Profesorul Universitar Costea Munteanu revine la ActiveNews cu o analiză serial de excepție despre istoria pieței serviciilor medicale din Statele Unite.
Mai oricine știe că serviciile medicale din Statele Unite sunt un subiect fierbinte: s-au scris mii de pagini, s-au filmat sute de ore de documentare și s-au consumat inestimabile energii în dezbateri pe acest topic. În fiecare campanie electorală prezidențială, pretendenții la „Tronul” Americii promit că vor reforma sistemul medical american, întrecându-se în promisiuni și deziderate.
Unul dintre cei mai reputați profesori ai Facultății de Relații Economice Internaționale ai Academiei de Studii Economice din București, profesorul Costea Munteanu face lumină asupra istoriei transformărilor suferite de sistemul de sănătate american.
Mai precis, serialul „urmărește, cronologic, evoluția în ultimii 150 de ani a pieței serviciilor medicale din Statele Unite și devoalează mecanismele intime prin care:
- piața liberă a serviciilor medicale de pe la mijlocul secolului al XIX-lea (când asistența medicală se baza pe sistemul medicilor privați de familie, care-și alocau cea mai mare parte a timpului lor pentru consultarea și cunoașterea îndeaproape a pacienților, percepând tarife scăzute, aflându-se într-o competiție liberă pe piața prestării de servicii medicale – medici alopați, medici homeopați, medici chiropracticieni specializați în tehnica preso-puncturii, farmaciști, moașe, surori medicale);
- a fost ulterior treptat sugrumată (până spre primele două decenii ale secolului al XX-lea) prin complotul pus la cale de grupurile de interese ale medicilor alopați (ce urmăreau, pe de o parte, limitarea exercitării profesiunii de către concurenți – homeopații, osteopații, chiropracticienii, farmaciștii, moașele, surorile medicale – și, pe de altă parte, restricționarea ofertei de servicii medicale pentru ridicarea artificială a nivelului tarifelor acestora – prin restricționarea severă a accesului la sistemul educațional medical prin limitarea semnificativă a numărului instituțiilor de învătământ medical acreditate, și obținându-se astfel reducerea masivă a numărului elevilor și studenților admiși anual în cadrul școlilor medicale acreditate);
- pentru a fi în cele din urmă metamorfozată în actuala structură de monopol medical etatist-corporatist”.
Nu cred că ar fi o exagerare dacă aș spune că, în mod predilect în vremurile noastre, problema fundamentală a economiei o reprezintă alegerea ce trebuie mereu făcută între singurele alternative realiste de organizare socială: stat sau piață liberă; constrângere sau proprietate privată; birocrat sau întreprinzător(1) .
Privind din perspectivă istorică modul în care societățile umane s-au raportat la acest set de alegeri, putem observa manifestarea unei tendințe seculare neabătute de creștere, și nu de micșorare, a implicării statului în economie. Bunăoară, dacă până la începutul secolului al XIX-lea se constată o implicare redusă, și menținută la un nivel relativ constant, a statului în economie (măsurată prin echivalentul din PIB al prelevării de impozite, implicarea se cifra la nivelul de 5%), spre sfârșitul secolului se observă o tendință de creștere continuă a procentului prelevărilor, pentru ca la jumătatea secolului al XX-lea prelevarea să ajungă la valori ce depășeau 50% din PIB(2). În prezent, cotele de prelevare variază destul de semnificativ între state, dar se mențin în medie la peste 40%, din PIB, criza pe care încă o traversăm antrenând de fapt o creștere masivă a implicării statului în economie (în special pe secvența măsurilor de combatere a efectelor crizei adoptate de majoritatea autorităților lumii).
Mai mult decât atât. În jumătatea de secol de după cel de-al Doilea Război Mondial, se observă că până și în țările occidentale puternic industrializate (în plus față de țările blocului comunist de la acea vreme) sectorul public/colectivizat și-a extins rolul redistributiv până la niveluri reprezentând 40% – 60% din totalul venitului generat în țările respective.
Avem, deci, de-a face cu un fenomen în fond tulburător, pe care l-am putea numi preferința perenă a oamenilor pentru stat, adică pentru organizarea societății în baza intervenționismului etatist (respectiv, preferința lor pentru ordinea coercitivă impusă de autoritatea statală), în detrimentul organizării societale în temeiul funcționării piețelor libere.
Această stare de lucruri este de natură să ridice o serie de întrebări tulburătoare, aș zice, precum:
– de ce tocmai intervenționismul etatist este perceput de oameni ca fiind soluția perenă pentru o bună funcționare a comunităților umane din mai toate timpurile ?
– dacă economia de piață liberă este atât de bună – precum susținem noi, libertarienii -, atunci de ce nu este ea percepută ca fiind soluția cea adevărată ?
– dacă guvernele sunt atât de rele, de ce au astăzi atâta putere în întreaga lume ?
Se pare că explicația în general agreată pe care cercetătorii din științele sociale o dau acestui fenomen este aceea că cetățenii înșiși doresc și cer acest lucru, respectiv o societate bazată pe stat. Altminteri, se argumentează, personalitățile și partidele politice care eventual ar candida pe platforma micșorării statului și a creșterii pieței ar câștiga puterea și ar schimba raportul în favoarea pieței libere. Ceea ce, precum tocmai am văzut, nu s-a prea întâmplat la scara istoriei moderne (de altfel, scorul electoral relativ modest obținut de senatorul republican american Ron Paul – politician promotor al viziunii libertariene – în cursa pentru obținerea investiturii partidului său drept candidat pentru alegerile prezidențiale din 2012 este, poate, cea mai recentă și notorie ilustrare a acestui fapt).
