Într-o zi, un vizitator a venit la centrul Zen Providence și l-a întrebat pe Seung Sahn Soen-sa:
– Dacă studiez Zen-ul, voi atinge iluminarea?
Soen-sa i-a spus:
– De ce vrei să atingi iluminarea?
Vizitatorul:
– Sunt deranjat de tot felul de lucruri. Nu mă simt liber.
Soen-sa:
– De ce nu te simți liber?
– Cred că am prea multe atașamente.
– De ce nu tai aceste atașamente?
– Toate par foarte reale.
Soen-sa:
– Nimeni nu știe când va muri. Ar putea fi anul viitor, sau săptămâna viitoare, sau în următoarele cinci minute. Deci, pune totul jos, acum, chiar în acest moment. Păstrează-ți mintea ca și cum ai fi deja mort. Apoi, toate atașamentele vor dispărea, și nu va mai conta dacă vei studia Zen sau nu. Chiar acum tu crezi: „Sunt viu, sunt puternic.” Așa că ai multe dorințe, multe atașamente. Numai gândește-te: „Sunt mort.” Un om mort nu are dorințe.
Vizitatorul a spus:
– Cum pot fi viu și mort?
Soen-sa:
– Mort nu este mort. Avem ochi, urechi, nas, limbă, corp și minte. Dar Sutra Inimii spune că în vacuitate nu există niciun ochi, nici urechi, nici nas, nici limbă, niciun trup, nicio minte. Fără cele șase simțuri ale mele nu am nicio piedică. Este foarte ușor. Așa că, dacă eu sunt deja mort, vederea nu e vedere, auzul nu e auz. Este ca și cum treci prin fața unui restaurant, mirosind mirosurile bune, și trecând mai departe. Nu e casa mea, așa că nu le ating.
Vizitatorul:
– Cum pot practica să fiu mort?
Soen-sa i-a spus:
– Doar menține marea întrebare: „Ce sunt eu?” Acum, permite-mi să te întreb, ce ești tu?
– Sunt unul.
– De unde vine unul?
– De la Dumnezeu. Dumnezeu este unul.
– Dumnezeu? Înțelegi ce e Dumnezeu?
– Nu.
– Tu spui „unul”, tu spui „Dumnezeu”. Este greșit. Dacă zici unul, induci ideea de unul. Dacă zici Dumnezeu, induci ideea de Dumnezeu (doar idei). Toată asta este gândirea. Fără să gândești, ce ești tu?
– Nimic.
– Nimic?
Soen-sa îl lovește și îi spune:
– Aceasta este durerea. Poate „nimicul” să simtă durerea?
Vizitatorul a zâmbit.
Soen-sa i-a zis:
– Înainte de gândire, mintea ta a fost ca o foaie de hârtie albă. Apoi ai scris „unul” și „Dumnezeu” și „nimic”, și așa mai departe și tot așa. Atunci când tai toate gândurile, tu ștergi toate aceste nume și forme și revii la vacuitatea ta originală. Ce sunt eu? Nu știu. Când păstrezi marea întrebare, păstrezi mintea care nu știe. Mintea Nu-Știu este mintea goală. Nu există cuvinte, nici discurs. Deci, nu există unul, nici Dumnezeu, nici nimicul, nici mintea, nici vacuitatea. Această minte Nu-Știu este foarte importantă. Eu este nu-știu, nu-știu este Eu. Numai asta. Acesta este sinele tău adevărat. Așa că păstrează întotdeauna mintea Nu-Știu.
Vizitatorul a spus:
– Prietenii mei cred că sunt nebun pentru că sunt interesat de Zen.
Soen-sa:
– Nebunia este bună. Oamenii nebuni sunt fericiți, liberi, ei nu au nicio piedică. Dar, din moment ce ai multe atașamente, tu ești doar un pic nebun. Asta nu este suficient de nebun. Trebuie să devii complet nebun. Atunci vei înțelege.
Vizitatorul se înclină. Cineva a venit și a turnat două cești de ceai.
