Este unul dintre cele mai complexe articole despre elita mondiala (evreii) cum conduce lumea!
Începând cu 1996, Robert Wood Johnson Foundation (RWJF) și proiectul lui George Soros privind Moartea în America (PDIA) au implementat programe de sfârșit-de-viață (end-of-life – EOL)
NOTA REDACȚIEI: MOARTEA LUI ALFIE EVANS NU A FOST DELOC ÎNTÂMPLĂTOARE
Notă: traducere e în mare parte ne-editată, dar chiar și așa, e mai bine să o publicăm, pentru că e foarte important ca lumea să înțeleagă cum au ajuns oameni și bebeluși în spitale să fie puși pe „Calea Morții”. Informațiile din extraordinarul articol de mai jos merg doar până în 2005.
Deși e doar una din roțile principale, într-un angrenaj progresist imens, Soros cu al său program „Project On Death In America” (PDIA) – „Proiectul privind moartea în America”, e inițiatorul care a reușit să impună definitiv Moartea Asistată și Cultura Morții în sistemul de sănătate american și mondial
Unul dintre multele merite al acestui articol extraordinar „Două decenii până la o cultură americană a morții”, este că avem descris clar și procedeul/demersul/mecanismele prin care Soros și rețeaua progresistă, își impune ideile progresiste cum ar fi: căsătoriile homosexuale/parteneriatul civil, schimbarea de gen, legalizarea drogurilor, moartea grăbită a pacienților…etc.
| 1) Educație profesională |
2) Schimbarea instituțională |
3) Angajamentul public |
 |
 |
 |
De exemplu, la căsătoriile homosexuale care sunt sinonime 100% cu parteneriatul civil (numai fraierii cred că-s două lucruri diferite) lucrurile (care au fost demult rezolvate prin alte părți), au ajuns acum la noi, în stadiul de „Angajament Public”.
Adică, mai exact, în acest stadiu, Dragnea iese și recită ce vrea rețeaua progresisto-globalistă să audă pe această temă, mai exact „Angajamentul Public” de a legifera Parteneriatul Civil (prostind în același timp, poporul cu susținerea sa „pentru referendum pro-familie”)…
În acest stadiu, al „Angajamentului Public” (care în acest caz e de tip, „Directivă UE obligatorie” pe care Dragnea o execută la comandă), farmecul pentru progresiști, este că cheltuielile cu propaganda și cu implementarea ideilor lor, sunt suportate de la banul public, adică Statul însuși preia și își asumă oficial ideile lor, le legiferează, le instituționalizează, le bugetează, și apoi tâmpește lumea (mai ales copiii) cu ele.
Fermecător nu? Cei care au pornit treaba, nu mai dau un ban, nu mai fac nimic, căci în etapa finală, cea a „Angajamentului Public”, Statul le implementează ideile și programele, „for-ever”, pe banii și pe spinarea populației. Ați înțeles? Ne f… pe banii noștri…Ăsta e și cazul Revistei 22 finanțată încă din anii ’90, de SOROS, și care „astăzi”, a ajuns „de utilitate publică” și e finanțată, prin „Angajament Public”, de la buget, de către Ministerul Culturii, din banii noștri ai tuturor.
E drept, la Căsătoriile=Parteneriatele Homosexuale, mai trebuie lucrat și la „Educația (Profesională desigur) pentru Homosexualitate” atât a părinților cât și a copiilor cum a declarat Iohannis recent la Bacău și cum suna programul progresist al Ministerului Învățământului de îndoctrinare a părinților refractari „la nou”. Dar și aici s-a încercat să se treacă rapid în etapa de „Angajament Public” al Ministerului Învățământului, pentru ca finanțatorii să fie scutiți a mai da zeci de milioane de euro, pe programe ONG-iste…Are statul bani, pentru „programul lor”. Trebuie doar „preluat” ca „Angajament Public”
Ca un alt exemplu, apariția DNA-ului în România, ca un nou instrument NECESAR, al luptei de clasă neomarxiste, folosit pentru eliminarea adversarilor politici la fel ca în anii ’50, intră la etapa „Schimbări Instituționale”. Pentru că se grăbeau, „Schimbarea Instituțională” s-a făcut oarecum simultan cu prima etapă „Educația Profesională” în care un corp de tineri procurori obedienți a fost îndoctrinat la „noile programe”, cele ale „așa-zisei” „Lupte împotriva Corupției” – asta a fost doar partea vizibilă a programului. Pe partea invizibilă a instructajului, lucrurile au fost mult mai pe față, legat de ce și cum trebuie procedat ( a se vedea dezvăluirile lui Ghiță despre desele întâlniri ale unor oameni cheie din SRI și DNA cu rezidența CIA din România pe atunci pilotată 100% de progresiștii regimului Obama/Hillary/Soros/etc.).
Așa s-a întâmplat și cu „Proiectul Morții”. În cele din urmă el a fost preluat, legiferat și finanțat prin „Angajament Public”, în foarte multe țări, fiind astfel legiferat, instituționalizat, impus legal, ideologizat prin programe de stat legate de „dreptul de a muri”, și desigur toate aceste lucruri au fost bugetate cu bani grei de la bugetele de stat.
Deci nu uitați, etapele prin care ideile lor ajung să fie preluate și bugetate „for-ever” chiar de către Statele pe care le trag în piept, sunt: 1) Educație profesională -> 2) Schimbarea instituțională -> 3) Angajamentul public. Ei finanțează de fapt doar primele faze ale schimbării pe care și le doresc, dar chiar și pe acelea încearcă să le includă cât mai rapid în „Angajamentul Public”.
Revenind concret la „Proiectul Morții” – Iată una din concluziile trase în articolul de mai jos
” Indiferent dacă vreunul dintre programele „Ultimele acte / PDIA” devine federalizat sau nu, moștenirea sa va continua să integreze ideile și politicile considerate controversate, dar care sunt acum obișnuite în manualele, în cursurile de acreditare și în cultura populară:
- reținerea / retragerea nutriției și hidratării, chiar și atunci când pacientul este capabil să asimileze alimente și / sau fluide (perpetuarea mitului că moartea prin deshidratare este nedureroasă)
- sedare non-reversibilă, de obicei prin utilizarea opioidelor
- o viziune mai neobișnuită a opioidelor
- boala cronică este boală terminală
- redefinirea noțiunii „iminentă”. Un prognostic al „morții iminente” (n.r. prin care decidentul pune rapid pacientul pe „Drumul Morții”), poate însemna că pacientul ar putea muri într-o zi (sau cam așa ceva); sau în decurs de un an”.
| 1994 | noiembrie |
George Soros transmite un discurs la Centrul Medical Presbyterian din Columbia (NY), explicând cum și de ce a creat „Project On Death In America” (PDIA) – „Proiectul privind moartea în America”. El spune că mama lui a fost membru al Societății Hemlock și aprobă legea de la Oregon (n.r. „moartea cu demnitate”), care tocmai a trecut; dar nu vorbește din partea PDIA, care ia o poziție neutră. În luna următoare, Fundația Soros emite un comunicat de presă oficial care anunță „Project On Death In America” (PDIA) – „Proiectul privind moartea în America”. Pentru a începe, Soros investește 15 milioane de dolari în 3 ani. |
| 1995 | noiembrie | Fundația Soros găzduiește conferința la sediul „Project On Death In America” (PDIA) – „Proiectul privind moartea în America” : Cummings, RWJF, Commonwealth, AARP și alții („ Grantmakers Concerned with Care la sfârșitul vieții „). Participanții au inclus:
|
| 1985 | RWJF solicită o întâlnire pentru a discuta despre moarte în America: „Frustrată de o serie de experiențe personale care au afectat conducerea RWJF, a apărut o îngrijorare … că persoanele în vârstă, bolnavii pe moarte ar putea fi tratați viguros … și cu suferință, chiar dacă familiile lor s-au opus. ” – Joanne Lynn, MD; Intoarce neasteptat: Insights from SUPPORT Reuniunea a condus la recomandările a doi cercetători:
[În continuare: este lansat cercetarea SUPPORT ] |
Prin urmare, Moartea cu zile a lui Alfie Evans (căruia i s-a refuzat de către spitalul din UK și mai apoi de către judecătorii progresiști din UK si de la CEDO transferul la spitalul Vaticanului, după care a fost deconectat de la aparate împotriva voinței părinților săi și care în ciuda acestui fapt, a reușit să respire singur, după care i s-a refuzat nutriția și hidratarea), nu a fost deloc întâmplătoare ci rezultatul unui lung proces de schimbare a mentalităților de prețuire a vieții și de inoculare a alegerii morții precum și de schimbarea sistemului medical mondial care „a fost orientat’ să se ocupe DIRECT și de „cum să mori ‘demn'”…mult mai repede.
Moartea cu zile a lui Alfie Evans nu a fost deloc întîmplătoare ci rezultatul unui lung proces care a durat 20 de ani și care se perfecționează și astăzi
Două decenii până la o cultură americană a morții
Cum o mână de fundații progresive și agenții cvasi-guvernamentale au
propus să ofere o distribuție echitabilă a serviciilor de sănătate
și , în acest proces, au creat o datorie de a muri și o cultură a morții.
Și cum speră să-și păstreze moștenirea. . .
Cu colaborarea:
Centrul Hastings, Robert Wood Johnson Foundation (RWJF),
proiect George Soros privind moartea în America, numit „Project on Death in America” (PDIA), Institutul de Medicina (OIM),
AARP, Choice in Dying, și un număr de universități de prestigiu,
ca să numim doar câteva.
Începând cu 1996, Robert Wood Johnson Foundation (RWJF) și proiectul lui GeorgeSoros privind moartea în America (PDIA) au implementat programe de end-of-life (EOL) care se încadrează într-o strategie de trei puncte pentru a schimba cultura americană. Bioeticianul Daniel Callahan (susținătorul raționalizării sănătății) a susținut că America este o societate care neagă moartea și a sugerat un plan în trei puncte pentru schimbarea culturală. Strategia pentru schimbare a fost publicată într-un Raport al Centrului Hastings din 1995. Cele trei puncte ale lui Callahan au fost ulterior rafinate în recomandările Institutului de Medicină. Cele trei domenii de importanță – educația profesională, schimbarea instituțională și angajamentul public – au oferit cadrul pentru finanțarea RWJF ulterior. În linia de timp de mai jos, am marcat programele EOL cu pictogramele corespunzătoare:
| 1) Educație profesională |
2) Schimbarea instituțională |
3) Angajamentul public |
|
|
|
În timp ce RWJF a oferit partea leului din finanțare, proiectul lui Soros, „Project on Death in America”, a finanțat conducerea. Lista beneficiarilor care au primit finanțare acordată de „Institutul pentru o Societate Deschisă” a lui Soros prin Proiectul privind moartea în America, „Project on Death in America”, e de fapt o listă „who’s who”, cu cei care au fost făuritorii îngrijirii paliative. De fapt, mulți dintre designerii-cheie au fost cercetători Soros, ca de exemplu, Diane Meier, Joanne Lynn, Christine Cassel, Charles von Gunten, Joseph Fins și Frank Ferris.
Organizația centrală a acestei istorii este organizație „Choice in Dying”, o organizație de advocacy cu sediul în New York. În timp ce activiștii asistați în suicid în Oregon, California și Colorado au impulsionat agresiv legislația și au intentat procese pentru a legaliza PAS și eutanasia, „Choice in Dying” a fost reorganizată în tăcere ca „Parteneriat pentru îngrijire”. Parteneriatul pentru îngrijire” a susținut o formă mai nuanțată de „ajutor în moarte”, decât supradozele letale prevăzute în Oregon. În 1994, în calitate de președinte al „Choice in Dying”, Karen Kaplan a numit legalizarea PAS din Oregon drept o măsură de control al durerii [vezi: ” Dying for the Cause” de Rita Marker; Filantropie;Ianuarie / februarie 2001]. Până în 2001, parteneriatul a susținut neutralitatea cu privire la problema PAS și la eutanasie; dar președintele său a văzut un potențial extraordinar în cazul Washington-v. Glucksberg și Vacco v. Deciziile lui Quill:
„Curtea Supremă a confirmat dreptul statelor de a legifera dacă să interzică sau să permită sinuciderea asistată. Curtea Supremă a ajuns la concluzia că distincțiile dintre sinuciderea asistată și fie reținerea, fie retragerea tratamentului durabil au fost” importante „,” logice „și ‘raţionale’ Ca rezultat, este permis constituțional statelor să permită persoanelor competente să refuze tratamente care susțin viața, în timp ce interzic sinuciderea asistată de medic„. [accentuat adăugat]
[M. Metzger JD, K. Kaplan MPH, Sc.D. Transformarea morții în America: Un raport al națiunii. Washington DC. 2001.
