Celor ce vor să zboare

Ei nu ştiu, dar au curaj, chiar dacă le e teamă.
Ei nu ştiu, dar au încredere, chiar dacă au şi momente de disperare.
Ei sunt puternici, din ce în ce mai puternici, pe măsură ce-şi cunosc şi recunosc vulnerabilitatea, lăsând-o să fie, la lumina zilei.
Ei sunt puternici, pentru că sunt autentici şi nu mai au nevoie de măşti şi de roluri.
Ei nu ştiau, dar s-a-ntâmplat să-şi crească aripi, pe măsură ce cădeau mai în adânc.
Şi, dintr-o dată, s-au ridicat. Ca un avion care se redresează în ultimul moment. Ca un avion care nu se mai prăbuşeşte.
S-au ridicat. Au planat. Uimiţi că le-a fost atât de greu să înveţe ceva ce, acum, li se părea atât de simplu de făcut.
„E atât de simplu să zbori!”, spuneau ei.
Nu au învăţat să zboare, pentru că ştiau deja. Au reuşit să găsească drumul pe care să-şi reamintească zborul.
Cu toţii ar trebui să facem asta.
Să ne creştem, înapoi, aripile.

Astăzi am să văd un om