Profesorul Ioan-Aurel Pop și-a relansat, sâmbătă, la Cluj, la târgul Gaudeamus, cartea „Istoria, Adevărul și Miturile”. Un volum despre care, spune președintele Academiei Române, l-a gândit ca o replică dată istoricului Lucian Boia. „Această carte despre o altă carte este o istorie a românilor privită prin cheia meseriei de istoric”, a explicat profesorul Ioan-Aurel Pop, menționând că a înțeles din cartea istoricului Lucian Boia două idei forță: aceea că adevărul și mai ales adevărul istoric nu există și că strădania de a-l căuta e inutilă, precum și o a doua idee – că istoricii au falsificat istoria.
„Citind în 1998 lucrarea istoricului Lucian Boia – ‘Istorie și mit în conștiința românească’ -, după ce am citit-o și am revenit asupra unor pasaje am rămas cu un sentiment de nemulțumire, de amărăciune și de neputință. Gândindu-mă că oare toți profesorii mei, văzuți și nevăzuți, profesorii direcți sau cei de la care am învățat intermediar, prin lectură, să fi fost naivi, necunoscători, slabi și domnul Boia să fie un geniu de care nu aflaserăm până atunci… M-am tot gândit la asta. N-am știut de unde să apuc lucrurile până când mi-am dat seama (…) că în lucrarea asta era, după părerea mea, o inconsistență logică”, a explicat Ioan-Aurel Pop.
„Adică, prin mituri, legende, eroisme de ale lor, naționalisme au falsificat istoria. Aceste două idei după părerea mea nu pot sta una lângă alta. Dacă adevărul istoric nu există, atunci putem scrie orice despre trecut și orice trebuie să fie bine venit și acceptat? Și numai dacă adevărul istoric există, ne putem raporta la mit ca la o exagerare, ca la o minciună. Și atunci am luat pe rând fiecare pasaj și am pornit de la daci și de la romani și am ajuns până la comunism, trecând și prin Mihai Viteazu și prin Școala Ardeleană și prin Eminescu. Prin urmare, această carte despre o altă carte este o istorie a românilor privită prin cheia meseriei de istoric”, a spus rectorul Universității Babeș-Bolyai, conform Agerpres.
Ioan-Aurel Pop a subliniat în discursul său că meseria de istoric are, ca oricare alta, niște reguli de la care ne poate face rabat sau cel care scrie trebui să avertizeze cititorul că ceea ce va citi este un text inspirat de literatură.
„Trebuie să respectăm o convenție și să avertizăm cititorul când scriem o carte de istorie și când scriem o carte de interpretare prin prisma literaturii, muzicii. Chiar și chimiștii pot scrie istorie, dacă le place, numai că mereu atrag atenția! Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare, mare, mare deosebire. Medicii mă înțeleg când zic asta, degeaba știu eu numele a 100 de plante medicinale și știu cum făceau geto-dacii trepanații, ca să scoată spiritele rele din cap și puneau oasele craniului la loc. Și degeaba știu teoretic cum să fac o operație că niciun om serios nu m-ar lăsa să fac o intervenție chirurgicală dacă nu sunt medic de meserie. Cam așa e și cu respectul pentru meseria de istoric”, a spus președintele Academiei Române.
La eveniment a vorbit și sociologul Vasile Dîncu, care a spus că istorici precum Lucian Boia, care face parte dintr-o categorie a „spărgătorilor de mituri”, sunt foarte necesari pentru o cultură.
„Lucian Boia cred că este folositor pentru cultura noastră. Este ca și un virus. Virușii creează anticorpi, creează pentru organism capacitatea de a se apăra. Ori cultura noastră este altfel moartă. Dacă scriem o carte de sociologie sau o carte de istorie, nimeni nu mai scrie despre asta, nimeni nu o comentează. De aceea, este o probă pentru o cultură să știe să se apere (…). Lucian Boia face parte dintr-o categorie apărută în ultimii ani, cea de spărgători, de vânători de mituri. Este o categorie intelectuală care face foarte multă piață, vinde cărți, apare la televizor. A deconstrui adevărurile noastre este astăzi o modă, dar nu este numai o modă intelectuală, are în spate un întreg demers capitalist, economic. Astăzi toate identitățile de grup, etnice se încearcă să fie duse la disoluție”, a mai spus Dîncu.
Ioan-Aurel Pop, ales recent președinte al Academiei Române, este istoric specializat pe Epoca Medievală Este autor a peste zeci de cărți și studii, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare. A fost distins cu Premiul George Barițiu al Academiei Române (1991). Este membru în mai multe comisii internaționale de profil.