Astfel, au existat două aripi predominante ale mișcării drept-la-moarte – un profil foarte înalt și altul mai discret. Grupul de profil inferior este punctul central al acestei linii de timp. Cu ajutorul finanțării în valoare de mai multe milioane de dolari, aceste organizații au înregistrat progrese importante în ultimul deceniu. Am semnalat cele două grupuri în cadrul cronologiei:
 |
Grupurile cu profil ridicat, sunt situate mai ales în vestul SUA; | |
 |
Grupul cu profil inferior – „Choice in Dying”, cunoscut mai tarziu ca „Parteneriat pentru ingrijire” – a evoluat din „Newton’s Society of Euthanasia in America”. Cel mai bine cunoscut pentru introducerea voințelor vii. În partea stângă se află logo-ul lor din jurul anului 1988, când grupul era cunoscut drept „Societatea pentru Dreptul de a muri”. |
Dreptul radical de a muri.
Grupurile de profil înalt de circulație vestică includ Societatea Hemlock, Oregon Right To Die, Moartea cu demnitate , și compasiune în Dying (cunoscut acum ca Compasiune & Choices ). Aceștia au fost avocați ai PAS prin supradoze letale. Ei sunt cunoscuți pentru abordarea directă a forțării schimbării, cum ar fi prin litigii. În 2003 și 2004, unele dintre aceste grupuri s-au redenumit într-un efort de a prezenta o imagine mai ușoară publicului.
Voințele vii, ingineria socială și moartea impusă.
„Parteneriatul pentru îngrijire” a avut un curs diferit. Având în vedere alegerea pacientului, strategia lor a fost de a încuraja alegerea individuală prin „voințele vii” și de a schimba cultura medicală și publică prin programe educaționale. „Parteneriatul de îngrijire” a avansat pe două căi principale pentru accelerarea sau controlul timpului de deces. Când această nouă mișcare de îngrijire paliativă a făcut lobby pentru schimbare, ei au cerut ca legislația care să furnizeze una sau ambele excepții de tip „safe harbour”:
- reținerea / retragerea nutriției și hidratării
- efect dublu al medicamentelor de durere (care permit sedarea terminală).
„Parteneriatul pentru îngrijire” a condus biroul național de programe pentru ultimele legi ale RWJF și a strâns milioane de euro pentru finanțarea de la RWJF, Fundația Fan Fox și Leslie R. Samuels, Fundația Nathan Cummings, Fondul Mayday și de la programul luiSoros, PDIA. Parteneriatul a fost administrat , de asemenea , Proiectului consens național , care a produs standarde naționale pentru practica clinică a îngrijirilor paliative ( vezi 2004 ). În 1997, în timpul celei de-a doua conferințe de conducere a ultimelor acte, îngrijirile paliative (tratamentul simptomelor)
a fost promovat în contextul confortului pacientului. Dar era vorba și despre economie. Noile orientări privind inutilitatea ar fi necesare pentru un sistem durabil de asistență medicală (distribuție echitabilă și echitabilă a resurselor medicale limitate), pe care arhitecții de îngrijire a sfârșitului vieții le-au imaginat. Un număr de cercetători RWJF și PDIA au provenit din Canada sau din Regatul Unit, unde sistemul de sănătate este diferit de cel al SUA. Sperăm că acești designeri recunosc problemele din modelele canadiene și britanice și nu le vor replica aici în Statele Unite.
În noiembrie 2003, atât Fundația Robert Wood Johnson, cât și Soros au anunțat încheierea finanțării pentru programele lor de sfârșit de viață. Aproape în același timp, Parteneriatul a devenit „Parteneriatul ultimelor acte”, dar până la sfârșitul lui 2004 Karen Kaplan s-a mutat la Wye River Group on Healthcare (un think tank liberal, New Democrat Healthcare) și la facultatea de la Școala Muntele Sinai de Medicină. Cu toate acestea, multe dintre programele „la sfârșitul vieții”, începute la începutul anilor 1990, vor continua cel mai probabil cu alte surse de finanțare.
Scopul majorității finanțării RWJF de-a lungul anilor a fost furnizarea de bani pentru însămânțarea ideilor; crearea de proiecte demonstrative care să fie extinse mai apoi de alți finanțatori sau de guvernul federal.
Indiferent dacă vreunul dintre programele „Ultimele acte / PDIA” devine federalizat sau nu, moștenirea sa va continua să integreze ideile și politicile considerate controversate, dar care sunt acum obișnuite în manualele, în cursurile de acreditare și în cultura populară:
- reținerea / retragerea nutriției și hidratării, chiar și atunci când pacientul este capabil să asimileze alimente și / sau fluide (perpetuarea mitului că moartea prin deshidratare este nedureroasă)
- sedare non-reversibilă, de obicei prin utilizarea opioidelor
- o viziune mai neobișnuită a opioidelor
- boala cronică este boală terminală
- redefinirea noțiunii „iminentă”. Un prognostic al „morții iminente” poate însemna că pacientul ar putea muri într-o zi sau cam așa; sau în decurs de un an.
Căutați aceste programe să fie desfășurate de Organizația Națională de Hospice și Îngrijiri Paliative (NHPCO), Academia Americană de Medicină și Medicină Paliativă (AAHPM), American Board of Hospice și Medicina Paliativă (ABHPM) și activitățile locale continue conduse de Hospice de Stat organizații. Finanțarea va continua din partea NIH și a altor surse. Sorin PDIA a finanțat un scaun la AAHPM pentru a înființa un colegiu pentru medicina paliativă. Porter Storey a fost numit pentru a conduce acest proiect la AAHPM. Comisiile de consilieri și comitete de conducere ale Comitetului de conducere al Comitetului Național al Audiovizualului (CNVM) citează ca cine este mișcarea RWJF / Soros. În ciuda faptului că medicii finanțați de Soros / RWJF [vezi ” cadrele de deces„] au atras critici puternice din partea colegilor lor cu privire la cazul Terri Schiavo, această clique este încă iubită și căutată de mass-media de știri vechi ca reprezentant al gândirii medicale corecte.
Următoarea cronologie este o schiță grosieră a fuziunii și a metamorfozării dreptului la moarte, a îngrijirii paliative și a hospice-ului sub egida bioeticii și a ideologiei progresiste.
 |
Bibliografie |
| Iată câteva articole cheie. În cea mai mare parte, acestea sunt surse primare: scrise de oameni care au fost și continuă să fie instrumentali în cultura mișcării morții. Sursele precizează scopurile și metodele mișcării și discută despre ceea ce consideră că sunt succesele și eșecurile lor.
Țineți minte că acestea sunt scrise dintr-o perspectivă dreaptă; astfel încât, de exemplu, „protejarea drepturilor pacientului” înseamnă protejarea dreptului pacientului de a muri (dreptul de a refuza tratamentul). Iată un mic eșantion de surse; vom continua să adăugăm la listă în timp ce permitem. |
Beresford, Larry; Elizabeth Johnson. „Ultimele acte: punctele de pârghie, un raport bazat pe cea de-a doua Conferință națională de conducere a ultimelor acte, 29-30 octombrie 1997.” Fost online, pe site-ul web al ultimelor acte, http://www.lastacts.org. Acum arhivate online .
Raportați la adresa principală a lui Ira Byock către peste 275 de profesioniști din domeniul sănătății, activiști și bioeticieni. În această adresă, Byock descrie strategia Ultimilor Acts pentru a inversa ceea ce au văzut ca negare a culturii americane adânc și pentru evitarea morții.
Bronner, Ethan. „Fundația End-of-Life Programe : Schimbarea modului american de moarte. „Pentru a imbunatati sanatatea si Health Care, vol VI, Robert Wood Johnson Foundation Antologia San Francisco:.. Jossey-Bass, 2003.
. Christopher, Myra” Rolul al comunităților de etică, al rețelelor de etică și al centrelor de etică. Îmbunătățirea îngrijirii la sfârșitul vieții „, Pain Medicine, Vol. 2, No. 2, 2001, pp. 162-168.
Myra Christopher este CEO al Centrului de Bioetică Midwest (denumit acum Centrul de Bioetică Practică) din Kansas City, MO (a se vedea discuțiile extinse din cadrul calendarului de mai jos). Ea discută modul în care MBC a folosit rețele de bioetică de stat pentru a construi coalițiile ultimelor acte de sfârșit de viață și citează exemple specifice, inclusiv Kansas City; Oklahoma; Carolina de Nord; New Jersey; Utah; Nevada; Minnesota.
Dahl, iunie; Mary Bennett; Matthew Bromley; David Joranson. ” Succesul inițiativelor privind durerea de stat: Îmbunătățirea gestionării durerii în viitor.”
Dahl” și alianța americană „Alliance of Pain Disease Initiatives” au fost sponsorizate de Institutul Soros al Societății Deschise (105.000 dolari în 2001) și RWJF (aprox. 1.4 milioane dolari in 2000) pentru a viza statele specifice pentru dereglementarea narcotice.Initiativele de durere de stat a participat la activitatile Bill Moyers pe termenii nostri Termeni generali de iarna Initiative, de asemenea, furnizat o alta retea pe care Midwest Bioethics Center ar putea dezvolta RWJFs ” „program
Joranson, David E.”Imbunatatirea disponibilitatii medicamentelor pentru durerile de opiacee : Testarea principiului echilibrului in America Latina „. Inovatii in domeniul end-of-life Care Vol. 5, No. 1. 2003: http://www2.edc.org/lastacts
Finantarea lui David Joranson include 300.000 de dolari din PDIA ale lui Soros și peste 2 milioane de dolari de la 
RWJF.
Sabatino, Charles . ” Debalanizarea legislației de stat în avans „, BIFOCAL, buletin informativ publicat de Comisia Baroului American pentru Drept și Îmbătrânire. Voi. 25, No. 1. 2003. pp 1, 6-9.
Se pare că de-balcanizarea este bună dacă decizia este în favoarea retragerii hidratării / nutriției și a dereglării opioidelor.
Weisfeld, Victoria; Steven Schroeder; et al. ” Îmbunătățirea îngrijirii la sfârșitul vieții : ce ia?” Sănătate. Voi. 19, nr. 6; Nov / Dec 2000; pp. 277-283.
| 1963 | Dame Cicely Saunders introduce „îngrijire specializată pentru moarte” în SUA. | |
| 1965 | Florența Wald îl invită pe Saunders să se alăture echipei Yale ca facultate de vizită | |
| 1967 | Termenul „hospice” este introdus în Anglia (hospice-ul lui St. Christopher) | |
| 1967 |  Primul test viu este scris de Societatea de Eutanasie din America și de avocatul Luis Kutner (care ulterior a fondat Amnesty International). Consiliul Educației Eutanasia este creat în același an.
[Datele pentru Societatea de Eutanasie din America și organizațiile descendente ale acesteia sunt luate din site-ul Alegerea în Dying, acum arhivat .] |
|
| 1968 | Un comitet ad-hoc al facultății de la Harvard definește „moartea creierului”. | |
| 1969 | Kubler-Ross, Spiritualist New Age, produce cartea: Despre moarte și moarte | |
| 1969 | Centrul Hastings este fondat în New York de Daniel Callahan și psihiatrul Willard Gaylin, MD. (Pentru o istorie concisă despre Hastings și bioetică, vezi Ce este bioetica de bioetici Dianne Irving, Ph.D.) | |
| 1972 | Kubler-Ross mărturisește Senatului cu moartea cu demnitate | |
| 1972 | PVS este definită | |
| 1974 | Balfour Mount (Canada) înlocuiește termenul „îngrijire paliativă” pentru termenul „hospice”. | |
| 1976 | Mai: cazul Karen Ann Quinlan a decis; ea a fost scoasă din respirator. (A murit de pneumonie în 1985.) | |
| 1980 | Societatea Hemlock este fondată în California de Derek Humphry |
|
| 1983 | strica | Comisia președintelui pentru studiul problemelor etice în medicină (înființată de președinta Carter în 1979) publică ” hotărând să renunțe la tratativele durabile ” . Alexander Capron, director executiv; Joanne Lynn, director de proiect. Atât Capron, cât și Lynn erau membrii consiliului Concern for Dying .
