Ceea ce se întâmplă acum în România este o batjocură fără precedent în istoria noastră. Ni se induce pe toate căile concluzia că nu există soluţii. Soluţii există! Sunt simple, europene şi profund naţionale. Într-un an de zile România se poate redresa.
Reamintesc afirmaţia lui Mugur Isărescu făcută cu mai mulți ani în urmă: “Nu de bani are nevoie România, ci de gospodari”. Culmea, există şi gospodari! Nu-i întreabă nimeni, nu le cere nimeni părerea. Iar cei care-şi dau cu părerea, pe toate posturile Tv, în toate ziarele şi pe toate reţelele online, sunt oameni care n-au nicio legătură cu soluţiile. Sunt cel mult diagnosticieni. Unii foarte pricepuţi, de altfel, pentru că suntem, totuşi, o naţie cu un potenţial ridicat de inteligenţă. Gândim însă pe o temă INDUSĂ, nu pe cea IMPUSĂ DE REALITATE.
Ca şi când ei n-ar fi existat. Suntem bombardaţi, pe toate căile, cu diagnosticul fals că AVEM CANCER, diagnostic argumentat, ilustrat până la exasperare, cu aceleaşi şi aceleaşi imagini şi declaraţii. Suntem năuci, de parcă ne-a prins flama violetă şi nu mai distingem nimic. Privim, orbi, în direcţia în care se aud petarde şi sirene. Murim de sete lângă fântână, pentru că n-o vedem, privim în altă direcţie. Murim ca proştii, de un diagnostic fals, pus de paramedici politici retardaţi, corupţi sau plătiţi. N-AVEM CANCER, avem un virus! Un virus politic, fabricat în laborator. Nu e fatal, dar asta nu înseamnă că nu ne poate ucide. Vom muri, dar de mâna noastră, sau cu consimţământul nostru de a refuza antidotul. Suntem sedaţi, setaţi, mankurtizaţi să ne complacem în boală, în mizeria propriei putrefacţii, în blazare. Ne convine să acceptăm fantasma că suntem blestemaţi, că ne-am născut fără coloană vertebrală, că avem o ereditate infectă. Ca şi când n-ar fi existat Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Constantin Brâncoveanu, Mihai Eminescu, Brâncuşi, Eliade, Ţuţea, Paulescu, Vlaicu, Vuia, Coandă sau cei care au murit în temniţele comuniste, pentru că au refuzat pactul cu diavolul… Sau, un exemplu aproape anonim: profesorul meu de istorie din liceu, care nu-şi începea ora până nu deschidea harta României Mari. Iar când i-au furat-o o desena pe tablă… EI CE ERAU? Cirkizi? Găgăuzi? Tuaregi? Ne comportăm ca şi când n-am exista sau, şi mai rău, ca şi când n-ar exista Dumnezeu.
N-avem nicio scuză dacă murim ca proştii! Încerc, de ani buni, să atrag atenţia că există o soluţie simplă, un proiect organizatoric impecabil şi extrem de economic, prin care România poate fi resuscitată şi relansată în cursă. Proiectul se numeşte MODELUL DE ŢARĂ. Autorul lui este tot un român, profesorul Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education. Foarte puţini au avut răbdarea să-l cerceteze, şi mai puţini l-au înţeles (ceea ce este normal, pentru că este un model matematic, cu o teorie economică în spate), dar şi mai puţini, dintre cei care l-au înţeles, au avut vreo tresărire de interes pentru a-l susţine.
Există și proiectul legislativ CONSTITUȚIA CETĂȚENILOR pe care, iarăși, de ani de zile, încerc să-l prezint conștiinței publice (acum, chiar în paginile revistei CERTITUDINEA). Mai există și două proiecte strategice: cel al lui Călin Georgescu, intitulat „HRANĂ, APĂ, ENERGIE”, și cel al lui Avram Fițiu, „ROMÂNIA, STAT SUVERAN AGROALIMENTAR, AGROENERGETIC ȘI AGROMILITAR”.
Cine zicea că n-avem proiecte de țară? Avem. Și toate instituțiile puterii se fac că nu le văd. Iar noi de – asemenea. Doamnelor şi domnilor, vă dau o veste proastă: N-AVEM CANCER! N-avem, aşadar, nicio scuză dacă murim ca proştii!
Miron Manega
