„Să permiţi mecanismului de piaţă să devină singurul administrator al sorţii fiinţelor umane şi al mediului natural, înseamnă, într-adevăr, fie şi restrâns numai la uzul permis de puterea de cumpărare, să ajungi la distrugerea societăţii. Fiindcă aşa-zisa marfă, ‘forţa de muncă’, nu poate fi folosită intensiv, fără discriminare sau chiar să fie lăsată nefolosită, fără a afecta fiinţa umană care se dovedeşte a fi ‘agentul purtător’ al acestei mărfi ciudate. Dacă s-ar dispensa de ‘forţa de muncă’ a unui om, sistemul, implicit, s-ar dispensa şi de entitatea fizică, psihologică şi morală numită ‘om’, ataşată acelei etichete. Jefuit de protecţia oferită de instituţiile culturale, fiinţele umane ar pieri datorită efectelor expunerii sociale; ar muri datorită unei dezorganizări sociale acute, ca victime ale viciilor, perversiunilor, crimelor sau înfometării.