Cred însă că subiectul trebuie aprofundat mai mult, dacă dorim găsirea unor răspunsuri la întrebările de mai sus.
În acest sens, merită să observăm că marea majoritate a oamenilor – de la noi și de aiurea – susțin diferitele politici guvernamentale (prin care statul se implică în economie) întrucât cred cu adevărat că guvernul trebuie să rezolve problemele sociale. Numai rareori iau ei în calcul și posibilitatea că guvernul ar putea fi cauza acestor probleme sau că intervenția acestuia le agravează. Așa după cum nu iau în calcul nici posibilitatea ca acțiunile voluntare întreprinse pe o piață liberă (de intervenția guvernului) să fie capabile să rezolve multe din așa-zisele eșecuri ale pieței.
Pe de altă parte, credința larg răspândită în menirea naturală a statului este dublată de credința la fel de larg răspândită în slăbiciunea intrinsecă a pieței libere, în sensul că(3) :
– sistemul bazat pe piața liberă nu poate apărea sau persista pentru că, în absența intervenției protectoare a statului, anumiți oameni vor avea întotdeauna atât stimulentul cât și abilitatea de a folosi forța împotriva celorlalți;
– și chiar dacă societatea ar lua naștere într-o lume perfect libertariană, fără nici un stat, grupuri aflate în competiție vor forma în cele din urmă un guvern coercitiv;
– astfel că, în lipsa monopolului guvernamental asupra folosirii forței, grupuri aflate în competiție care pot coopera pentru a soluționa disputele ar putea la fel de bine să comploteze pentru exercitarea coerciției;
– ca atare, pentru cei mulți dintre noi care gândesc astfel, e improbabil ca o societate libertariană să supraviețuiască, și aceasta datorită a ceea ce poate fi numit „paradoxul cooperării”: unii oameni vor fi capabili să coopereze îndeajuns de mult încât să îi amenințe pe ceilalți cu forța privată sau cu cea a unui guvern, iar acest lucru constitie, în opinia majorității dintre noi, o caracteristică absolut inevitabilă a unei societăți non-statale (care nu se bazează pe ordinea legitimă impusă de stat);
– și chiar în eventualitatea în care cei mai mulți oameni ar fi pașnici, grupurile mai puternice tot le-ar putea amenința pe celelalte, care nu prea ar avea altă posibilitate decât să bată în retragere: deși victimelor le-ar fi mai bine dacă nu ar fi persecutate deloc, totuși ele sunt într-o situație mai bună dacă suportă persecuția și nu răspund cu aceeași monedă, decât dacă ar riposta, deoarece confruntările sunt costisitoare.
Pe această linie de judecată se inscriu, de altfel, și următoarele aserțiuni ale unui cercetător cu reputație în domeniu: „În lipsa guvernului – sau chiar și atunci când există un guvern slab– grupuri predatoare se vor impune prin forță și vor crea un guvern pentru a extrage venituri și bogăție de la aceștia (restul populației-n.n.)”(4) Ceea ce impune în mod firesc și implacabil concluzia, pentru atât de numeroșii adepți ai unei astfel de interpretări, că guvernul este inevitabil iar preferința pentru stat este rațională.
Analiza-serial pe care v-o propun prin acest prim episod avansează o perspectivă sensibil diferită: piețele libere și cooperarea socială voluntară în general sunt elementul cheie în crearea factorilor comportamentali decisivi – precum încrederea – pentru ca societățile să poată funcționa corespunzător. Ele sunt cele care facilitează afirmarea și consolidarea lumii civilizate, între pilonii căreia se află și performanța economică. Lăsate să funcționeze liber de orice intervenție guvernamentală distorsionantă, piețele duc inclusiv la creșterea nivelului de încredere al indivizilor, facilitând astfel relațiile inter-umane și sporind coeziunea socială.
Ceea ce înseamnă că nu ”paradoxul cooperării” sau alți pretinși factori endogeni ai funcționării libere a piețelor duc la capotarea lor, ci acțiunea distorsionată generată de intruziunea unor factori perturbatori induși ”din exterior” (exogeni), cum este prin excelență intervenția guvernamentală.
În sprijinul unei astfel de înțelegeri a stării de lucruri, analiza-serial ce va urma se bazează pe fapte și dovezi istorice. În acest sens, serialul urmărește, cronologic, evoluția în ultimii 150 de ani a pieței serviciilor medicale din Statele Unite și devoalează mecanismele intime prin care:
•piața liberă a serviciilor medicale de pe la mijlocul secolului al XIX-lea (când asistența medicală se baza pe sistemul medicilor privați de familie, care-și alocau cea mai mare parte a timpului lor pentru consultarea și cunoașterea îndeaproape a pacienților, percepând tarife scăzute, aflându-se într-o competiție liberă pe piața prestării de servicii medicale – medici alopați, medici homeopați, medici chiropracticieni specializați în tehnica preso-puncturii, farmaciști, moașe, surori medicale);
•a fost ulterior treptat sugrumată (până spre primele două decenii ale secolului al XX-lea) prin complotul pus la cale de grupurile de interese ale medicilor alopați (ce urmăreau, pe de o parte, limitarea exercitării profesiunii de către concurenți – homeopații, osteopații, chiropracticienii, farmaciștii, moașele, surorile medicale – și, pe de altă parte, restricționarea ofertei de servicii medicale pentru ridicarea artificială a nivelului tarifelor acestora – prin restricționarea severă a accesului la sistemul educațional medical prin limitarea semnificativă a numărului instituțiilor de învătământ medical acreditate, și obținându-se astfel reducerea masivă a numărului elevilor și studenților admiși anual în cadrul școlilor medicale acreditate);
•pentru a fi în cele din urmă metamorfozată în actuala structură de monopol medical etatist-corporatist. O structură ce combină simbiotic funcția de monitorizare a statului (exercitată prin corpul de birocrați medicali federali și statali), cu atribuțiile de reglementare și control ale rețelei de instituții girate de medicii alopați (American Medical Association, Federația Consiliilor Medicale statale și Consiliile statale ale examinatorilor-licențiatori medicali), precum și cu activitatea comercială a unor entități corporative private ce beneficiază de un regim privilegiat în relațiile cu autoritățile medicale mai sus menționate (anumite companii de asigurări medicale, anumite rețele farmaceutice, anumite firme producătoare de medicamente, anumite lanțuri de spitale). Un monopol medical ce și-a consolidat și întărit puterea de-a lungul întregului secol XX, capabil în prezent să neutralizeze acțiunea oricărui competitor ce atentează la hegemonia sa.