Comisia a adresat voințe vii, „acte de moarte naturală”, beneficii ale procuraturii durabile. Comisia a recomandat, de asemenea, proiectul de lege pentru stabilirea comitetelor de etică în spitale. |
| 1984 | Guvernatorul Colorado, Richard Lamm, care se adresează Asociației Avocaților din domeniul sănătății din Colorado, declară că persoanele în vârstă au o ” datorie de a muri „. |
„Ca frunzele care cad dintr-un copac care formează humusul în care pot crește alte plante, avem datoria de a muri și de a ieși din drum cu toate mașinile și inimile noastre artificiale, astfel încât copiii noștri să poată construi o viață rezonabilă .“
| 1984 | Aprilie | New England Journal of Medicine publica ” Responsabilitatea medicului fata de deznădăjduit pacientii incurabili . ” ( 310, nr. 15 pp. 955-9). Articolul a fost rezultatul unei conferințe la Biblioteca Countway din Boston, convocată de Societatea pentru Dreptul de a muri. Zece autori ai articolului au fost:
În 1989, NEJM va publica o continuare, intitulată „Răspunderea medicului față de pacienții rău fără speranță : o a doua privire, cu mulți dintre aceiași autori. Articolul din 1989 ar fi o apărare a sinuciderilor asistate de medic. (vezi martie 1989 ) |
| 1984-1985 | Centrul de bioetică de la mijlocul secolului fondat de bioethicistul Karen Ritchie, fostul șef al psihiatriei la U. Texas, MD Anderson, de la Institutul de etică Kennedy din Georgetown;Hans W. Uffelman, Ph.D .; și Mary Beth Blake, JD. | |
| 1984 | septembrie | Conferința națională a comisarilor pentru legi uniforme de stat elaborează un „drept de a renunța la legea procedurilor de susținere a vieții”. New York Times publică un fir AP cu titlul „Acceptarea câștigurilor salariale ” – o piesă de puf pe Luis Kutner și Societatea pentru Dreptul de a muri. |
| 1985 | RWJF solicită o întâlnire pentru a discuta despre moarte în America: „Frustrată de o serie de experiențe personale care au afectat conducerea RWJF, a apărut o îngrijorare … că persoanele în vârstă, bolnavii pe moarte ar putea fi tratați viguros … și cu suferință, chiar dacă familiile lor s-au opus. ” – Joanne Lynn, MD; Intoarce neasteptat: Insights from SUPPORT Reuniunea a condus la recomandările a doi cercetători:
|
Dr. Lynn este un susținător al retragerii nutriției și hidratării. A se vedea, de exemplu, următoarele din Manualul pentru Mortali ,co-autor al Dr. Lynn:
Cum mor oamenii care aleg să nu fie hrăniți în mod artificial? Ce dovezi am indicat că nu mor mai repede și că nu se simt însetate sau însetate. Moarele lor fără hrană cu tuburi, totuși, tinde să se lupte mai puțin cu restricții.
. . . Persoanele cu demență mor dintr-o serie de complicații diferite, dar mai ales acestea sunt oarecum tratabile. Cu toate acestea, tratamentele sunt înfricoșătoare, chiar dacă numai pentru că pot cere ca persoana să părăsească un mediu familiar. Iar viața salvată, cel puțin la sfârșit, pare atât de limitată încât adesea nu este clar exact ce ar trebui inclus în „bună grijă”.
. . . Instanțele au decis, din când în când, că utilizarea de alimentație artificială sau hidratare este o decizie de tratament la fel ca chimioterapia sau chirurgia și că familiile și medicii pot alege să folosească sau să renunțe la acest tip de tratament.
[În continuare: este lansat cercetarea SUPPORT ] |
||
| 1987 | American Decisions Health (AHD). Este o inițiativă „bioetică civică” a Centrului Hastings. Această „mișcare a deciziilor privind sănătatea” a fost mișcarea pseudo-iarbă-rădăcină pe care Centrul de Bioetică de la Midwest și-a înființat coalițiile de parteneriat comunitar-stat. AHD John Stanley (de la Wisconsin Health Decisions, a se vedea Appleton Consensus , de mai jos), ar fi proeminent în cadrul celei de- a doua conferințe de conducere a ultimelor acte . Michael Garland și Ralph Crawshaw(Deciziile privind sănătatea de la Oregon, fondată în 1982-3) ar fi inclusă în prima sumă de politică a Parteneriatului comunitar-stat , deoarece deciziile Oregon privind sănătatea au furnizat un model pentru C-SP. Oregon Health Decisions ( OHD * ) „proiectează cu atenție întâlniri comunitare pentru a ajuta cetățenii să identifice valorile”.
* „OHD” este, de asemenea, o abreviere frecvent utilizată pentru Oregon Health Department. Cu toate acestea, pe site-ul actual și pe cronologie, vom face referire la OHD ca decizii de sănătate Oregon, urmând conducerea literaturii de la Centrul de bioetică de la Midwest (Centrul de bioetică practică). |
|
| 1987 | În 1987, a avut loc o conferință în vederea pregătirii pentru conferința Apple Consensus. Conferința actuală a Consensului va avea loc în 1988. Două preocupări au venit din această conferință din 1987: „1) preocupările privind decizia de a renunța la un tratament medical, inclusiv tratamentul prelungitor de viață, precipitat de cererile autonome ale pacienților sau de surogatele acestora; deciziile de a renunța la tratamentul medical ca rezultat al presiunilor din cauza deficitului. ” (Următorul: mai 1988 ) | |
| 1987 | Marea Britanie recunoaște îngrijirea paliativă ca specialitate medicală și descrie medicina paliativă drept „studiul și gestionarea pacienților cu boală activă, agresivă, avansată, pentru care prognosticul este limitat și concentrarea îngrijirii este calitatea vieții”. | |
| 1987 | Deciziile de la sfârșitul vieții – program de educație medicală înființat de Bruce Jennings (Centrul Hastings) și Mildred Solomon (Centrul de etică aplicată și practica profesională la Centrul pentru Dezvoltarea Educației). Finanțat inițial de Fundația Kellogg. Institutul pentru o Societate Deschisă a lui Soros a sponsorizat proiecte în perioada 1996-97. | |
| 1987 | Ghidul privind încetarea tratamentului susținut de viață și îngrijirea morții Raportul centrului Hastings.Briarcliff Manor, NY: Centrul, copyright 1987. xii, 159 p .; 28 cm. Bruce Jennings; Bernard Lo. |
|
| 1987 | Donum vitae – Vaticanul oferă instrucțiuni despre respectul pentru viața umană. | |
| 1988 | Mai | Programul Universității Lawrence din Etica Biomedicală (Appleton, Wisconson) a invitat reprezentanți din zece țări să creeze „linii directoare internaționale pentru procedurile de reducere a tratamentului”. Joanne Lynn ( SUPPORT ) a fost unul dintre cei cinci scriitori ai comitetului de redactare. Printre participanți s-au numărat și: Pieter V. Admiraal, MD, Ph.D. (avocatul eutanasiei); Robert Arnold, MD (președintele AAHPM din 2005); Ronald Cranford, MD; Howard Brody, MD; Stuart Youngner, MD; Susan Wolf, JD (Centrul Hastings); John J. Paris, SJ, Ph.D., Ph.L; John Stanley, dr.
Această a doua conferință a discutat cele două preocupări care au apărut din conferința din 1987 (a se vedea mai sus). Un proiect preliminar al consensului Appleton: Ghidul internațional sugerat pentru luarea deciziilor de a renunța la tratamentul medical a fost elaborat în 1988. Documentul a fost revizuit și, în cele din urmă, a fost publicat în 1989; mai întâi în Danemarca, apoi în SUA. Profesorul John Stanley, „ediția de studiu” a Declarației de la Appleton Consensus din 1988, este disponibil la site-ul web al Universității Lawrence și include comentarii din partea membrilor conferinței. Ultima ediție a fost publicată în ediții din septembrie 1992. The Journal of Medical Ethics (volum 18.: Supliment, pp 1-22). Patru ” valori sau principii morale prima facie ” ale bioeticii au condus la discuție: autonomia; non-malefic (evitarea răului); bunătate (face bine); justiţie. Am oferit câteva exemple din versiunea finală și am subliniat câteva teme recurente. Există o „clauză de conștiință”, însă, în acest caz, reclamantul de conștiință ar fi medicul care se opune cererilor de a continuatratamentul prelungitor de viață. Partea a II-a abordează „Eutanasia activă: |
„Intervenția cu intenția primară de a provoca moartea (ca distincție față de tratamentul care nu este adecvat) nu are loc în tratamentul pacienților cu incapacitate permanentă. Cu toate acestea, tratamentul viguros pentru ameliorarea durerii și a suferinței poate fi justificat, chiar dacă aceste intervenții conduc la o moarte mai devreme. „
|
Sursele de finanțare au inclus: Novus Health Group, Appleton Medical Center Foundation; Raymond Carlson Trust; Spitalul Sf. Elizabeth (Ministerul Sănătății, Milwaukee, sponsorizat de Surorile Mamei Îndurerate); Centrul Medical Regional Regional Theda Clark; Comitetul Umanitar din Wisconsin; Henry J. Kaiser Family Foundation (Menlo Park, California); Compania Upjohn; Compania farmaceutică CIBA; Medtronic, Inc. (face stimulatoare cardiace); Universitatea Lawrence; Asociația Medicală Britanică; Programul de Școală Medicală din cadrul Universității din Leiden în etică medicală și Fundația Madsen (Copenhaga, Danemarca).
|
||
| 1988 | Iunie | Academia de Medici Hospice este lansată la o întâlnire a Institutului Internațional de Hospice din Granby, Colorado. AHP va deveni Academia Americana de Medicina Paliativa si Medicina Paliativa (AAHPM)in 1996. AAHPMs site-ul web note: Academia [a Medicilor Hospice] a fost prima organizatie de medici din tara sa-si declare public pozitia cu privire la ceea ce a fost sa devina una dintre cele mai discutate aspecte ale deceniului. Site-ul nu specifică ce a fost poziția din 1992, dar constată că a fost revizuit în 1997 „pentru a răspunde deciziei Curții Supreme a Statelor Unite privind PAS”. Declarația din 1997 a fost neutră în privința PAS, însă a oferit linii directoare pentru examinare în cazul în care statele decid să legalizeze PAS. (Următorul: iunie, 1997 ) |
| 1989 |
RWJF lansează un studiu de 28 milioane de dolari privind moartea în America („SUPPORT”); lea e primul pas în ceea ce va deveni o campanie15 ani pentru a schimba America „Cultura de negare.“ RWJF a finantat programul de ingrijire a adultilor bolnavi critic in spitalizare la Universitatea George Washington. Acest program a realizat ” Studiul de înțelegere a prognozelor și preferințelor privind rezultatele și riscurile tratamentelor „, cunoscut până astăzi drept studiul SUPPORT . Joanne Lynn și William Knaus au proiectat studiul. Centrul Național de Coordonare: Universitatea George Washington
Cercetatorii au inclus pe Joan Teno, MD; Stuart Youngner, MD;Donald J. Murphy, MD. [Următorul: Centrul Hastings introduce suportul.] |
|
| 1989 | strica | Wanzer, SH, DD Federman, SJ Adelstein, CK Cassel, EH Cassem, RE Cranford, EW Hook, B. Lo, CG Moertel, P. Safar și alții. ” Răspunderea medicului față de pacienții rău rău, un al doilea aspect .” N Engl J Med 320, nr. 13 (1989): 844-849.
Aceasta a fost o „a doua privire” la problema sinuciderii asistate, așa cum sa discutat și în articolul din 1984, intitulat „Responsabilitatea medicului față de pacienții cu incapacitate de rău”. Acest articol din 1989 este în general recunoscut ca referință în sprijinul sinuciderii asistate de medic. |
| 1990 | Organizația Mondială a Sănătății definește „îngrijirea paliativă” ca fiind „îngrijirea totală activă a pacienților a căror boală nu răspunde la tratamentul curativ … atunci când controlul durerii, al altor simptome și al problemelor psihologice, sociale și spirituale este de o importanță capitală”. [OMS (Organizația Mondială a Sănătății). Durerea de Cancer și Îngrijirea Paliativă. Raportul tehnic al OMS, seria 804. Geneva: WHO, 1990.] | |
| 1990 | octombrie | Decizia de auto-determinare a pacienților – sponsorizată de senatorul John Danforth, R-MO. Consilierul lui Danforth a fost Myra Christopher, acum la Centrul de Bioetică Practică (cunoscut anterior sub denumirea Centrul de Bioetică Midwest). Myra Christopher și Midwest Bioethics devin ulterior jucători-cheie în ultimele acte. [ 1999, Parteneriate comunitare-state , de mai jos.] |
| 1990 | decembrie | Cazul Cruzan a decis; Nancy Cruzan moare. Aceasta a fost numită prima cauză de judecată a Curții Supreme și a stabilit precedentul pentru legea pe moarte asistată de Oregon.
Profesorul de la Radford, Matthew J. Franck, explică faptul că decizia Cruzan a stabilit scena pentru moartea lui Terri Schiavo. Dintr-un articol de opinie în National Review, 30 martie 2005 :. |
La prima vedere decizia Cruz poate părea a fi o hotărâre împotriva vieții. La urma urmei, efectul imediat a fost să-l țină pe Nancy Cruzan în viață și să susțină, în lege, prezumția unui stat în favoarea vieții. Iertarea isterică a patru justiți disidenți, care voiau să facă moartea o alegere mai ușoară, părea să susțină interpretarea bună a lui Cruzan la vremea respectivă. Iar opinia Curții de către judecătorul-șef William Rehnquist a afirmat că „un stat poate refuza în mod corespunzător să facă judecăți cu privire la” calitatea „vieții pe care o anumită persoană o poate bucura,
Cu toate acestea, sentința pe care tocmai am citat-o nu sa încheiat, dar a continuat astfel: „să fie cântărită împotriva intereselor constituționale protejate ale individului”. Și aici se află dublul eșec al raționamentului lui Rehnquist în acest caz.
