În Grecia antică, Socrate (469-399 DC), era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui.
Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus:
– Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?
-Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei.
– Trei?
-Așa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului.
Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
-Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
-E-n regulă, zise Socrate. Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotrivă…
-Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit.
Socrate a continuat.
– Totuși mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosinței. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
-Nu, nu chiar…
-Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?
Oare câte informații cu care venim în contact de-a lungul unei singure zile ar putea să treacă acest test?
Ești ceea ce gândești!