Lecția centrală, cu reprezentativitate mai largă, pe care voi încearca să o extrag din cazul pieței medicale nord-americane este însă următoarea:
•atâta timp cât complotul pus la cale de grupurile de interese (ale medicilor alopați) s-a realizat prin-forțe-proprii (adică din interiorul mecanismelor de funcționare ale pieței libere), el a eșuat, iar piața și-a dovedit capacitatea genuină de a-și prezerva buna funcționare chiar și în condițiile apariției unor perturbații activate ”din interior” (endogen) de către unii dintre participanții pe piață (în cazul nostru, medicii alopați);
•însă, atunci când acest complot a beneficiat și de intruziunea forței coercitive a statului, el a dus în cele din urmă la asasinarea instituțională a pieței libere, prin instituirea monopolului medical etatisto-corporatist.
Note:
1) Vezi și Marius Spiridon (2005), Ciclul în teoria economică modernă, teză de doctorat, Institutul Național de Cercetări Economice, Academia Română, p.92.
2) Vezi Aurelian Dochia (2010), Fragmente de criză, București, Editura Expert, p.118.
3) Urmez aici liniile de analiză dezvoltate în Edward P. Stringham, Jeffrey Rogers Hummel (2010), If a Pure Market Economy is So Good, Why Doesn’t It Exist? The Importance of Changing Preferences versus Incentives in Social Change”, Quarterly Journal of Austrian Economics, vol.13, nr. 2.
4) Randall G.Holcombe (2007), Government: Unnecessary but Inevitable, în Journal of Libertarian Studies, Vol.21, No.1, p.326.
Intre ghilimele, aproape dupa fiecare paragraf, est comentariul meu pentru Domnul Profesor Costea Munteanu, pe care am sa i-l trimit si personal….
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com
facebook: Stinga Reala
Profesorul Costea Munteanu începe o analiză serial de excepție despre istoria sugrumării pieței libere a serviciilor medicale din SUA de către complotul etatisto-corporatist Facebook
Profesorul Universitar Costea Munteanu revine la ActiveNews cu o analiză serial de excepție despre istoria pieței serviciilor medicale din Statele Unite.
Mai oricine știe că serviciile medicale din Statele Unite sunt un subiect fierbinte: s-au scris mii de pagini, s-au filmat sute de ore de documentare și s-au consumat inestimabile energii în dezbateri pe acest topic. În fiecare campanie electorală prezidențială, pretendenții la „Tronul” Americii promit că vor reforma sistemul medical american, întrecându-se în promisiuni și deziderate.
Unul dintre cei mai reputați profesori ai Facultății de Relații Economice Internaționale ai Academiei de Studii Economice din București, profesorul Costea Munteanu face lumină asupra istoriei transformărilor suferite de sistemul de sănătate american.
Mai precis, serialul „urmărește, cronologic, evoluția în ultimii 150 de ani a pieței serviciilor medicale din Statele Unite și devoalează mecanismele intime prin care:
• piața liberă a serviciilor medicale de pe la mijlocul secolului al XIX-lea (când asistența medicală se baza pe sistemul medicilor privați de familie, care-și alocau cea mai mare parte a timpului lor pentru consultarea și cunoașterea îndeaproape a pacienților, percepând tarife scăzute, aflându-se într-o competiție liberă pe piața prestării de servicii medicale – medici alopați, medici homeopați, medici chiropracticieni specializați în tehnica preso-puncturii, farmaciști, moașe, surori medicale);
• a fost ulterior treptat sugrumată (până spre primele două decenii ale secolului al XX-lea) prin complotul pus la cale de grupurile de interese ale medicilor alopați (ce urmăreau, pe de o parte, limitarea exercitării profesiunii de către concurenți – homeopații, osteopații, chiropracticienii, farmaciștii, moașele, surorile medicale – și, pe de altă parte, restricționarea ofertei de servicii medicale pentru ridicarea artificială a nivelului tarifelor acestora – prin restricționarea severă a accesului la sistemul educațional medical prin limitarea semnificativă a numărului instituțiilor de învătământ medical acreditate, și obținându-se astfel reducerea masivă a numărului elevilor și studenților admiși anual în cadrul școlilor medicale acreditate);
• pentru a fi în cele din urmă metamorfozată în actuala structură de monopol medical etatist-corporatist”.
Nu cred că ar fi o exagerare dacă aș spune că, în mod predilect în vremurile noastre, problema fundamentală a economiei o reprezintă alegerea ce trebuie mereu făcută între singurele alternative realiste de organizare socială: stat sau piață liberă; constrângere sau proprietate privată; birocrat sau întreprinzător(1) .
“De ce trebuie făcută alegerea și de ce trebuie sa existe un sistem absolut. Forța de muncă tânără nu va fi cooptați niciodată în sfera privată în sistem concurențial, acolo unde cei ce au pus bani și au acțiuni, doresc profit cit mai mare…..?