În primul rând, justiția șefă a identificat „păstrarea vieții umane” nu ca un principiu, ci ca un simplu „interes”, totuși „necalificat” în ceea ce privește „calitatea” vieții „. Și, spre deosebire de principiile pe care o instanță le justifică și le apără împotriva încălcării, interesele, după cum remarcă Rehnquist, trebuie să fie „cântărite” împotriva altor interese. Aceasta este lucrarea obișnuită a legiuitorilor, însă aici, Rehnquist a îmbrățișat tendința ultimelor decenii că este și lucrarea judecătorilor atunci când hotărăște cazurile constituționale.
Care este „interesul constituțional protejat” care trebuie cântărit în echilibrul împotriva interesului statului în viață? Aici este cea de-a doua eroare a lui Rehnquist și cea care ne pune pe drumul spre moarte în Pinellas Park, Florida. Ținând cont de cea mai subțire bază din precedent, că, potrivit Amendamentului al paisprezecelea, „o persoană competentă are un interes de libertate protejată constituțional pentru a refuza un tratament medical nedorit”, șeful a anunțat cu o uimitoare experiență că „în acest caz,
|
William Colby a reprezentat familia Cruzan, cerând scoaterea lui Nancy Cruzan din sprijinul vieții. William Colby va deveni un coleg la Centrul de Bioetică Midwest și va călători în casă ca un vorbitor pentru Punctele de Rallying. (1999, Parteneriate comunitare-state, de mai jos) |
||||
| 1991 |
Societatea pentru dreptul la moarte și îngrijorarea pentru moarte se îmbină pentru a forma |
|||
| 1991 | strica | New England Journal of Medicine publică un articol al lui Timothy Quill (Universitatea din Rochester), în care descrie în detaliu cum a ajutat pacientul său – „Diane” – să se sinucidă. ” Moartea și demnitatea, un caz de luare a deciziilor individualizate ” New England Journal of Medicine , 7 martie 1991; 324 (10): pp. 691-4. |
||
| 1992 | Christine Cassel, MD; Diane Meier, MD; Timothy Quill, MD , produce unele dintre primele ghiduri publicate pentru sinuciderea asistată: ” Îngrijirea bolnavilor fără speranță: criteriile clinice propuse pentru sinuciderea asistată de medic „. New England Journal of Medicine, 5 noiembrie 1992; 32 de ani (19): pp. 1380-4.
Șase ani mai târziu , Cassel, Quill și Meier se alătură echipei Sean Morrison pentru a crea un „Sondaj de sinucidere asistată de medic și eutanasie”, publicat în NEJM . Scrisoarea lui Meier, care susține o „schimbare a inimii” pe PAS, este publicată înNew York Times imediat după. În anul următor (1999), Fundația Robert Wood Johnson acordă Meier și Cassel aproape 5 milioane de dolari pentru a înființa Centrul pentru Îmbunătățirea Îngrijirilor Paliative (CAPC). |
|||
| 1992 | Ira Byock aduce proiectul Potirul de Repose la Missoula, Montana. Potirul lui Repose este ” o școală de muzică-dinamică… Facultatea sa și studenții păzesc vigilența la patul morții cu cântând și cântând harpa”. | |||
| 1993 | Aprilie | Compasiunea în moarte este fondată în Washington. Barbara Coombs Lee scrie : „La vârful epidemiei de SIDA, unsprezece activiști stabilesc Compasiunea în moarte în Seattle, Washington și își declară public intenția de a sfătui pe cei cu boli mentale competenți, bolnavi de boală pentru ajutor în moarte”.[„Ajutor în moarte” devine un eufemism pentru sinuciderea asistată de medic. |
||
| 1993 | iulie | RWJF anunță o investiție inițială de 23 de milioane de dolari într-un program de îngrijire inter-credincioasă , Faith in Action (FIA). FIA replică programul RWJF din 1983 „Interfaith Volunteer Caregivers Program”. Programul a oferit banii de semințe (25.000 de dolari) pentru „coaliții” interconfesionale pentru a ajuta îngrijitorii. Credința în acțiune nu a fost oficial unul dintre proiectele EOL ale RWJF; dar coalițiile servesc persoanelor cu boli cronice, SIDA și demență, astfel încât programul să coincidă cu programul EOL. Multe dintre granturile „Credința în acțiune” au fost acordate coordonatorilor la aziluri. De asemenea, rețineți legătura cu EPEC2: Della Reese ar prezenta o adresă de întâmpinare Faith in Action, la „Ultimul mile al drumului” al IIPCA (a se vedea „Last Miles”, februarie,Au existat două valuri de finanțare pentru FIA : Credința în Acțiunea II (sau „Generația 2”) a autorizat 40 milioane dolari în perioada 1993-1999. FIA III (1999-2002) a autorizat 50 de milioane de dolari.
Înainte: a se vedea Faith in Action (în februarie 2001: biroul național de programe se mută la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord). |
||
| 1993 | decembrie | Primul pas către orientările inutile ale OIM: Institutul de Medicină (OIM) ” Atelier privind moartea, luarea deciziilor și îngrijirea adecvată” în DC.OIM a fost invitată să „elaboreze linii directoare pentru identificarea și limitarea tratamentelor inutile” (a se vedea „Prefață” la http://books.nap.edu/html/approaching/ ). Acest atelier a determinat dacă elaborarea de orientări ar fi fezabilă. Finanțat de Fondul Commonwealth, în așteptarea rezultatelor SPORT. Prezentatorii au inclus: Christine Cassel, Kathleen Foley, Robert Burt, Barbara Koenig și Neil MacDonald. Joanne Lynn și Joan Teno au prezentat o prezentare pe tema SUPPORT (cu doi ani înainte de publicarea rezultatelor SUPPORT). |
||
| 1994 | Suportul de îngrijire a morții, un consorțiu de furnizori de asistență medicală catolică, este fondat în Oregon ca răspuns la legalizarea PAS. | |||
| 1994 | Moartea cu centrul de educație pentru demnitate este înființată în California. |
|||
| 1994 | Alegerea în moarte dirijează un proiect de 5 ani: integrarea educației despre îngrijirea morții în programele existente de școală medicală. Sprijinită de o finanțare de peste 349.000 dolari de la Fundația Greenwall, Karen Kaplan a raportat ( Transforming Death in America , 2001) că proiectul „a oferit un laborator pentru 12 școli medicale în care să experimenteze diferite abordări pentru îmbunătățirea curriculelor existente – îngrijirea vieții. ” Participanții au fost incluși
|
|||
| 1994 | octombrie | Arthur Caplan convoacă o întâlnire de tip „bioetică” în Pittsburgh, PA, 10 / 6-10 / 9/1994. Aceasta este prima întâlnire concurentă a Asociației Americane de Bioetică, Societății Americane de Drept, Medicină și Etică, Societății pentru Consultări Bioetice și Societății pentru Sănătate și Valori Umane. Theodore Marmor a prezentat o relatare despre reforma sistemului de sănătate; a deplâns faptul că mass-media nu a explicat planul și procesul în mod corespunzător publicului. | ||
| 1994 | noiembrie | Legea Oregon Moartea cu demnitate (măsura 16) este aprobată de alegători. Dreptul la viață Oregon oferă unrezumat bun al evenimentelor ulterioare. |
||
| 1994 | noiembrie | Reagan anunță că are Alzheimer; merge în izolare. (El trăiește aproape un deceniu.) | ||
| 1994 | noiembrie |
George Soros transmite un discurs la Centrul Medical Presbyterian din Columbia (NY), explicând cum și de ce a creat Proiectul privind moartea în America. El spune că mama lui a fost membru al Societății Hemlock și aprobă legea de la Oregon, care tocmai a trecut; dar nu vorbește pentru PDIA, care ia o poziție neutră. În luna următoare, fundația emite un comunicat de presă oficial care anunță Proiectul privind moartea în America. Pentru a începe, Soros investește 15 milioane de dolari în 3 ani. |
||
| 1995 | Soția lui Robert Wendland refuză să-și permită reintroducerea tubului său de hrănire. Pentru informații despre cazul ulterior, consultați http://www.internationaltaskforce.org/ff.htm http://www.internationaltaskforce.org/wend1.htm http://www.nrlc.org/news/2001/NRL06/ marzen.html http://www.internationaltaskforce.org/wend2.htm |
|||
| 1995 | Oregon Moartea cu demnitate Centrul de Apărare și Educație Juridică este fondat în scopul apărării măsurii 16 de vot a Oregonului pentru a legaliza PAS. |
|||
| 1995 | American Alliance of Cancer Pain Initiatives este lansat (de la Wisconsin Cancer Pain Initiative). | |||
| 1995 | Grupul Național de Lucru în Hospice (NHWG) este fondat. True Ryndes, RN, membru al consiliului de parteneriat pentru îngrijire, a fost președinte și CEO al NHWG. Raportul de primăvară, 2001, Parteneriat pentru îngrijire descrie NHWG: http://www.partnershipforcaring.org/Resources/pdf/spring2001.pdf |
„Grupul Național de Lucru în Hospice a fost fondat acum șase ani pentru a spori accesul la îngrijirea paliativă și hospice. Este o coaliție de 20 de programe hospice progresive din întreaga țară ale căror membri cuprind activiști care au pionierat mișcarea hospice în anii ’70 și ’80, care oferă informații profesionale proaspete din alte industrii …
Productive și Proactive
Grupul Național de Lucru în Hospice funcționează atât ca un „grup de reflecție”, cât și ca un „rezervor de lucru”. Membrii săi se întâlnesc de patru ori pe an pentru a împărtăși „cele mai bune practici”. Cele mai bune practici sunt metode demonstrate pentru a oferi îngrijire eficientă din punct de vedere al costurilor, menținând în același timp rezultate excelente ale pacientului Grupul dezvolta, de asemenea, recomandari de politica federala si construieste instrumente pe care comunitatea Hospice poate folosi pentru a demonstra beneficiile de ingrijire hospice.
| 1995 | strica | Evangelium vitae (25 martie) |
| 1995 | Aprilie | Aprilie: Ira Byock , în Jurnalul American de Hospice și îngrijire paliativă : http://www.dyingwell.com/prnh.htm |
„În practica mea, în timp ce refuz cu strictețe să scriu o rețetă cu intenție letală sau altfel ajutându-l pe pacient să se sinucidă, pot să împărtășesc informații cu pacientul că el sau ea deja are capacitatea de a controla moartea. pacientul cu boală avansată poate fi asigurat de a muri – în mod confortabil, fără alte suferințe fizice – în decursul unei săptămâni sau două săptămâni, refuzând să mănânce sau să bea.
| 1995 | Prima rundă a Institutului pentru Societatea Deschisă și Proiectul privind moartea în studenții Facultății din Americainclud:
|
||||
| 1995 | august | Oregon : Judecătorul tribunalului districtual declară Legea cu privire la moartea cu demnitate (măsura 16) neconstituțională.Decizia va fi atacată la Curtea de Apel District IX (vezi februarie 1997 ). | |||
| 1995 | noiembrie | Raportul Hastings Center (supliment special, plătit de RWJF ; noiembrie-decembrie 1995.) Moare bine în spital: lecțiile de SUPPORT .
