În anul 1983, Benjamin Libet a efectuat un experiment spectaculos care avea să repună în discuție legătura dintre liberul arbitru și activitatea neurologică. Pentru experiment, Libet a utilizat un ceas, în fața căruia se afla o persoană.
Persoana a fost rugată să apese pe un buton, astfel încât, ceasul să nu mai funcționeze. Libet s-a folosit în acest experiment de un dispozitiv care măsura cu exactitate trei momente, respectiv, momentul în care persoana lua decizia de a apăsa pe buton, momentul în care creierul se activa și momentul în care apăsa pe buton.
Libet a demonstrat că activitatea cerebrală a precedat decizia de a apăsa butonul cu mai multe milisecunde.
După acest experiment, Libet a concluzionat că liberul arbitru nu există. Creierul decide ceea ce urmăm să facem. În anul 2008, experimentele au fost reluate. De această dată, o persoană dispunea de două butoane pentru a opri ceasul. Activitatea cerebrală a subiectului era monitorizată cu aparatură de ultima generație.
Și de această dată, s-a constatat că activitatea cerebrală s-a declanșat cu 10 secunde înainte ca subiectul să decidă pe care buton apasă.
S-a concluzionat că nu suntem la originea deciziilor noastre. Inconștientul joacă un rol mult mai important decât s-a crezut până atunci.
După acest experiment, s-a ridicat o problemă extrem de sensibilă. Este vinovată o persoană care ucide, în condiția în care decizia nu-i aparține?
Spinoza scria, omul se crede liber pentru că este conștient de dorințele sale dar, ignoră cauzele care le determină.
Teoria conform căreia omul decide asupra acțiunilor sale este falsă. Dacă liberul arbitru nu există, trăim într-o lume a iluziilor.