De unde vine CRIZA și ce microsisteme ale economiei sint afectate de criza, cele de stat sau cele private? Din 2008 si pina in prezent, afectat de criza a fost numai si numai sectorul de stat, iar omul de rind a simitit din plin acest lucru..”
Privind din perspectivă istorică modul în care societățile umane s-au raportat la acest set de alegeri, putem observa manifestarea unei tendințe seculare neabătute de creștere, și nu de micșorare, a implicării statului în economie.
“Dar cum se implica statul în economie? Ce fel de stat și care este relația lui cu sectorul privat și cit influențează pozitiv viata oamenilor, aceasta relație?”
Bunăoară, dacă până la începutul secolului al XIX-lea se constată o implicare redusă, și menținută la un nivel relativ constant, a statului în economie (măsurată prin echivalentul din PIB al prelevării de impozite, implicarea se cifra la nivelul de 5%), spre sfârșitul secolului se observă o tendință de creștere continuă a procentului prelevărilor, pentru ca la jumătatea secolului al XX-lea prelevarea să ajungă la valori ce depășeau 50% din PIB(2). În prezent, cotele de prelevare variază destul de semnificativ între state, dar se mențin în medie la peste 40%, din PIB, criza pe care încă o traversăm antrenând de fapt o creștere masivă a implicării statului în economie (în special pe secvența măsurilor de combatere a efectelor crizei adoptate de majoritatea autorităților lumii).
“Implicarea statului capitalist în economie este mai mare de atât și taxele și impozitele sint cu mult mai mari într-o societate bazata pe consum, in care tot ce consumi este grevat de taxe enorme. Statul capitalist a fost și este creat de capitaliști(cei 1%) și nu de popor, el fiind în realitate un crony capitalism și în legătură directă cu corporațiile și nu în interesul poporului. Mai mult, proiectele statului sint finanțate în mod direct de bănci private și grupuri financiare ale capitaliștilor și în acest caz despre ce stat putem discuta?”
Mai mult decât atât. În jumătatea de secol de după cel de-al Doilea Război Mondial, se observă că până și în țările occidentale puternic industrializate (în plus față de țările blocului comunist de la acea vreme) sectorul public/colectivizat și-a extins rolul redistributiv până la niveluri reprezentând 40% – 60% din totalul venitului generat în țările respective.
Avem, deci, de-a face cu un fenomen în fond tulburător, pe care l-am putea numi preferința perenă a oamenilor pentru stat, adică pentru organizarea societății în baza intervenționismului etatist (respectiv, preferința lor pentru ordinea coercitivă impusă de autoritatea statală), în detrimentul organizării societale în temeiul funcționării piețelor libere.
“Exista în capitalism un tip de stat sau el este o entitate crony capitalistă? Exista în capitalism piața libera și mecanisme de cerere și ofertă, atâta timp cit de la Cazinoul Wall Street se lovește o tasta de calculator și cei ce muncesc și își construiesc o companie merg în faliment? În societatea capitalistă financializata extrem, nu are cum sa existe o piață reala ci artificiala și în acest caz, despre ce libertate a pieței discutăm cind finantele sint distribuite de bancile nationale in directia unui sector corporatist din finante?”
Această stare de lucruri este de natură să ridice o serie de întrebări tulburătoare, aș zice, precum:
– de ce tocmai intervenționismul etatist este perceput de oameni ca fiind soluția perenă pentru o bună funcționare a comunităților umane din mai toate timpurile ?
“Pentru ca în faza actuala a capitalismului, statul este cel care încă mai poate absorbi direct sau indirect forța de muncă calificata și mai puțin calificata și unde pierderile potentiale nu reprezinta o presiune prea mare distribuita pe cetățean.”
– dacă economia de piață liberă este atât de bună – precum susținem noi, libertarienii -, atunci de ce nu este ea percepută ca fiind soluția cea adevărată ?
“Economia de piata libera nu exista iar liberalismul și neoliberalismul trimbitate, sint doctrine politice de refugiu.”
– dacă guvernele sunt atât de rele, de ce au astăzi atâta putere în întreaga lume ?
“Foarte simplu, pentru ca ele(guvernele) nu mai exista decit pe hârtie, în realitate fiind doar mari corporații, alimentate de bani privați în vederea absorbirii de fonduri, transferului lor și creării unei mari mase de datornici, capitalismul creând mecanisme prin care sa se transfere sume imense dar acceptabile, în extremis, la nivel individual de la populație catre cei din top, corporatiștii. Guvernul și statul capitalist în general este un intermediar în procesul de băgare a banilor în buzunarul corporatiștilor. Guvernul nu mai are de mult, în capitalism, rolul de apărare a cetățeanului care îl plătește și nici de crearea unui cadru economic de dezvoltare a unui sector privat în concordanță cu interesul național.”
Se pare că explicația în general agreată pe care cercetătorii din științele sociale o dau acestui fenomen este aceea că cetățenii înșiși doresc și cer acest lucru, respectiv o societate bazată pe stat.
“Este o opțiune data intern de elementele decizionale subconștiente ale naturii umane. Omul este adeptul creării unui mediu sigur și nu al fluctuațiilor si riscului, altfel cea mai mare parte a oamenilor ar avea companiile lor.”
Altminteri, se argumentează, personalitățile și partidele politice care eventual ar candida pe platforma micșorării statului și a creșterii pieței ar câștiga puterea și ar schimba raportul în favoarea pieței libere.
