Howard Zinn (24 august 1922 – 27 ianuarie 2010) a fost profesor, istoric, dramaturg și activist social american. Ca profesor, a predat Ştiințele politice la Universitatea din Boston. Zinn s-a descris ca fiind „puţin anarhist, puţin socialist. Probabil socialist democrat.” A scris pe larg despre Mișcarea drepturilor civile, despre mișcarea anti-război și despre istoria muncii din Statele Unite. Titlul unui documentar despre viața și munca lui Howard Zinn poartă numele omonim al Memoriilor sale: „Nu poți fi neutru într-un tren aflat în mişcare”.
Câteva din ideile şi viziunile lui Howard Zinn
Nesupunerea civilă NU este problema noastră. Problema noastră ESTE supunerea civilă. Problema noastră este numărul mare de oameni din întreaga lume care s-au supus poruncilor liderilor guvernului lor şi au plecat la război şi au ucis milioane de oameni din cauza acestei supuneri…Problema noastră este că oameni supuşi sunt peste tot în lume; ei se supun în faţa sărăciei şi a foametei, în faţa prostiei, a războiului şi a cruzimii…Problema noastră este că oamenii sunt supuşi chiar şi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi … iar marii hoţi circulă liber prin ţară şi prin lume. Asta e problema noastră.
A fi plin de speranţă în vremuri grele înseamnă a fi de-a dreptul prosteşte romantic.
Istoriceşte vorbind, lucrurile cele mai teribile – război, genocid şi sclavie – sunt rezultatul supunerii oamenilor şi nicidecum al nesupunerii acestora.
Dacă cei care conduc societatea noastră – politicieni, directori corporatişti și proprietari ai presei și televiziunii – ne pot domina ideile, atunci cu certitudine îşi vor asigura puterea. Ei nu vor avea nevoie de soldați să patruleze străzile. Noi ne vom controla singuri.
Provocarea rămâne. Pe o parte sunt concentrate forţe formidabile: bani, putere politică, mass-media majoritară. Pe cealaltă parte suntem noi, oamenii lumii, şi avem o putere mai mare decât toţi banii sau armele şi aceea este ADEVĂRUL. Adevărul are propria putere. Arta are şi ea propria putere. Această lecţie veche (… )pentru care ne facem toţi probleme – este în fapt sensul luptei reale a poporului.
Cum poți avea un război împotriva terorismului când războiul în sine este terorism?
Un poem poate inspira o mişcare. Un pamflet poate declanşa o revoluţie. Nesupunerea civilă poate trezi oamenii şi ne provoacă să gândim; atunci când ne vom organiza unul cu altul, atunci când ne vom implica, atunci când ne vom ridica şi vom vorbi împreună, abia atunci putem crea o putere pe care nici un guvern nu o va putea suprima. Trăim într-o ţară frumoasă. Dar oamenii fără respect pentru viaţa umană, libertate şi justiţie ne-au preluat ţara. Acum este timpul să ne-o luăm înapoi.
Memoria persoanelor oprimate nu este un lucru care poate fi luat şi aruncat; pentru astfel de oameni, cu astfel de amintiri, revolta respiră întotdeauna la un centimetru sub piele.
Dacă oamenii ar putea să vadă că SCHIMBAREA este rezultatul a milioane de acte mici care aparent sunt nesemnificative, atunci ei nu ar ezita să facă acele mici acte. Actele mici, atunci când sunt multiplicate de milioane de oameni, pot transforma lumea.
Fiinţele umane nu sunt maşini; indiferent cât de puternică ar fi presiunea pentru a se conforma, uneori sunt atât de revoltate de nedreptate încât îndrăznesc să-şi declare propria independenţă. În această posibilitate istorică se află speranţa.
https://romaniafarajustitie.wordpress.com
