Se spune că cineva se plimba pe plajă într-o noapte cu lună plină în timp ce se gândea: “Dacă aş avea o maşină, aş fi fericit. Dacă aş avea o caş, aş fi fericit. Dacă aş avea un job perfect, aş fi fericit. Dacă aş avea o pereche perfectă, aş fi fericit.”
La un moment dat se loveşte de o punguţă plină cu pietre şi începe să le arunce în mare una câte una. La fiecare zice: “Aş fi fericit dacă…”. Aşa a făcut până în momentul în care i-a rămas o singură piatră în punguţa, pe care a şi păstrat-o. Ajungând acasă şi-a dat seama că aceea pietricică era un diamant valoros.
Vă daţi seama câte diamante a azvârlit în mare fără să se oprească şi să aprecieze? Câţi dintre noi trecem aruncând comori preţioase, în timp ce aşteptăm ceea ce credem că e perfect? De câte ori nu visam şi dorim ceea ce nu avem, în loc să apreciem ceea ce este lângă noi. Uitaţi-vă în jurul vostru şi, dacă vă veţi opri să analizaţi, vă veţi da seama cât de norocoşi sunteţi…
Fericirea e foarte aproape de voi şi nu i-aţi dat ocazia să o demonstreze. Observaţi pietricica… poate fi un diamant valoros. Fiecare zi e un diamant preţios, valoros şi de neînlocuit. Depinde de voi dacă veţi profita de el sau îl veţi arunca în marea uitării şi nu îl veţi mai recupera niciodată.