“Chiar asa? Sa ne uitam la lupta marilor corporații de a semna contracte cu statul capitalist pervers. Ar putea aceste corporații sa existe, în cea mai mare parte a lor, dacă nu ar avea contracte cu statul capitalist? Fără discuție răspunsul este NU. Ce perturbarea și de ce nivel, ar exista în economie, daca acestor corporații private nu li s-ar mai permite sa aibă contracte cu statul și instituțiile lui, pentru a fura si aliemnta structurile corupte ale statului capitalist, care la rindul lor sint cele ce se definesc, paradoxal in capitalism, ca fiind clasa de mijloc a societatii?”
Ceea ce, precum tocmai am văzut, nu s-a prea întâmplat la scara istoriei moderne (de altfel, scorul electoral relativ modest obținut de senatorul republican american Ron Paul – politician promotor al viziunii libertariene – în cursa pentru obținerea investiturii partidului său drept candidat pentru alegerile prezidențiale din 2012 este, poate, cea mai recentă și notorie ilustrare a acestui fapt).
“Dr. Ron Paul dar și fiul lui, Dr. Rand Paul, nu au viziuni libertariene ci mai degrabă sint pacifisti ordoliberali, care este cu totul altceva, iar restringerea datoriilor și echilibrarea bugetului american pe care ei mereu le-au propus prin programe economice, nu arata ca ei sa fie libertarieni sub nici o forma.”
Cred însă că subiectul trebuie aprofundat mai mult, dacă dorim găsirea unor răspunsuri la întrebările de mai sus.
În acest sens, merită să observăm că marea majoritate a oamenilor – de la noi și de aiurea – susțin diferitele politici guvernamentale (prin care statul se implică în economie) întrucât cred cu adevărat că guvernul trebuie să rezolve problemele sociale. Numai rareori iau ei în calcul și posibilitatea că guvernul ar putea fi cauza acestor probleme sau că intervenția acestuia le agravează.
“Dar cine ar trebui sa rezolve problemele sociale și care este până în prezent proporția intre capitalul social și cel financiar investit de corporații? Este una total disproportionată, având în vedere lipsa aproape totala a participării corporațiilor la capitalul social al societății. Nu guvernul cauzează probleme majore și perturbări în sistem CI GUVERNUL CAPITALIST. Discutam de criza economica și sociala, discutam de ramuri ale economiei afectare mai mult sau mai puțin. Haideți sa vedem ce ramuri și funcție de care dintre ele putem numii o țară ca fiind bună și în care investitorii pot veni. Criza actuala este o criza a unui guvern invizibil capitalist, traita din plin de cei ce finanteaza guvernul in mod legal, contribuabilii.
Cele mai la vedere departamente care suferă și de la care se taie fonduri permanent sint cele „umaniste” adică Sănătatea, Educația și Asistenta Sociala și Serviciile de Securitate Sociala. Acestea sint și vor fi în criza permanenta în sistemul capitalist “detonate” de coruptia capitalista si statul crony capitalist.
De ce? Pentru ca nu sint bani la buget? De ce nu sint bani la bugetul guvernului? Cine ii furnizează și de ce nu se au în vedere aceste departamente, singurele care dau imaginea de țară bună? Unde este capitalul social generat de companii, pentru a fi în concordanță cu capitalul social investit și profitul obținut? Niciodată capitaliști nu vor calcula sub aceasta formă și vedem din contabilitatea lor ca lucrurile și raportările nu se fac având în vedere acest echilibru.
Cum se poate ca acest capitalism sa ofere „bail out” băncilor fraudulente capitaliste multinaționale, pe principiul „too big to fail” pompând bani în ele care ar putea avea alte destinații, dar sistemul de sănătate nu este luat în considerare ce se intimpla dacă va esua(fail) și ce efecte poate avea asupra sistemului pe ansamblu, in acest caz nu exista “too big to fail” in cazul sistemului de sanatate, pentru ca este vorba de oameni, iar in capitalism nu exista respect fata de ei. Știți dumneavoastră Domnule Profesor care este numărul de foști angajați pe întreg globul, ai companiei General Motors, de exemplu, care sint în incapacitate de munca datorită muncii devastatoare din fabricile lor pușcărie de pe întreg mapamondul?
Aveți idee citi dintre acești oameni în incapacitate de munca din cauza muncii terminatoare din fabricile capitaliste, în care credeți-mă ca am intrat și ca muncitor și ca personal din management, primesc bani de la GM? Nici 10%, restul de 90% sint „atacați” de avocații companiilor capitaliste și amânați în procese de ani și ani de zile. Au întrebat patroni acestor companii dacă oamenii aceia au ce munca și dacă își pot plăti cheltuielile de întreținere și medicația atita timp cit nu au un venit? Cu siguranta nu s-a întâmplat asa ceva?
Știți dumneavoastră Domnule Profesor cite pușcării private lucrează pentru GM, Microsoft, AT&T, Walmart și cele mai mari corporații americane, cu pușcăriași plătiți 29 de cenți pe ora, mult mai ieftini decit in China, iar omul de rand al sistemului capitalist sta la coada la oficiile de șomaj pentru a obține locuri de munca plătite cu salariu de mizerie ca ospătari, servitori și spălători de mese la restaurante și alte locuri de munca part time?
Unde este capitalul social care dumneavoastră doriți ca acești SACALI și terminatori ai economiilor sa îl investească?
Știți dumneavoastră că cea mai mare corporatie de comerț cu amănuntul de pe glob, Walmart, nu își plătește planurile medicale ale angajaților și pune cutii de plastic în magazine, în care amintește celorlalți angajați ca pot dona cite ceva de mâncare pentru angajații care au probleme alimentare acasă? Discutam de cel mai mare lant de magazine de pe glob ai cărui patroni, familia Walton, sase dintre membri familiei sint printre primii cei mai bogați oameni ai Americii….iar in acelasi timp, datorita salariilor mizerabile oferite de aceasta corporatie gigant angajatii lor, care nu au planuri de sanatate corespunzatoare si guvernul trebuie sa le suplineasca cu bani pentru a acoperii acesti miliardari si mizeria lor morala.
