„Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Singurătaţi în cuib de cuci
Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,
Să odihnim sub ea trăiri
Din lada plină cu-amintiri.
Dar sufletelor noastre acum
Le cresc lăstari pe scurtul drum.
Sunt înfloriți ca-n primăvară
Iar peste tot ne împresoară
Parfumul clipelor în doi
Din vraja vieţii ca un roi.
Şi te iubesc iubită doamnă,
Magnolie-nflorită-n toamnă!”