Daniel Callahan este îngrijorat de faptul că [americanii] conduc un ” război împotriva morții „. Trebuie să acceptăm moartea. Descrie strategia pentru campania împotriva societății care neagă moartea :
Strategia lui Callahan în trei direcții va constitui baza pentru prima conferință RWJF Last Acts din 1996. [În continuare: SUPPORT este publicat ; și a ultimelor acte .] |
|||
| 1995 | noiembrie | Fundația Soros găzduiește conferința la sediul „Proiect de moarte în America” : Cummings, RWJF, Commonwealth, AARP și alții („ Grantmakers Concerned with Care la sfârșitul vieții „). Participanții au inclus: |
Susan Block, MD, Soros / PDIA Programul de Scholars ;
Thomas Bryant, MD, JD, Non-Profit Management Associates, Inc .;
Christine Cassel, MD, Fondul Memorial Milbank și Mt. Școala Medicală din Sinai, Departamentul de Geriatrie;
Susan Clark, Fundația Columbia ;
Karen Davis, Fondul Commonwealth ;
John Feather, Fundația AARP Andrus ;
Kathleen Foley, MD, Soros / PDIA ;
Rosemary Gibson,Fundația Robert Wood Johnson ;
David Gould, Ph.D., Fondul Spitalului Unit ;
Charles Halpern, Fundația Nathan Cummings ;
Herbert Hendin, Fundația americană de suicid ;
Andrea Kydd, Fundația Nathan Cummings ;
Thomas Layton, Fundația Gerbode ;
Elizabeth Lorant, Soros / Institutul pentru o Societate Deschisă ;
Joanne Lynn, MD, MA, MS, membru al consiliului Soros / PDIA;
Len McNally,NY Community Trust ;
Donald Murphy, MD, colectivul Colorado pentru decizii medicale ;
Aryeh Neier, Soros / Institutul pentru o Societate Deschisă ;
Patricia Prem, MSW, Soros / PDIA ;
David Rothman, Soros / PDIA ;
Fenella Rouse, JD, Fundația Kornfeld și Fondul Mayday ;
William Stubing, Fundația Greenwall ;
Charles Terry, familia Rockefeller ; și
Mary Ann Zehr, Consiliul pentru fundații
| 1995 | decembrie | SUPPORT publicat in Jurnalul American Medical Association (JAMA) Un studiu controlat pentru a imbunatati de ingrijire pentru pacientii grav bolnavi spitalizati: Studiul de a intelege prognoza si preferinte pentru rezultate si riscurile de tratamente (SUPPORT). JAMA. 1995; 274: 1591-1598. |
| 1996 |  Proiectul EPEC (Educație pentru medici la sfârșitul vieții) Linda Emanuel [care a fost crescut și educat în Anglia; grade de la Oxford și Cambridge], dezvoltă curriculumul EPEC cu doctorul Charles F. von Gunten; Frank D. Ferris, MD [canadian]; și Russell Portenoy, MD. RWJF a investit 5 milioane dolari. Soros / PDIA a sprijinit conducerea suplimentară prin bursele facultăților: von Gunten a fost profesor PDIA în 1995; Ferris și Portenoy vor fi numiți profesori în 1998. |
|
| 1996 | strica |  Proiectul Demonstrației Missoula (care a devenit mai târziu Life’s End Institute) este fondat în Missoula, Montana, de Ira Byock și Barbara Spring . Finanțarea inițială a venit din partea Fundației Nathan Cummings și a Proiectului privind moartea în America . In plus, Mayday a oferit 150.000 de dolari (1996-1999) pentru proiectul Missoula ” Pain ca al Cincilea Vital Sign „, realizat de Linda Torma, MSN. În 1999, directorul executiv Barbara Spring va fi înlocuit de bioethicistul Mark Hansondin Centrul Hastings. Hanson ar deveni, de asemenea, director interimar al Centrului de etică practică la Univ. din Montana (sediul pentru Promovarea Excelenței – vezi mai jos ). |
| 1996 | strica | Ultimele acte solicită prima sa conferință națională de conducereîn Arlington, Virginia, la 12 martie. Conferința de o zi a fost concepută în jurul valorii de strategia lui Daniel Callahan în trei puncte de a schimba cultura americană de negare:
Am furnizat o listă de participanți la prima conferință despre ultimele acte pe o pagină separată. Conferinta a inclus urmatorii vorbitori si facilitatori: Thomas Delbanco, MD (Spitalul Beth Israel, Institutul Picker); Kathleen Foley, MD (Memorial Sloan-Kettering; Soros / PDIA); Dr. William Knaus (Universitatea de Medicina din Virginia); Jonathan Lord (American Hospital Association); Joanne Lynn, MD (Centrul pentru îmbunătățirea îngrijirii celor care mor); Laurence O’Connell, Ph.D. (Centrul Park Ridge pentru Studiul Sănătății, Credință); Steven Schroeder, MD (președinte al RWJF); Paul Armstrong, JD, LLM Timins & Associates (Armstrong a fost avocat pentru familia lui Karen Ann Quinlan); Elizabeth Clark, Ph.D., ACSW (Centrul Medical Albany / Coaliția Națională pentru Supraviețuirea Cancerului); Michelle Ervin, MD (Spitalul Universitar Howard, Soros / PDIA Faculty Scholar 1998); Joan Harrold, MD, MPH (Centrul pentru Îmbunătățirea Îngrijorării persoanelor care mor); Barbara Koenig, Ph.D. (Centrul Stanford pentru etică biomedicală, Soros / PDIA); Mildred Solomon, Ed.D. (Centrul de Dezvoltare a Educației, Newton, MA). Soros / PDIA); Mildred Solomon, Ed.D. (Centrul de Dezvoltare a Educației, Newton, MA). Soros / PDIA); Mildred Solomon, Ed.D. (Centrul de Dezvoltare a Educației, Newton, MA). Această întâlnire a generat o listă de obiective și tactici – sau ” Provocări” și „Oportunități”:
|
| 1996 | Aprilie | Comitetul OIM privind îngrijirea la sfârșitul vieții – Audierea publică nr. 1 pe 29 aprilie la Academia Națională de Științe, Washington, DC. (Al doilea pas al OIM către direcțiile de futilitate, publicat în „Abordarea morții”). Condusă de Christine Cassel; membrii grupului de discuții au inclus Joseph Fins (Societatea americană de geriatrie); Kim Calder (Alianța americană a inițiativelor privind durerile de cancer); Linda Blank (ABIM); Thomas Reardon (AMA);Ira Byock (Academia de Medici Hospice); Colleen Scanlon (asistente medicale americane, inițiative catolice de sănătate);John Mahoney (Organizația Națională pentru Hospice); Richard Fife și Melanie Merriman (Vitas); Gretchen Brown (Hospice din Bluegrass); Charles Sabatino (American Bar Assn.) |
| 1996 | Mai | Forumul NY pe SUPPORT – Hastings Center, Callahan |
| 1996 | Mai | Academia Americana de Medici Hospice (un spin-off al Institutului International de Hospice) devine Academia Americana de Hospice si Medicina Paliativa (AAHPM ) in 1996. AAHPM ajuta la lansarea Board-ului American de Hospice si Medicina Paliativa (ABHPM) , care incorporeaza in mai, 1996. ABHPM devine agenția de certificare a îngrijirilor paliative. Își administrează primul examen de certificare mai târziu în acel an. |
| 1996 | Iunie |  Proiectul 2010 (” Cinci dorințe ” din Florida) este lansat cu un grant de 398.000 dolari de la RWJF la Comisia lui James Towey privind îmbătrânirea cu demnitate. Acest proiect este creat pentru a inspira crearea de parteneriate comunitare-state (de mai jos ), conduse de Bioetica Midwest.
Anul 2010 este (aproximativ) anul în care Baby Boomers va începe să atingă vârsta de 65 de ani (și merge la Medicare). Cinci dorințe este un tip de directivă în avans, care este formulată în mod liber în comparație cu multe alte forme de directivă avansată și care încurajează discuția despre „dorințele” unei persoane pentru deciziile sale privind sfârșitul vieții. |
| 1996 | iulie | RWJF acorda un grant de 297.000 dolari Centrului de Etica Aplicata si Practica Profesionala (CAEPP), la Centrul de Dezvoltare a Educatiei (EDC) din Massachusetts, pentru a convoca National Task Force privind ingrijirea la sfarsitul vietii pentru pacientii in grijii grijii , 23 de experti in politica de îngrijire a sănătății, îngrijirea gestionată, geriatria, îngrijirea pe termen lung, bioetica, îngrijirea paliativă, medicina și asistența medicală, și hospice-ul. ” Grupul de lucru a fost convocat de trei ori în cursul anului 1997 și a revizuit sondajele de la „toate organizațiile de îngrijire gestionate din Statele Unite, care oferă servicii capitalizate înscrierilor în Medicare”.
În luna mai 1999, grupul operativ va produce un raport publicat pe larg, ” Întâlnirea provocării : douăsprezece recomandări pentru îmbunătățirea îngrijirii sfârșitului vieții în îngrijirea gestionată”. Comitetul director: Steven Miles, Bruce Jennings și Mildred Solomon (ECD); membrii comisiei au inclus pe Ira Byock, pe Joanne Lynn, pe Kathleen Foley. [Înainte: A fost publicată întâlnirea cu provocările și cinci firme de îngrijire a sănătății sunt la bord.] |
| 1996 | august | Ultimele acte se mișcă înainte. Președintele RWJF, dr. Steven Schroeder, trimite scrisoarea ” Stimate coleg” către aproximativ 140 de organizații pentru a recruta membrii Task Force pentru ultimele acte. Task Forces: Familie; Îngrijire paliativă; Prestatori de servicii; Educația furnizorilor; finanţare; La locul de muncă.Comisiile de resurse: comunicații, diversitate, spiritualitate, standarde și orientări, evaluări și rezultate. |
| 1996 | august | Conferința IOM privind măsurarea îngrijirii la sfârșitul vieții, desfășurată la 27 august la Wood’s Hole, a elaborat orientări. A elaborat un proiect de ” set de instrumente ” pentru a măsura calitatea îngrijirii, dar setul de instrumente este un compendiu de sondaje pentru măsurarea stării pacientului, de la ” calitatea vieții” până la ” spiritualitate ” . ” Indexul calității vieții Missoula-Vitas ” a fost unul dintre instrumentele de calitate a vieții din setul de instrumente.
Teno regizat; Lynn a fost prezentator. Byock a participat. RWJF & Cummings a finanțat 100.000 de dolari. |
| 1996 | septembrie | Pe 9/24, Rep. Ralph Hall (D-TX) introduce Legea restricționării finanțării suicidului asistată ( HR 4149 ); și în Senat, senatorul Byron Dorgan (D-ND) introduce același proiect de lege S. 2108 ; (Al 104-lea Congres). Atât HR 4149, cât și S 2108 conțineau următoarea condiție: |
SEC. 3. REGULA DE CONSTRUCTIE.
Nimic din acest act sau dintr-o modificare adusă prin prezentul act nu va fi interpretată ca să creeze orice limitare referitoare la –
Proiectele au fost introduse din nou în Congresul al 105-lea, de data aceasta cu Ashcroft (R-MO) în calitate de co-sponsor al proiectului de lege al Senatului. Proiectul de lege va deveni lege în aprilie 1997. |
||
| 1996 | octombrie | Congresul Societăților Clinice: Conferința privind etica îngrijirii administrate (al patrulea dintr-o serie care a început în 1987); a avut loc pe 7 octombrie. |
Conferinta a reunit lideri de stiinta in etica medicala, politica de sanatate, drept, si medicina cu reprezentanti ai industriei de ingrijire a gestionat pentru a discuta modul in care integritatea practicii medicale ar putea fi mentinut si consolidat in setarile de ingrijire gestionate in timpul unei schimbari dramatice in sistemul de ingrijire a sanatatii de livrare. [ http://www.rwjf.org/reports/grr/028153s.htm ]
| Joseph J. Fins a organizat conferința; Spectatorii au inclus pe Joanne Lynn și pe Daniel Callahan. Găzduit de American Geriatrics Society și Hastings Center . Finanțare: RWJF grant # 28153 pentru 49.000 dolari la American Geriatrics Society. |
||
| 1996 | noiembrie | 23 noiembrie: Comitetul OIM privind îngrijirea la sfârșitul vieții – Audiere publică nr. 2, la Academia Națională de Științe, Irvine, CA (elaborarea ghidurilor de futilitate, a condus la publicarea „Apropierea morții” în iunie 1997) de către Christine Cassel, participanții la panel au inclus: Alicia Super, RN (îngrijirea susținută a decesului), Dr. Richard Della Penna (Kaiser Permanente), Betty Ferrell (Centrul Medical Național de Urgență), Steven Miles Bioethics), Susan Tolle (Oregon Health Sciences Univ.), Neil Wenger, MD (Comitetul de etică al Centrului Medical UCLA). |
| 1997 | Inovațiile ultimelor acte în îngrijirea sfârșitului vieții : un jurnal internațional și un forum on-line pentru liderii în îngrijirea sfârșitului vieții . Acesta este un jurnal online publicat deCentrul pentru Etică Aplicată și Practică Profesională (CAEPP) laCentrul pentru Dezvoltarea Educației (EDC) din Newton, Massachusetts (Mildred Solomon). |
|
| 1997 | Promovarea excelenței în îngrijirea sfârșitului vieții (RWJF): 12 milioane de dolari + din RWJF către Ira Byock și institutul său din cadrul Univ. din Montana – Missoula. |
|
| 1997 | Jan | Dorgan (D-ND) și Ashcroft (R-MO) încearcă să ceară sprijin pentru legislația propusă pentru a împiedica finanțarea federală a PAS. Legislația a fost intitulată „Actul de restricționare a finanțării suicidului asistat din 1997” (p. 304, factura însoțită de HR 1003). |
| 1997 | februarie | Oregon : La data de 27 februarie, Curtea de Apel a Circumscripției a IX-a respinge decizia curții districtuale, susținând că instanța federală nu are competență: |
„Reclamanții, în acest caz, sunt medici, pacienți și instituții de îngrijire rezidențială care contestă validitatea facială a Legii privind moartea cu demnitate din statul Oregon. Reclamanții susțin că Legea încalcă amendamentele primului și ale paisprezecelea la Constituția Statelor Unite, statute. judecătoria a constatat actul de a încălca clauza de protecție egal și permanent enjoined de aplicare a acesteia. Deoarece instanțele federale nu au competența de a judeca Reclamanților pretenții, ne – am și eliberați preventiv cu instrucțiuni de demitere a reclamanților în plângere. „
| 1997 | strica | Raportul Centrului Hastings publică ” este o datorie să mori ?” de John Hardwig. (Mar-Apr; 27 (2): 34-42.) Hardwig răspunde „da”, pentru binele comun. |
multe dintre condițiile care pot genera datoria de a muri subminează grav calitatea vieții. Unii preferă să nu trăiască în astfel de condiții. Dar chiar și cei care vor să trăiască se pot confrunta cu o datorie de a muri „.
| 1997 | Aprilie | RWJF finanțează o emisiune de televiziune: înainte de a muri , găzduită de Tim Russert. Programul se desfășoară pe PBS pe 22 aprilie. Aceasta începe campania mediatică care va construi organizațiile de bază, presupusă ca o reacție la studiul SUPPORT. Finanțare: 639.000 dolari de la RWJF la Educational Broadcasting Corp; $ 181,000 pentru Barksdale Ballard pentru relații publice. |
| 1997 | Aprilie | Assisted Suicide Actul de finanțare Restricție ( HR 1003 ) ,aprobat de Casa de pe 4/10, și a trecut de Senat pe 4/16. Semnat de președintele Clinton la 4/30. |
| 1997 | Mai | Schiavo: George Felos (membru fondator al Comitetului național juridic pentru alegerea în moarte) este adus în acest caz |
„[Michael Schiavo] este conștient de faptul că problema retragerii sau refuzului tratamentului medical pentru [Terri Schiavo] este o problemă dificilă în acest caz și că părinții secției vor trebui să fie implicați. Nu cunosc nici o altă persoană interesată. Din cauza naturii delicate a acestui caz, am sfătuit [Michael] să angajeze un avocat care are o experiență specială în acest domeniu al legii.