Posta Americana este institutie de guvern, inca. Aveti ideea Domnule Profesor, ce deficit are aceasta institutie anual si ce taiere de pret ofera lui Amazon la fiecare kilogram eliberat la destinatie? Pretul oferit lui Amazon pentru distributie este de doua ori mai mic decit costul initial al Postei Americane si asta o spun din documente pe care le putem detaila. Cum se poate ca o institutie de stat sa creeze miliardari sis a ii ofere lui Jeff Bezos posibilitatea de a fi cel mai bogat om al globului, in detrimentul contribuabililor si banilor platiti de ei in taxe? Ii vedeti dumneavoastra pe acesti sacali sa ii intereseze capitalul social si serviciile medicale pentru populatie? Eu cred ca NU, ca sa fiu sincer….”
Așa după cum nu iau în calcul nici posibilitatea ca acțiunile voluntare întreprinse pe o piață liberă (de intervenția guvernului) să fie capabile să rezolve multe din așa-zisele eșecuri ale pieței.
Pe de altă parte, credința larg răspândită în menirea naturală a statului este dublată de credința la fel de larg răspândită în slăbiciunea intrinsecă a pieței libere, în sensul că(3) :
– sistemul bazat pe piața liberă nu poate apărea sau persista pentru că, în absența intervenției protectoare a statului, anumiți oameni vor avea întotdeauna atât stimulentul cât și abilitatea de a folosi forța împotriva celorlalți;
“Da, asa este, in actuala faza capitalista, sectorul privat nu poate exista in lipsa statului capitalist distrugator(pentru popor). Aceste doua entitati sint legate ombilical economic una de cealalta si in detrimentul poporului, in sistemul capitalist. In opinia dumneavoastra, bancile nationale sint necesare in capitalism? Are Rezervele Federale(Banca Nationala a Americii) posibilitatea sa influenteze piata asa zis “libera”?Atita timp cit Rezervele Federale tiparesc bani si ii arunca in Cazinoul Wall Street, exista posibilitatea ca sectorul privat sa se desprinda de statul capitalist? Dar o putem analiza si invers, daca doriti si cu cifre exacte.”
– și chiar dacă societatea ar lua naștere într-o lume perfect libertariană, fără nici un stat, grupuri aflate în competiție vor forma în cele din urmă un guvern coercitiv;
“Aici este problema si paradoxul sistemului capitalist in actuala faza metastatica Domnule Profesor…”
– astfel că, în lipsa monopolului guvernamental asupra folosirii forței, grupuri aflate în competiție care pot coopera pentru a soluționa disputele ar putea la fel de bine să comploteze pentru exercitarea coerciției;
– ca atare, pentru cei mulți dintre noi care gândesc astfel, e improbabil ca o societate libertariană să supraviețuiască, și aceasta datorită a ceea ce poate fi numit „paradoxul cooperării”: unii oameni vor fi capabili să coopereze îndeajuns de mult încât să îi amenințe pe ceilalți cu forța privată sau cu cea a unui guvern, iar acest lucru constitie, în opinia majorității dintre noi, o caracteristică absolut inevitabilă a unei societăți non-statale (care nu se bazează pe ordinea legitimă impusă de stat);
– și chiar în eventualitatea în care cei mai mulți oameni ar fi pașnici, grupurile mai puternice tot le-ar putea amenința pe celelalte, care nu prea ar avea altă posibilitate decât să bată în retragere: deși victimelor le-ar fi mai bine dacă nu ar fi persecutate deloc, totuși ele sunt într-o situație mai bună dacă suportă persecuția și nu răspund cu aceeași monedă, decât dacă ar riposta, deoarece confruntările sunt costisitoare.
“Domnule Profesor, capitalismul sub toate formele lui, este un sistem puternic financializat si dependent de finante in totalitate(specula, in general), iar structurile lui superioare depind de finante, iar faza actuala este una a relatiei bani-bani, dupa ce omeinirea a trecut de la faza marfa-marfa, la cea marfa-bani-marfa si in final, dupa cum vedem la cea actuala bani-bani.
Deci, imi este greu sa cred ca iesirile violente in strada mai pot fi solutia sau sabotajele si grevele, DAR exista solutii extreme de eficiente, pasnice si cu punerea in pericol a tuturor structurilor capitaliste “moderne” de la virf. Deci, eu cred ca acesti capitalisti se joaca cu cuvintele si incearca sa separe pe cei puternici de cei slabi, dar acestia din urma creaza bogatia pe care statul capitalist o transfera spre cei bogati, iar lantul de transmitere a bogatiei are citeva bucle de reactie care pot fi “ajustate” de cei considerati slabi si neputinciosi… Deci, eu cred ca trebuie sa fim foarte atenti la abordare.”
Pe această linie de judecată se inscriu, de altfel, și următoarele aserțiuni ale unui cercetător cu reputație în domeniu: „În lipsa guvernului – sau chiar și atunci când există un guvern slab– grupuri predatoare se vor impune prin forță și vor crea un guvern pentru a extrage venituri și bogăție de la aceștia (restul populației-n.n.)”(4) Ceea ce impune în mod firesc și implacabil concluzia, pentru atât de numeroșii adepți ai unei astfel de interpretări, că guvernul este inevitabil iar preferința pentru stat este rațională.