– Dacă studiez Zen-ul, voi atinge iluminarea?
Soen-sa i-a spus:
– De ce vrei să atingi iluminarea?
Vizitatorul:
– Sunt deranjat de tot felul de lucruri. Nu mă simt liber.
Soen-sa:
– De ce nu te simți liber?
– Cred că am prea multe atașamente.
– De ce nu tai aceste atașamente?
– Toate par foarte reale.
Soen-sa:
– Nimeni nu știe când va muri. Ar putea fi anul viitor, sau săptămâna viitoare, sau în următoarele cinci minute. Deci, pune totul jos, acum, chiar în acest moment. Păstrează-ți mintea ca și cum ai fi deja mort. Apoi, toate atașamentele vor dispărea, și nu va mai conta dacă vei studia Zen sau nu. Chiar acum tu crezi: „Sunt viu, sunt puternic.” Așa că ai multe dorințe, multe atașamente. Numai gândește-te: „Sunt mort.” Un om mort nu are dorințe.
Vizitatorul a spus:
– Cum pot fi viu și mort?
Soen-sa:
– Mort nu este mort. Avem ochi, urechi, nas, limbă, corp și minte. Dar Sutra Inimii spune că în vacuitate nu există niciun ochi, nici urechi, nici nas, nici limbă, niciun trup, nicio minte. Fără cele șase simțuri ale mele nu am nicio piedică. Este foarte ușor. Așa că, dacă eu sunt deja mort, vederea nu e vedere, auzul nu e auz. Este ca și cum treci prin fața unui restaurant, mirosind mirosurile bune, și trecând mai departe. Nu e casa mea, așa că nu le ating.
Vizitatorul:
– Cum pot practica să fiu mort?
Soen-sa i-a spus:
– Doar menține marea întrebare: „Ce sunt eu?” Acum, permite-mi să te întreb, ce ești tu?
– Sunt unul.
– De unde vine unul?
– De la Dumnezeu. Dumnezeu este unul.
– Dumnezeu? Înțelegi ce e Dumnezeu?
– Nu.
– Tu spui „unul”, tu spui „Dumnezeu”. Este greșit. Dacă zici unul, induci ideea de unul. Dacă zici Dumnezeu, induci ideea de Dumnezeu (doar idei). Toată asta este gândirea. Fără să gândești, ce ești tu?
– Nimic.
– Nimic?
Soen-sa îl lovește și îi spune:
– Aceasta este durerea. Poate „nimicul” să simtă durerea?
Vizitatorul a zâmbit.
Soen-sa i-a zis:
– Înainte de gândire, mintea ta a fost ca o foaie de hârtie albă. Apoi ai scris „unul” și „Dumnezeu” și „nimic”, și așa mai departe și tot așa. Atunci când tai toate gândurile, tu ștergi toate aceste nume și forme și revii la vacuitatea ta originală. Ce sunt eu? Nu știu. Când păstrezi marea întrebare, păstrezi mintea care nu știe. Mintea Nu-Știu este mintea goală. Nu există cuvinte, nici discurs. Deci, nu există unul, nici Dumnezeu, nici nimicul, nici mintea, nici vacuitatea. Această minte Nu-Știu este foarte importantă. Eu este nu-știu, nu-știu este Eu. Numai asta. Acesta este sinele tău adevărat. Așa că păstrează întotdeauna mintea Nu-Știu.
Vizitatorul a spus:
– Prietenii mei cred că sunt nebun pentru că sunt interesat de Zen.
Soen-sa:
– Nebunia este bună. Oamenii nebuni sunt fericiți, liberi, ei nu au nicio piedică. Dar, din moment ce ai multe atașamente, tu ești doar un pic nebun. Asta nu este suficient de nebun. Trebuie să devii complet nebun. Atunci vei înțelege.
Vizitatorul se înclină. Cineva a venit și a turnat două cești de ceai.
Sursa:
http://www.thedailyzen.org/2015/06/14/you-must-become-completely-crazy/