Se anticipează că părinții vor fi inițial abordați cu ușurință și informal de către Attorney Felos în legătură cu această problemă, că Hospice va fi implicat și că consilierea va fi oferită tutorelui și părinților pentru a asista la procesul de luare a deciziilor. ” [ Bushnell scrisoare, 5/6/97 ]
| 1997 | Mai | The Grupul de Studii de Psihologie si Politica de la Universitatea din Bucuresti . din Wisconsin-Madison primește 693.400 de dolari de la RWJF (# 31461) pentru a lucra „cu consiliile de stat medicale, de asistență medicală și farmacie pentru a le ajuta să ia decizii mai informate cu privire la practica medicului în tratamentul durerii și a colectat date privind politica legată de durere și practică. ” Acesta este proiectul care a dus la declarația comună a Carolinei de Nord privind gestionarea durerii la sfârșitul vieții . |
|||
| 1997 | Mai | Soros și RWJF co-sponsorizează „Conferința națională de consens privind educația medicală pentru îngrijire aproape de sfârșitul vieții”, desfășurată la 16-17 mai la Washington, DC. RWJF a acordat 41.500 dolari Harvard Pilgrim Healthcare, Inc, si Susan Block, MD (Director, PDIA Facultatea de Scholars program); David Barnard, dr., A fost co-președinte. Conferința a elaborat o declarație de consens, aprobată de următoarele persoane:
|
|||
| 1997 | Iunie | Publicarea cărții OIM, ” Abordând moartea „. Raportul a inclus linii directoare de fuziune și o strategie recomandată pentru schimbarea culturii. RWJF a adoptat strategia în strategia de finanțare a proiectelor la sfârșitul vieții:
|
|||
| 1997 | Iunie | 25 iunie, consiliul de administrație al Academiei Americane deSpiritism și Medicină Paliativă ( AAHPM ) adoptă o declarație de poziție cu privire la sinuciderea asistată , luând o poziție neutră, dar oferind linii directoare în cazul în care PAS este legalizată. |
Cazurile Curții Supreme din SUA:
La 26 iunie, Curtea Supremă a SUA a inversat două decizii ale Curții de Circumscripție. Deciziile Curții Supreme au ajutat la definirea unei strategii pentru definiția nouă și îmbunătățită a ultimului act, a sinuciderii asistate. Patru ani de la luarea deciziilor, Karen Orloff Kaplan și Margaret Metzger au scris:
„În aceste cazuri, Curtea Supremă a admis dreptul statelor de a legifera dacă să interzică sau să permită sinuciderea asistată. Curtea Supremă a concluzionat că distincțiile dintre sinuciderea asistată și fie reținerea sau retragerea tratamentului care susține viața au fost” importante ” logic „și” rațional „. În consecință, este permis statelor constituționale să permită persoanelor competente să refuze tratamente care să susțină viața în timp ce interzic suicidul asistat de medic. În mijlocul publicității cu privire la activitățile lui Dr.Jack Kevorkian, Oregon, a devenit singurul stat care permite în mod legal, în împrejurări limitate, sinuciderea asistată de medic. „*
Karen Kaplan’s right-to-die grup, Choice in Dying, a publicat un rezumat al deciziilor .
Fundația Societății Hemlock, Derek Humphry, notează că Curtea Supremă de Justiție „a validat și conceptul de” efect dublu „, recunoscând în mod deschis faptul că moartea sa grăbit prin măsuri paliative crescute, nu constituie un comportament interzis atâta timp cât intenția este ușurarea durerii și a suferinței.
Articolul incisiv al profesorului Russell Hittinger din emisiunea First Things din martie 1997 analizează scurtele amicus curiae ale administrației Clinton și anticipează o decizie care se va opune în mod nominal sinuciderii asistate, deschizând în același timp ușa sinuciderii asistate într-o stare de baze de stat.
| 1997 | august | RWJF anunta un grant de trei ani, 1,6 milioane dolari la Universitatea din Wisconsin – Madison Medical School. „În cadrul acestui proiect, inițiativa Wisconsin pentru durerea de cancer – lider național în încurajarea unor metode mai bune de control al durerii și în predarea profesioniștilor în domeniul sănătății cum să le utilizeze – va colabora cu [ Comisia mixtă privind acreditarea organizației din domeniul sănătății (JCAHO )] pentru a dezvolta noi standarde de control al durerii. ” [ text integral al comunicatului de presă ] |
| 1997 | septembrie | National Institutes of Health răspunde la SUPPORT cu un atelier de cercetare pe 2 septembrie intitulat „Simptomele în boala Terminal.” |
| 1997 | septembrie | RWJF a acordat pentru Congresul Național al Legislativilor de Stat suma de 149.486 dolari (ID # 32334) pentru un studiu al legislației statului, care ar conduce la publicarea unei cărți pentru legislatori, care să-i ghideze în elaborarea legislației privind sfârșitul vieții. |
Prima conferință, Inițiative de stat privind îngrijirea sfârșitului vieții , în decembrie 1997 : Panelists: George Eighmey (fost director al compasiunii în moarte, Oregon); Joan Gibson, MD; Peter Ginaitt; David Joranson, MSSW; Susan Lynch; Joanne Lynn, MD, MA, MS.
Finanțarea concomitentă a RWJF către Richard Merritt la NCSL și către GWU pentru politica de sănătate la nivel de stat:
1995 ID #
30342 Conferința Națională a Legislativelor de Stat $ 303,120
1997 ID # 31569 Conferința Națională a Legislativelor de Stat $ 702,120
1999 ID # 35554 Conferința Națională a Legislativelor de Stat $ 229,684
1999 ID # 37549 Conferința Națională a Legislativelor de Stat $ 233,436
|
|
||||
| 1997 | octombrie | Decizii americane privind sănătatea (AHD) (Atlanta, GA și Appleton, WI, cu grupuri de „rădăcini de iarbă” în 13 state) produce Questul de a muri cu demnitate ( rezumat executivonline ) . AHD a primit un grant de 254.000 dolari de la RWJF pentru efectuarea studiului. Pe baza a 385 de persoane din 32 de grupuri de discuții și a altor 29 de conversații telefonice, AHD a stabilit că americanii „se tem să moară în timp ce erau conectați la mașini” și explică modul în care „fundamentul etnic [mai mult decât religia] , valori și preocupări. ”
AHD intenționase să lanseze raportul în iulie , „la un moment oportun pentru a beneficia de alte două inițiative:” EPEC și „un program național de educație care să paralelă cu programul AMA” [Last Acts]. Raportul a fost lansat la începutul lunii octombrie, la timp, pentru a fi prezentat în conferința din 29 octombrie (vezi mai jos). |
||
| 1997 | octombrie | 29-30 octombrie: ultimele acte , a doua Conferință Națională de Leadership . Peste 275 de participanți. Bine ați venit prin intermediul casetei de filmare de la catedra de onoare Rosalynn Carter. Ira Byock a dat o adresă de presă despre „găsirea pârghiilor pentru a muta o cultură de negare „ în America. ”
Byock identificat:
|
||
| 1997 | octombrie | Actul de moarte al Oregonului cu demnitate (ORS 127.800-897) intră în vigoare la 6 octombrie, când Curtea Supremă de Justiție a SUA respinge un act de certificare | ||
| 1997 | decembrie | 9 decembrie: Alianța pentru reforma în domeniul sănătății, alegerea în moarte și Organizația Hospice din America co-sponsorizează briefingul Congresului privind Legea privind Planificarea Advance Planning și Compasiunea din 1997. Proiectul de lege a fost sponsorizat de senatorul Jay Rockefeller și senatorul Susan Collins și a fost „menit să consolideze Legea de auto-determinare a pacientului”. | ||
| 1997 | Preceptele Ingrijiri Paliative (Ultimele Fapte paliativăComitetului) Ultimele Fapte spune documentul „Descrie componentele esențiale ale îngrijirii paliative. Pregătit de Task Force pentru îngrijiri paliative din cadrul ultimelor acte, condusă de Colleen Scanlon (Inițiativele Catolice pentru Sănătate) și Karen Lomax (Centrul Național pentru Etică Clinică, Departamentul Afacerilor Veteranilor) au fost acceptate de mai mult de 25 de organizații naționale și 35 de state și locale, care oferă o bază pentru discutarea a ceea ce reprezintă o bună bunăstare la sfârșitul vieții în orice mediu clinic, fiind folosite de spitale, hospice și programe de formare profesională. Grupul de Îngrijiri Paliative a inclus:
|
|||
| 1998 | Alegerea în Dying lansează un centru de coordonare pentru acordarea de fonduri destinate programului „Îmbunătățirea selecției și performanței agenților de sănătate „.Grant pentru $ 115,000 de la Fundația Samuels stabilește centrul.Samuels a oferit încă 290.000 de dolari în 2000 . Parteneriatul pentru îngrijire a anunțat numirea administratorului centrului înbuletinul lor de toamnă, din 2000. |
|||
| 1998 | Primii pași pentru parteneriatul pentru îngrijire : o „întâlnire istorică a liderilor în domeniul sfârșitului vieții” din 1998, este un impuls pentru actualizarea organizației, de la Choice in Dying la „Parteneriat pentru îngrijire”. Karen Kaplan și Ira Byock au scris în Buletinul informativ „Choice in Dying” că „Parteneriatul pentru îngrijire” va fi o organizație activistă, bazată pe consumatori, care va „exercita o presiune semnificativă asupra guvernelor federale și de stat”. Primul la bord a fost AAHPM. Autorii continuă (sublinierea adăugată): |
„Răspunsul la formarea parteneriatului pentru îngrijire a fost foarte entuziasmat. Primul care sa alaturat a fost Choice In Dying si Academia Americana de Hospice si Medicina Paliativa [AAHPM] . Consiliile de conducere ale Asociației Choice In Dying și Academiei au votat în unanimitate să se alăture parteneriatului pentru îngrijire ca organizații colaboratoare . The Choice In Dying va oferi membrilor săi un membru de membru gratuit în parteneriat pentru îngrijire. Alte organizații, cum ar fi Liga Liderilor Femei ,Academia Națională a Avocaților în vârstă și Comisia pentru probleme juridice ale persoanelor în vârstă au convenit, de asemenea, să participe la Parteneriatul pentru îngrijire. „
| 1998 | Jan | $ 216,600 de la RWJF la Univ. din California-San Francisco, pentru studiul de revizuire a manualului medical . Realizat de Task Force pentru educația furnizorilor de legi din cadrul ultimelor acte. Co-conferențiari ai grupului de lucru: Stephen McPhee, Anne Rhome. Studiu de manuale condus de J. Andrew Billings * și Steven Pantilat. ** Alți membri ai grupului operativ au inclus: Robert Arnold, Susan Blacker, Susan Block *, Grace Christ *, Deborah Danoff, Betty Ferrell *, Ellen Fox, James Hallenbeck, Thomas Prendergast *, Michael Rabow **, Kelley Skeff, Charles von Gunten * David Weissman. * * 1995-97 Soros / Proiectul privind moartea în America acordă beneficiarilor.