“In faza actuala, datorita cifrelor mincinoase din statisticile capitaliste, nu se vede de afara dezastrul somajlui real si nici modul cum se calculeaza el, pentru ca nu este o problema de inregistrare. Daca ne referim la Rata de Participare a Fortei de Munca in economia nationala, vedem ca cei ce traiesc cu mina intinsa la guvern reprezinta un numar enorm atit in SUA cit si in tarile capitaliste europene din vest. Este mai mult decit evident faptul ca acesti oameni vor vedea guvernul ca ultimul lor resort de supravietuire. Aveti impresia ca exista grupuri de interese care doresc sa formeze guverne la vedere in capitalism? Eu NU cred asa ceva. Ei vor sa lase poporul sa aleaga si stimuleaza in acest sens competitia politica absurda si neinteleasa de popor care este impotriva intereselor lui. Aici putem analiza pe cifre adevarate si eu cred ca lucrurile sint clare….”
Analiza-serial pe care v-o propun prin acest prim episod avansează o perspectivă sensibil diferită: piețele libere și cooperarea socială voluntară în general sunt elementul cheie în crearea factorilor comportamentali decisivi – precum încrederea – pentru ca societățile să poată funcționa corespunzător. Ele sunt cele care facilitează afirmarea și consolidarea lumii civilizate, între pilonii căreia se află și performanța economică. Lăsate să funcționeze liber de orice intervenție guvernamentală distorsionantă, piețele duc inclusiv la creșterea nivelului de încredere al indivizilor, facilitând astfel relațiile inter-umane și sporind coeziunea socială.
“Domnule Profesor, intradevar increderea este un factor determinant in toate zonele vietii, de la banci si pina in familie, insa eu cred ca dumneavoastra ati luat analiza de la un punct care nu poate duce la o logica desfasurata pina la final. Deci intrebarile sint: Cine pe cine influenteaza in acest circuit ilustrat de dumneavoastra? Exista piata libera in capitalism? Este pentru a doua oara cind intreb acest lucru. Pe ce ar trebui sa se bazeze cooperarea sociala voluntara din moment ce acest capitalism, prin CRIZA pe care o promoveaza si o pune in scena pentru a acoperii toate mizeriile sistemului, a dus in final la un “time management” al populatiei total desincronizat si a creat din oameni fiinite “bucuroase” si cu mina sus pentru a cere sa lucreze cit mai multe ore si a deveni mai “bogati” decit altii, in final noi toti devenind din ce in ce mai saraci ? Cine are interesul ca societatile sa functioneze corespunzator? CE ar insemna si pentru cine ar fi benefica o stare “corespunzatoare”…?”
Ceea ce înseamnă că nu ”paradoxul cooperării” sau alți pretinși factori endogeni ai funcționării libere a piețelor duc la capotarea lor, ci acțiunea distorsionată generată de intruziunea unor factori perturbatori induși ”din exterior” (exogeni), cum este prin excelență intervenția guvernamentală.
“Guvernul capitalist este vinovat tocmai pentru ca nu intervine sa descurajeze corporatiile in a folosi oamenii ca pe niste masini si a-i trata ca pe numere interschimbabile. Guvernul capitalist intervine deja pentru a descuraja lucratori in vederea extinderii programului de lucru, impunind taxe mari pentru plata orelor suplimentare, dar dupa cum vedeti, oamenii se multumesc si cu mai putin numai sa poata exista, mai ales cind li se spune ca la poarta fabricii mai sint o multime de lucratori care asteapta sa fie invitati la un interviu pentru a li se oferi un loc de munca…
Ce credeti ca ar trebui sa faca guvernul pentru a crea echilibru in economie? De aici, din inima capitalismului lucrurile se vad altfel. Am sa va dau o sugestie. In primul rind increderea si competitia trebuie sa fie create de o economie HIBRIDA SI NU PREPONDERENT PRIVATA. Ginditi-va ca in acest moment, multi tineri, chiar si in Romania, merg la interviuri pentru ocuparea unei pozitii profesionale in diferite companii, dupa terminarea studiilor universitare si li se spune: “Imi pare rau, nu pot sa va angajez pentru ca nu aveti experienta…!”. Serios, draga sector privat?!
Dar ce experienta poate avea un tinar dupa terminarea studiilor universitare, in afara uneia teoretice? Solutia?! Un sector puternic de stat, care sa preia acesti tineri, care odata refuzati de sectorul privat in mai multe rinduri si stind acasa, scriind resumeuri, se vor degrada profesional si uite asa , atit ei cit si societatea vor pierde si in final ei vor intinde mina la guvernul capitalist dupa alimente si banii necesari existential, iar cresterile de taxe pentru acoperirea acestor cheltuieli nu vor putea fi colectate de la cei care i-au refuzat ca forta de munca si ciclul se inchide destul de repede si fara bucle de reactie create de stat… Asta dorim?”
