noi ne vom aminti, alţii, deloc.

1. Nelson Mandella a murit în acea fereastră de 10 ani, dar politicianul sud-african este şi astăzi încă în viaţă.
2. Actorul Kirk Douglas a murit la sfârşitul anilor 90, au fost ştiri şi reportaje cu duiumul. Michael Douglas, fiul lui, a dat un interviu despre tatăl lui chiar după înmormântarea din Cimitirul Forest Lawn din Hollywood Hills. De acest interviu îşi amintesc mulţi oameni. Însă bătrânul Kirk trăieşte şi astăzi.
3. Faimosul autor Kurt Vonnegut a murit în 1997. Fanii lui au făcut un website dedicat memoriei lui. Mulţi îşi amintesc acest website, care, între timp, a dispărut cu desăvârşire. Vonnegut a murit din nou la 11 aprilie 2007.
4. Actorul Richard Chamberlain a murit la sfârşitul anilor 90 de SIDA, când fanii lui au fost şocaţi să afle că era homosexual. Dar se pare că actorul e foarte viu şi astăzi. Încercând să obţină copii ale ştirilor care îi anunţau moartea, martorii care îşi aminteau de înmormântare au fost informaţi că înregistrările au dispărut.
5. Reporter controversat şi membru al Corpului de Presă al Casei Albe, Helen Thomas a murit de insuficienţă cardiacă în ultimii ani ai administratiei Clinton. Unii îşi pot aminti că preşedintele Clinton a elogiat-o el însuşi şi mulţiex-preşedinţi au vorbit despre moartea ei. Ea a stat moartă şi îngropată până în 2004, când a apărut brusc din nou, la un briefing de presă, la Casa Albă, ca şi cum n-ar fi lipsit niciodată. Helen Thomas este foarte vie în clipa de faţă.

Bineînţeles că despre aceste decese nu găsim informaţii pe net sau în ziare, odată cu resetarea realităţii s-a şters tot: necroloage, filmări, amintiri. Numai unii sunt conştienţi de acele întâmplări şi mai au amintiri, uneori incredibil de clare, despre evenimente care au avut loc, dar pe care ceilalţi nu le confirmă. Bineînţeles, astfel de oameni sunt priviţi cu suspiciune.

Căutând totuşi pe net nişte dovezi care ar fi putut scăpa neşterse, am găsit că Bush a spus „Mandella is dead” în 2007. Poate a fost doar o glumă proastă sau poate i-a scăpat un secret. Gafa s-a repetat pe 1 septembrie 2013, când Bush a anunţat din nou moartea lui Mandela, cu toate că ziarele au scris că, în acea zi, liderul sud-african s-a externat. Vina şi-a asumat-o purtătorul lui de cuvânt, care spune că a trimis un mail greşit în numele preşedintelui. De două ori e deja prea mult!

În 1997, a murit fratele lui Kurt Vonnegut. Nu ştiu dacă e o substituire convenabilă, dar e foarte posibil şi să fi murit amândoi în acel an. Despre Helen Thomas ce să mai vorbim? Are 91 de ani şi mulţi cred că nu mai trăieşte de mult. Însă povestea cu Kirk Douglas m-a dat peste cap. Şi eu îmi amintesc foarte clar că a murit în anii 90. Nu pot decât să mă întreb: Ce naiba se întâmplă?

Adaug la lista americanilor cu ciudăţenii temporale povestea unui mort reînviat: Michael Jackson. În anul 2005, cu ocazia verificărilor din procesul cu pedofilia, s-a găsit la Neverland un cadavru îngropat pe proprietate. Pe corpul aflat în stare avansată de descompunere s-au găsit o mănuşă şi o bluză de piele roşie cu fermoar.  Un investigator pe nume Tim Holbrooke susţine că a identificat corpul pe baza fişei dentare şi a ADN-ului. Oricum, structura osoasă a feţei semăna izbitor cu cea a megastarului. Legiştii au fost siguri că e vorba de MJ, mort, conform autopsiei, cu cel puţin 10 ani în urmă. Tot cam pe atunci, cei care-l cunoşteau prea bine au constatat că s-a schimbat radical. Practic, nu mai era de recunoscut, avea alte preferinţe culinare şi alte obiceiuri. Articolul original, aici. După găsirea cadavrului, MJ a umblat nu se ştie pe unde, în cel mai mare secret, reapărând ca persoană publică abia peste doi ani. Probabil a trăit cel mai mare şoc al vieţii lui să se vadă mort. Ulterior, jurnaliştii au spus că au inventat totul, dar poate nu e aşa. Mai multe detalii, aici În orice caz, Michael Jackson a mai trăit patru ani după ce a fost declarat răposat.

Lista poate continua. De exemplu cu Ariel Sharon, fostul premier al Isarelului, care este sau nu este în comă de 7 ani. Nu m-aş mira să-şi revină miraculos. Probabil că fiecare dintre noi are câte o astfel de amintire dubioasă despre el însuşi sau despre alţii. De obicei, spunem legat de aceste fenomene că „omul a avut zile”, „a fost o minune”, „Dumnezeu a vrut să mai trăiască”, dar s-ar putea ca explicaţia să fie alta: trăim într-o altă versiune a realităţii. Câte astfel de lumi am schimbat până acum, nu se ştie. Nu se ştie nici cu ce periodicitate revine fenomenul.

http://desecretizari.blogspot.ro/