** Beneficiari ai grantului Soros / PDIA după 1998. |
||
| 1998 | strica | Sub îndrumarea Centrului de etică în îngrijirea sănătății de la Oregon Health & Science University, Grupul de lucru pentru îmbunătățirea îngrijirii teroarelor bolnavi Oregonieni a produsOregon Moartea cu demnitate Act : Un ghid pentru furnizorii de îngrijire a sănătății . În ghid, PAS este de îngrijire a confortului. Principii incluse: Patrick Dunn, MD, Task Force Catedra; Bonnie Reagan, MD, RN, Editor; Susan Tolle, MD., Referent și principalul contribuitor; Elizabeth Mitchell, MSW, LCSW, administrator de proiect; Ann Jackson, MBA (Oregon Hospice Assn); Linda Ganzini, MD (Soros / PDIA 1998). (Finanțat de Fundația Greenwall) | ||
| 1998 | Aprilie | Controlul durerii: Primul pas catre Bergman v. Chin : Beverly Bergman, cu ajutorul Compasiunii in Dying , depune o plangere la Medical Board din California impotriva Dr. Wing Chin.Doamna Bergman a acuzat că dr. Chin nu a prescris medicamente dureroase pentru tatăl său bolnav la terminare. În iunie 2001, un juriu din județul Alameda a acordat familiei lui Bergman despăgubiri de 1,5 dolari . Judecata și soluționarea finală au venit un an mai târziu, în iunie 2002(Vezi mai jos).Compasiunea în asistența juridică a lui Dying în acest caz a fost finanțată parțial de o contribuție de 60 000 USD din Fondul Mayday . |
||
| 1998 | Aprilie | Christine Cassel, Diane Meier, Sean Morrison, Timothy Quill produc un „Sondaj de suicid asistat de medic și eutanasie în Statele Unite” (NEJM, 4/23/98). A doua zi, revista New York Times publică „Schimbarea inimii” a lui Diane Meier cu privire la sinuciderea asistată. | ||
| 1998 | Iunie | Parteneriate comunitare-state pentru îmbunătățirea sfârșitului vieții (C-SP) . [Notă: Acest element a fost listat inițial pe cronologie în „ianuarie 1999”, pentru că atunci a fost anunțată finanțarea și au început formarea parteneriatelor de stat. Am mutat elementul în 1998 pentru a reflecta planificarea anterioară.]
Parteneriatul comunitar-stat a fost un proiect de 11,5 milioane de dolari direcționat de Centrul de Bioetică Midwest. Planificarea a început în 1998; primele granturi nu vor fi acordate decât în ianuarie 1999. Concepută pentru a aduce schimbări la nivel de stat și local, C-SP a folosit decizia Oregon Health Decisions (OHD) ca model. C-SP a dedicat primele câteva scurte de politici– în special în iunie și octombrie 1998, la discuțiile despre Michael Garland, Ralph Crawshaw și despre experimentul OHD. Succesele au inclus o creștere a numărului de DNR-uri semnate și raționalizarea serviciilor medicale. Problema din iunie a relevat că OHD evaluează valorile comunității, apoi „încearcă să stimuleze democrația locală prin căutarea liderilor locali și prin accesarea rețelelor existente cu circumscripții pregătite, cum ar fi Asociația Hospice din Oregon sau Clubul local Rotary. „Oriunde există enclave cu un sentiment de comunitate”, spune Crawshaw. OHD a furnizat foaia de parcurs în 1998, dar RWJF a mai creditat îmbătrânirea lui James Towey cu demnitate. Un raport al grantului RWJF constată că Towey „a ajutat la formarea unui nou program național al Fundației Robert Wood Johnson, Parteneriatul comunitar-stat pentru îmbunătățirea îngrijirii la sfârșitul vieții, care sprijină organizațiile care stimulează dialogul comunitar și îmbunătățesc calitatea – îngrijire de viață. „ Myra Christopher, președintele Centrului de Bioetică de la Midwest, va credita, de asemenea, centre de bioetică și rețele de comitete de etică spitalicesc pentru dezvoltarea coalițiilor la nivel de stat. Acesta a fost punctul central al articolului său pentru Medicina Durerii , intitulat ” Rolul comunităților etice, al rețelelor de etică și al centrelor de etică „. Un prim exemplu al modului în care grupele de bioetică au creat o rețea de influență la nivel de stat poate fi văzut în studiul de caz al parteneriatului Florida [ vezi „Experimentul Florida” ]. În ianuarie 1999, RWJF a anunțat prima rundă de granturi C-SP. Până în 2001, C-SP va forma parteneriate și coaliții la sfârșitul vieții în 21 de state : Alabama, California, Connecticut, DC, Florida, Hawaii, Iowa, Kansas, Kentucky, Maine, Michigan, Minnesota, Nevada, New Hampshire, New Jersey, Carolina de Nord, Dakota de Nord, Oklahoma, Rhode Island, Utah, Virginia de Vest.
Susan Tolle, MD, director al Centrului de etica in domeniul sanatatii al Oregon Health & Science University, a fost presedintele Comitetului National consultativ al C-SP. Tolle este citat în prima sumă politică: |
„Folosirea datelor de către mass-media face deseori eforturi pentru a aduce schimbări în alte setări. . . . Dacă datele nu au fost prezentate în mod eficient unui public mai larg, este puțin probabil să avem o influență enormă asupra organismelor legislative. Și nu uitați că medicii citesc ziarele. Nu există nici o îndoială că Oregonianul a făcut o mare diferență. Puteți contribui la schimbarea culturii medicinii prin presa populară. Acum, întrebarea este, cum putem face climatul receptiv la următorul val de schimbări? „[ Ediția 1; Iunie 1998 (PDF)]
|
Unul dintre primele proiecte ale CSP a fost coordonarea grupurilor speciale pentru PBS Bill Moyers, pe termenii noștri proprii. De exemplu, președintele Centrului de Bioetică Midwest, Myra Christopher, a călătorit în Florida în octombrie 1999, pentru a coordona activiștii din întreaga țară pentru acest program [ vezi 2000 ] . Proiectul Moyers mai târziu va înflori în ” Punctele de Raliu ” conduse de Karen Kaplan din Parteneriatul pentru îngrijire [vezi ianuarie 2001 ]. Parteneriatele comunitare-statale și-au coordonat activitatea cu programul de studiu al Universității din Wisconsin-Madison’s Pain & Policies Study (PPSG) (agenție de colaborare a Organizației Mondiale a Sănătății) pentru a reforma reglementările substanțelor controlate la nivel de stat din SUA. PPSG a vizat 16 state pentru reformă, toate având coaliții C-SP (CA, CT, HI, IA, KS, KY, ME, NV, NC, NY, ND, OK, RI, TX, UT și WV).
Programul C-SP sa încheiat în 2003. Rolul politicii C-SP 19 (iunie 2003) oferă o listă de obiective și realizări de coaliție. În mai 2004, Centrul de Bioetică Midwest a anunțat că și-a schimbat numele în Centrul de Bioetică Practică. Modulele de politică continuă la noul site . [Politica scurtă # 22 conține dezinformarea obișnuită despre cazul Terri Schiavo. Brief # 24 discută despre protejarea dreptului la moarte pentru minorități și persoanele cu handicap. Hugh Gallagher este citat, dar nu a fost identificat drept membru Compassion in Dying, care a susținut în favoarea PAS. Organizația lui Gallagher, „Autonomia”, a fost fondată cu ajutorul unui grant acordat Compasiunii în moarte de la Fundația Gerbode.] [Următorul: vezi pe termenii noștri proprii (septembrie 2000), apoi punctele de raliu (februarie 2002) ] |
||
| 1998
|
Iunie
|
Manual publicat: „Inițiativele de stat în Ghidul politicii de îngrijire la sfârșitul vieții pentru legislatorii de stat ” (finanțat de RWJF) |
| 1998 | octombrie |
|
|
| 1998 | octombrie | 2 octombrie: Papa Ioan Paul al II-lea adresează episcopilor din California, Nevada și Hawaii vizita lor „ad Limina”. El declară: |
„Cum se dezvoltă martorul ecumenic în apărarea vieții, este nevoie de un mare efort de învățătură pentru a clarifica diferența morală substanțială dintre întreruperea procedurilor medicale care pot fi împovărătoare, periculoase sau disproporționate față de rezultatul așteptat – ceea ce Catehismul Bisericii Catolicenumește” refuzul a „tratamentului prea zelos” (nr. 2278, cf. Evangelium Vitae, 65) – și îndepărtarea mijloacelor obișnuite de conservare a vieții, cum ar fi hrănirea, hidratarea și îngrijirea medicală normală. Declarația Comitetului Pro-Life al Episcopilor Statelor Unite, Nutriție și Hidratare: Considerații morale și pastorale subliniază în mod corect faptul că omiterea hrănirii și a hidratării destinate să provoace moartea unui pacient trebuie respinsă și că, acordând o atenție deosebită tuturor factorii implicați, prezumția ar trebui să fie în favoarea furnizării de alimentație asistată medical și hidratării tuturor pacienților care au nevoie de ele.
| 1998 | octombrie | Programul Facultății pentru Afaceri Veteranilor(EPEC pentru veterani). Prima Conferință de Leadership se desfășoară la Warrenton, Virginia. Raport pentrugrantul RWJF (982.000 dolari ). Comitetul de conducere al facultății din cadrul comisiei a inclus: Christine Cassel; Timothy Quill; James Hallenbeck; Kelley Skeff; James Tulsky. Printre primii lideri ai facultății din cadrul VA au fost David Casarett, David Lowenthal, Thomas Prendergast (Soros / PDIA) și James Cleary (Soros / PDIA). |
| 1998 | noiembrie | Proiectul „Oamenii și Natura” din Hastings Center găzduiește prima întâlnire cu Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), un pas spre elaborarea Cartei Pământului . Trei mai multe întâlniri urmau, alternând între Centrul Hastings și Centrul Pocantico.
Patru ani mai târziu, în 2002, proiectul Oameni și Natură s-ar îndepărta pentru a deveni Centrul pentru Oameni și Natură, cu președinte Strachan Donnelly. Bruce Jennings se va alătura lui Donnelly în conducerea noii organizații. (Jennings este cel mai bine cunoscut pentru munca sa în etica medicală.) În 1987 a fost asociat director de proiect al Direcțiilor importante privind Centrul de Terminare a Tratamentului Susținător al Vieții și Îngrijirea Deținuților , iar în 2007 a recomandat proiectul de 3 ani să actualizeze în Liniile directoare privind Încetarea vieții-tratament. Sustinerea ) |
| 1998 | decembrie | Finantat de o subventie de 39.900 dolari de la RWJFin 1997, Fundatia Directorilor de Stiri ale Radio si Televiziune a fost capabila sa „studieze, sa scrie, sa produca si sa difuzeze Ghidul Resurselor Jurnalistilor asupra problemelor de sfarsit de viata”. Eric Swanson, director executiv al RTNDA la acea vreme, a fost numit director de proiect pentru grant. (Swanson a devenit șef de operație al Casei Comune la câțiva ani mai târziu.) În decembrie 1998, RTNDF a produs ghidul: acoperirea problemelor morții și morții .
Ghidul dezinformează în mai multe cazuri importante. De exemplu, următorul este un rezumat al cazului Cruzan. Aceasta confundă „tuburile de hrană” cu „mașinile” și neglijează faptul că dovezile auditive au fost folosite de instanța inferioară pentru a determina presupusele presupuneri ale lui Nancy Cruzan: |
„1990 – Curtea Supremă a SUA se pronunță împotriva părinților lui Nancy Cruzan, care au dorit să deconecteze sistemele de susținere a vieții de la fiica lor, victimă a unui accident care trăiește într-o stare vegetativă persistentă. Înalta Curte a declarat că nu există suficiente dovezi că Nancy Cruzan ar fi vrut viața -sustaining echipamente de îndepărtat, și trimite cauza înapoi la statul Missouri. Missouri State tribunale după audierea mai multor martori furnizate de Cruzans-i permit să fie scoase f tuburi eeding . după mașinile sunt îndepărtați, Cruzan moare. „
În ceea ce privește cazul Quinlan, autorii au solicitat avizul expertului T. Patrick Hill de la Park Ridge Center din Chicago (pg. 18). Ghidul nu dezvăluie faptul că domnul Hill a fost director de educație pentru alegerea în moarte și a susținut eutanasia în circumstanțe limitate (ref: Întrebări frecvente ale grupului de lucru internațional, nr. 14).