În sprijinul unei astfel de înțelegeri a stării de lucruri, analiza-serial ce va urma se bazează pe fapte și dovezi istorice. În acest sens, serialul urmărește, cronologic, evoluția în ultimii 150 de ani a pieței serviciilor medicale din Statele Unite și devoalează mecanismele intime prin care:
•piața liberă a serviciilor medicale de pe la mijlocul secolului al XIX-lea (când asistența medicală se baza pe sistemul medicilor privați de familie, care-și alocau cea mai mare parte a timpului lor pentru consultarea și cunoașterea îndeaproape a pacienților, percepând tarife scăzute, aflându-se într-o competiție liberă pe piața prestării de servicii medicale – medici alopați, medici homeopați, medici chiropracticieni specializați în tehnica preso-puncturii, farmaciști, moașe, surori medicale);
•a fost ulterior treptat sugrumată (până spre primele două decenii ale secolului al XX-lea) prin complotul pus la cale de grupurile de interese ale medicilor alopați (ce urmăreau, pe de o parte, limitarea exercitării profesiunii de către concurenți – homeopații, osteopații, chiropracticienii, farmaciștii, moașele, surorile medicale – și, pe de altă parte, restricționarea ofertei de servicii medicale pentru ridicarea artificială a nivelului tarifelor acestora – prin restricționarea severă a accesului la sistemul educațional medical prin limitarea semnificativă a numărului instituțiilor de învătământ medical acreditate, și obținându-se astfel reducerea masivă a numărului elevilor și studenților admiși anual în cadrul școlilor medicale acreditate);
•pentru a fi în cele din urmă metamorfozată în actuala structură de monopol medical etatist-corporatist. O structură ce combină simbiotic funcția de monitorizare a statului (exercitată prin corpul de birocrați medicali federali și statali), cu atribuțiile de reglementare și control ale rețelei de instituții girate de medicii alopați (American Medical Association, Federația Consiliilor Medicale statale și Consiliile statale ale examinatorilor-licențiatori medicali), precum și cu activitatea comercială a unor entități corporative private ce beneficiază de un regim privilegiat în relațiile cu autoritățile medicale mai sus menționate (anumite companii de asigurări medicale, anumite rețele farmaceutice, anumite firme producătoare de medicamente, anumite lanțuri de spitale). Un monopol medical ce și-a consolidat și întărit puterea de-a lungul întregului secol XX, capabil în prezent să neutralizeze acțiunea oricărui competitor ce atentează la hegemonia sa.
“Domnule Profesor, sistemul medical in America este la pamint si imposibil de refacut, sub nici o forma. Sa ne gindim ca toate planurile medicale oferite de corporatii au fost drastic reduse iar Obama le-a oferit din ce in ce mai multe pirghii corporatiilor pentru a angaja lucratori fara planuri medicale, legal. Mai mult, in America aceste planuri se negociaza la negru cu patronii, care accepta sa ofere angajatilor mai multi bani daca semneaza o hirtie prin care accepta voluntar sa renunte la acest plan de sanatate.
Dumneavoastra stiti citi americani mor annual datorita erorilor medicale din spitalele din SUA? Aveti idée citi canadieni mor anual in Canada datorita retetelor gresite eliberate de doctori? In SUA discutam de peste 120.000 pe an, iar in Canada de peste 11.500 de persoane care mor pe an. Ce ziceti de aceste cifre, care sint numai cele oficiale…. Aveti idée ce avocati si cu cit ii platesc sistemele de sanatate si ce numar de avocati la 100 de medici exista in spitalele americane si canadiene? Ati ramine uimit sa vedeti ca unele spitale au mai putini doctori la serviciile de urgenta decit avocatii care ii apara… De ce avocati, daca ei isi fac profesia in mod correct? Este izbitor acest adevar si eu cred ca de aici ar trebui sa incepeti analiza. Ca sa discutam de un alt aspect extrem de important, am putea spune mai multe despre taxele impuse pentru a urma o facultate de medicina si modul cum abordeaza viitori doctori aceste studii. Ar trebui sa discutati despre diferenta in capitalism intre Juramintul lui Hipocrates si Juramintul Dolarului, dupa care v-as sfatui sa luati in studiu o materie extreme de importanta si eliminatorie in facultatile de medicina si anume “Ethics”, ca sa vedeti cit “conteaza” pentru capitalisti persoana comparativ cu tehnicile de speculare a naturii umane. Ar fi multe de discutat in acest domeniu extrem de sensibil al unei economii si cu mari implicatii in ceea ce dumneavoastra definiti “incredere” iar eu ma bazez in definirea de “tara buna”.”
Lecția centrală, cu reprezentativitate mai largă, pe care voi încearca să o extrag din cazul pieței medicale nord-americane este însă următoarea:
•atâta timp cât complotul pus la cale de grupurile de interese (ale medicilor alopați) s-a realizat prin-forțe-proprii (adică din interiorul mecanismelor de funcționare ale pieței libere), el a eșuat, iar piața și-a dovedit capacitatea genuină de a-și prezerva buna funcționare chiar și în condițiile apariției unor perturbații activate ”din interior” (endogen) de către unii dintre participanții pe piață (în cazul nostru, medicii alopați);
•însă, atunci când acest complot a beneficiat și de intruziunea forței coercitive a statului, el a dus în cele din urmă la asasinarea instituțională a pieței libere, prin instituirea monopolului medical etatisto-corporatist.
“Poate nu va mai aduceti aminte de mine, pentru ca am plecat din tara de o perioad destul de lunga si am terminat studiile universitare la Politehnica, Facultatea de Automatizari Industriale in 1984, dupa care am terminat studiile la Facultatea de Comert de la ASE Bucuresti, promotia 1991. Am colaborat cu dumneavoastra si cu Domnul Misu Negritoiu, in perioada cind erati impreuna la ARD, la elaborarea proiectului meu de diploma, iar coordonatorul meu de proiect a fost un profesor minunat, Domnul Profesor Virgil Gheorghita, de care imi aduc mereu aminte cu placere. A fost un proiect interesant si va multumesc pentru participarea de atunci. Acum insa, dupa cum vedeti, de aici din inima capitalismului, imi permit cu amabilitatea dumneavoastra sa va sugerez citeva linii directoare in vederea dezvoltarii unui proiect viabil pentru economia si mediul social din Romania
Cu respect si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra in vederea unei colaborari, daca acest lucru pare interesant, in proiectul pe care doriti sa il dezvoltati.”