Lucian Boia a fost profesor al Facultății de Istorie a Universității București, ajuns chiar secretar cu propaganda al PCR pe facultate.A fost secretar general și vicepreședinte (1980-1990) al Comisiei internaționale de istorie a istoriografiei.
Durerea mare e ca cartile s-au scumpit in Romania in ultimii 3 ani ceva de groaza si noi pacatosii care mai citim cate o carte din cand in cand , dar nu avem salarii adecvate ,nu ni le putem permite .Macar cartile ar tebui subventionate de catre stat ,ar avea o mare surpriza acesti emanati ai istoriei de azi ,asa zisii politicieni .
Pai, cam asta e ideea: sa se scumpeasca, astfel incat sclavii sa nu mai citeasca. Sclavii informati se pot elibera din sclavie. Profesorul Ioan Aurel Pop e tot mason. Aripa nu stiu care, ca astia sunt ca iepurii ce alearga in toate directiile si te ametesc. Ca sa uiti ca masoneria este la carma tarii de la Revolutie incoace. Sub diverse masti si facand jocurile stapanilor lor din afara tarii. Spalate pe creier, oile nu se revolta niciodata. Sau, daca isi urnesc dosurile sa se revolte, o fac haotic si fara nici-un rezultat. Ma gandeam la miscarea # Rezist. Oare cum se face ca nimeni n-a strigat in strada: Jos masoneria!? Pentru ca este orchestrata chiar de masoni. Cand spun Jos masoneria nu inseamna ca vreau anarhie. Stiu ca foarte multi intelectuali si patrioti sunt masoni. Sistemul piramidal caruia ii apartin este depasit si complet ineficient. Cat de tampit sa fii, incat sa nu-ti dai seama ca niciun sistem care Il fragmenteaza pe Dumnezeu nu rezista si se prabuseste?!
„Cat de tampit sa fii, incat sa nu-ti dai seama ca niciun sistem care Il fragmenteaza pe Dumnezeu nu rezista si se prabuseste?!”
Maria, deocamdata nici unul din sistemele si cluburile astea de care vorbesti nu dau semne ca se prabusesc ci din contra, se intaresc si ne decimeaza ca pe broaste LA FOC MIC vazind cu ochii. Inca nu a aparut la orizont nimic care sa contracareze puterea lor. Bau baul zilnic prin acele CAPTE VORBITORE de care suntem satui nu-i nimic altceva decit o platforma controlata tot de ei. Toti vectorii economici si sociali sunt controlati tot de ei. Totusi inca nu se decid sa dea stingerea!
Recent, prof. I.A.Pop a fost „arătat cu degetul” ca fiind naţionalist; iar MASONII – din ce ştiu, – sunt globalişti, cu totul opuşi naţionalismului…Este o ruptură de logică.
E o dispută inutilă, falsă, aș putea spune! Nu am citit „scrierile” d-lui Boia, dar din cele scrise despre dânsul înțeleg că nu e de acord cu naționalismul excesiv. Nu contest demnitatea națională, decât în măsura în care demnitatea noastră, de urmași ai daco-geților, încalcă demnitatea urmașilor lui Arpad sau Matei Corvin. Izvoare istorice credibile atestă „că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit într-un teritoriu pe care îl numeau Atelkouzou, situat prin sudul Ucrainei actuale (probabil până la Prut), deci erau un soi de moldoveni. Scăpăm însă din vedere faptul că vizigoții, gepizii, avarii, cumanii, bulgarii ca și ungurii nu erau populații autohtone ci niște triburi războinice care au prădat, au subjugat temporar populația pașnică. Ungurii actuali sunt ca și noi românii, oameni relativ pașnici care vorbesc limba maghiară și se cred urmașii năvălitorilor din secolul X. E problema lor dacă în realitate sunt urmași ai lui Matei Corvin, ai lui Atilla, ai lui Arpad, ai lui Menumorut, sau ai lui badea Gheorghe. Locuiesc unde locuiesc și pot circula liber la Constanța sau la Siret, dacă nu au pretenții de stăpâni. Cred că Europa ne poate uni, dacă ne respectăm unii pe alții. E interesantă politica maghiară anti-migranți tocmai pentru că se recunosc neam de migratori veniți în actuala lor țară prin secolele IX, X. Cel puțin noi nu am năvălit peste ei și când i-am cucerit militar, ne-am întors tot acasă la noi, lăsându-i să se pretindă stăpânii noștri