Alegerea în Dying este citată în întregul manual și este descrisă ca fiind „bine cunoscută pentru crearea primei voințe vii în 1967”. Nu există nicio mențiune că în acea perioadă – 1967 – organizația a fost profund pro-eutanasia. (Pentru o revizuire critică a testamentelor vii, vezi: N. Valko, „Vulturile de viață și buletinele de tip Butterfly „)
Ghidul nu numai că recomandă Alegerea în Dying ca sursă, dar există o chemare la acțiune atunci când oferă o idee „Story Idea:”
„Cât de mulți oameni folosesc direcțiile avansate?” Alegerea în Dying (202 / 338-9790) poate oferi o defalcare a legilor care reglementează voința vieții și numirea agentilor de ingrijire a sanatatii.Este ceva in legea statului dumneavoastra care face usor sau dificil pentru oameni sa-si exprime preferintele de sfarsit de viata?
|
Între timp, compasiunea în moarte este descrisă ușor ca un „grup de advocacy [care] a sponsorizat provocările curții față de legile statului New York și Washington care interzic sinuciderea asistată de medic”. În altă parte în ghid, Compassion in Dying este listată ca o resursă care „oferă consiliere, suport emoțional și informații pentru pacienții cu boli terminale și gestionarea intensivă a durerii, confort sau îngrijire pentru hospice și sinucidere rațională”. |
||||||||||||||
| 1998 | decembrie | Planificarea națională a rezultatelor în Hospice (RWJF)
Grupul Național de Lucru în Hospice (NHWG) și Organizația Națională de Hospice (care devine NHPCO ) lansează faza de planificare a unui studiu de 3 ani al eficacității îngrijirii hospice „de a crea sisteme și procese care să permită pacienților să” moară cu demnitate. ‘ Un obiectiv al proiectului finalizat este de a crea o bază de date vastă, națională, integrată despre ceea ce funcționează cel mai bine și când, în gestionarea pacienților cu bolnavi „. NHPCO și NHWG caută următoarele rezultate:
Studiile au fost efectuate în următoarele locuri din perioada 1998-2000:
Panoul de consultare pentru evaluare Membri: Carolyn Cassin, MPA (VistaCare); Melanie Merriman, Ph.D. (anterior cu Vitas Healthcare); Peggy Parks, Ph.D. (Administrația Finanțării în domeniul sănătății – Medicare); Judi Lund Person (Centrul de carolinii pentru spitalizare și îngrijirea sfârșitului vieții); True Ryndes, ANP, MPH (Grupul Național de Lucru în Hospice); Brad Stuart, MD (VNA & Hospice din California de Nord); Joan Teno, MD, MS (Centrul de Cercetare pentru Gerontologie și Sănătate, Brown University); Diana Wilkie, Ph.D., RN (Universitatea din Washington, Scoala de Nursing). Membrii grupului de lucru (din azil): Kathy Egan, MA, BS, RN (Institutul de Hospice din Florida Suncoast); Marilyn Follen, MSN, RN (Servicii Proactive de Sănătate); Laurel Herbst, MD (San Diego Hospice); Mindy Lawrence, RN, BSN, OCN, CRNH (Houston Hospice); Susan Mann, BA, RN (Hospice Inc., Wichita, KS); Patricia Murphy (VNA & Hospice din California de Nord); Jean Parzuchowski, RN, MS (Hospice din Michigan); Jean Tilley (Hospice Lutheran, Irmo, SC); Finanțarea RWJF către Organizația Națională pentru Îngrijirea Părerii și Paliativă (NHPCO):
(a se vedea și: martie 2002 – Grant AARP Andrus pentru Programul Național de Parteneriat pentru Calitate) |
||||||||||||
| 1999 | Agenția de promovare a durerii din 1999 (HR 2260; S 1272) AAHPM și Parteneriatul pentru îngrijire s-au opus legislației, susținând că ar avea un efect de răcire asupra medicamentelor care prescriu opioide în doze suficiente pentru a atenua durerea. | |||||||||||||
| 1999 | ” EPEC romano-catolică ” În 1999, Myles Sheehan, SJ, MD, a primit o subvențieSoros PDIA pentru a crea EPEC pentru catolici: |
„Spitalele catolice sunt unul dintre principalii furnizori de asistență medicală din Statele Unite ale Americii, care se concentrează asupra îmbunătățirii îngrijirii persoanelor moarte printr-un program educațional, la nivel comunitar, pentru parohii și medici. moartea, respectul pentru demnitatea umană, durerea și ameliorarea simptomelor și recunoașterea inevitabilității morții naturale „.
|
Sheehan a lucrat cu îngrijire de susținere a morții și parteneriatului pentru îngrijire. Rezultatul a fost dezvăluit în 2002 în ” Recuperarea tradițiilor noastre „. |
||
| 1999 | strica | Revizia manualului manual. Karen Kaplan din „Choice in Dying / Partnership for Care” a enumerat mai târziu ceea ce ea și ultimele acte considerate a fi cele mai bune texte medicale la sfârșitul vieții . |
| 1999 | Mai | Intalnirea provocarii : Douazeci de recomandari pentru imbunatatirea ingrijirii la sfarsitul vietii in Managed Care este lansat oficial la conferinta National Press Club din Washington, DC. Cinci organizatii de ingrijire organizate au aprobat recomandarile studiului: Aetna / US Healthcare, Allina Health System, Fallon Health Care Plan, Harvard Pilgrim Healthcare si HealthPartners. (Finanțat de RWJF, realizat de CAEPP la EDC.) |
| 2000 | Organizația Națională de Hospice reorganizează pentru a forma Organizația Națională de Îngrijire a Pădurilor și Paliative (NHPCO). | |
| 2000 | National Hospice Work Group, care colaboreaza cu Organizatia Nationala de Hospice si Ingrijiri Paliative (NHPCO) lanseaza proiectul ” Cresterea accesului la Hospice „.Proiectul este finantat in parte printr-o subventie de 125.000 dolari de la Fundatia Nathan Cummings la Centrul Hastings, acordat in 2000. Studiul a condus la publicarea in 2003 a „Accesul la Hospice Care: Extinderea frontierelor, depasirea barierelor” (588Kb PDF) inserați în raportul Centrului Hastings |
|
| 2000 | Alegerea în moarte începe reorganizarea formală, pentru a deveni Parteneriat pentru îngrijire. |
|
| 2000 | Jan | Fondatorul VITAS, Hugh Westbrook (rezident Florida), organizează un cadou de 13,5 milioane de dolari pentru a găsi Institutul Duke University pentru îngrijire la sfârșitul vieții. Trei ani mai târziu, Westbrook și soția sa, Carole Shields (People for the American Way), contribuie cu încă 3 milioane de dolari. Pana in 2004, dr. Sorin / Kornfeld / RWJF, Richard Payne, ar fi directorul Institutului.
[Următorul: EPEC2 ] |
| 2000 | februarie | ELNEC (Consorțiul de educație la sfârșitul vieții)este lansat, ca urmare a cercetărilor care au început cu un studiu de manuale în 1997. ELNEC este educația la sfârșitul vieții pentru asistente medicale, similară cu cea a EPEC (educația EOL pentru medici). ELNEC folosește un model „train-the-trainer”.
Finanțarea de la RWJF la American Assn. din colegiile de asistenta medicala (AACN): 3.337.195 dolari
|
| 2000 | strica | 7 martie: Byock & Quill: „Răspunzând la suferința de intrare la terminal” |
| 2000 | Aprilie | Schiavo: Terri este mutat de la asistență medicală la facilitatea Hospice din Florida Suncoast. |
| 2000 | Aprilie | 20 aprilie: RWJF a acordat 4,7 milioane de dolari Diane Meier și Christine Cassel pentru a înființa Centrul de Îmbunătățire a Îngrijirilor Paliative (CAPC) la Școala de Medicină Muntele Sinai din New York City. Centrul, care lucrează cu Spitalul American Assn. si EPEC la AMA, va dezvolta instrumente si standarde pentru a promova ingrijiri paliative in spitale . (Grant # 37515, 1999). Cassel și Meier erau cunoscuți pentru mai multe articole, scrise cu Timothy Quill, în sprijinul sinuciderii asistate.
Fonduri conexe de la RWJF: |
1999 ID # 37515 Scoala de Medicina din Muntele Sinai – CAPC $ 4,742,893
2001 ID # 41465 California Health Foundation si Trust 50,000 dolari
2001 ID # 41466 Maine Spitalul de Asociere, Inc $ 50,000
2001 ID # 41844 Muntele Sinai Scoala de Medicina – CAPC $ 36,618
2001 ID # 43121 San Diego Hospice $ 86,400
2001 ID # 41464 Universitatea West Virginia Foundation, Inc. $ 50,000
2001 ID # 43952 Școala de Medicină Muntele Sinai – CAPC $ 661,040
2002 ID # 46432 Bard Group, SRL $ 225,545
2002 ID # 46285 Sutton Group, LLC $ 400,150
| 2000 | Iunie | 5-6 iunie: RWJF acordă 100.000 de dolari lui Marian Gray Secundy, la Centrul de Bioetică din cadrul Universității din Tuskegee pentru Cercetare și Sănătate, pentru a găzdui o Discuție pe marginea unei mese rotunde privind perspectivele afro-americane privind îngrijirea sfârșitului vieții. Forumul a comandat nouă lucrări care „ar servi drept cadru pentru o viitoare conferință națională”. În data de 2/27/01, zece dintre participanți s-au întâlnit pentru a finaliza planurile pentru conferința națională (” Last Miles” – desfășurată la Atlanta în februarie 2004). Marian Gray Secundy a suferit un accident vascular cerebral în 2000. A părăsit Tuskegee și sa mutat la Washington, DC. la mijlocul anului 2002. La 17 decembrie 2002,ea a murit de un atac de cord în timp ce vizita fiica ei din New York. Subvențiile ulterioare au fost acordate lui Richard Payne, MD, la Spitalul General Nord din New York, iar Dr. Payne și organizația sa – IIPCA – care vor găzdui „Ultimul Miles”.[Următorul: EPEC2 ] |
| 2000 | Iunie | Schimbarea în priorități: departe de „alegerea individuală”
Joanne Lynn, Hal R. Arkes *, și alții: Reconsiderarea ipotezelor fundamentale: Implicațiile suportului pentru reforma viitoare . Cea de-a doua fază a proiectului SUPPORT a eșuat. Ultimele acte menționate în 1996 : |
O a doua faza a [SUPPORT] a relevat constatari si mai deranjante. Cercetatorii au proiectat o interventie speciala folosind asistente medicale pentru a facilita comunicarea intre pacienti si profesionistii din domeniul sanatatii, sa furnizeze evaluari mai exacte cu privire la durata de viata a unui pacient bolnav terminal si sa ofere pacientului și familia cu mijloace de exprimare a dorințelor lor în ceea ce privește tratamentul – inclusiv controlul durerii și măsuri eroice, cum ar fi resuscitarea.
În ciuda diligenței asistenților și a altor membri ai echipei de îngrijire a sănătății, intervenția nu a schimbat circumstanțele morții. De exemplu, perioada în care pacienții au petrecut în unitatea de terapie intensivă înainte de a muri au rămas neschimbate, iar rapoartele de durere nu au scăzut. Aproximativ o treime dintre familii și-au pierdut majoritatea sau toate economiile pentru îngrijirea pacientului. „
|
În reorientarea ipotezelor fundamentale , Dr.Lynn et al. concluzionează că o mai bună comunicare (directive în avans) și alegerea personală nu vor îmbunătăți moartea în America; întregul sistem medical și cultura populară ar trebui să fie reformate, creând „o cale de alunecare implicită” pentru pacientul pe moarte. J Am Geriatr Soc 48: S214-S221, 2000 * (nu trebuie confundat cu Hadley Arkes de Amherst) |
||
| 2000 | iulie | Callahan: ” Raționament, echitate și îngrijire accesibilă ” ( revistaHealth Progress ) |
| 2000 | august | Parteneriatul pentru îngrijire este numit Biroul Național pentru Programul pentru ultimele acte |
| 2000 | septembrie
|
Septembrie: Bill Moyers ” Despre propriile noastre conditii se difuzeaza pe televiziunea publica. 2.7 milioane de dolari de la RWJF pentru producția de 6.25 milioane de dolari.
În plus față de emisiunea de televiziune, pe Termenii noștri proprii a inclus o componentă activism local. Moyers a oferit liderilor coaliției materiale de informare, cum ar fi comunicate de presă și instrucțiuni privind găzduirea de întâlniri pentru a discuta difuzarea. În timpul difuzării, spectatorii au fost încurajați să solicite informații și să se alăture coalițiilor locale și agențiilor naționale care au colaborat la producția de difuzare. Compasiunea în moarte, o organizație care promovează suicidul asistat, cu condiția ca voluntarii să răspundă la unele dintre liniile telefonice . Componenta activismului local – coalițiile – ar oferi cadrul pentru Punctele de Raliu ale ultimelor acte (vezi mai jos) . Punctele de Rallying vor fi lansate câteva luni mai târziu, în ianuarie 2001.
Finanțarea a inclus: de |
1997 Educational Broadcasting Corporation 40.000 dolari
1998 Educational Broadcasting Corporation 500.000 dolari
De la Robert Wood Johnson Foundation:
1999 ID # 35477 $ 2,750,000 (ultimul site Acts enumerate subvenție ca Public Affairs Television, Inc , RWJF Raport anual indică beneficiar a fost Educational Broadcasting Corp)
2000 ID # 38964 Asociația Americană a Persoanelor Pensionate (AARP) $ 560.000 (pentru o piesă specială în maturitate modernă. Titlul piesei a fost ” The Last Taboo ” ).
|
[Următoarea conferință a primelor puncte de raliu (ianuarie 2001)] |
||
| 2001 | Jan | Karen Orloff Kaplan din Parteneriatul pentru îngrijire solicită primele puncte de raliu intalnita la Newport Beach, California, pe 8 ianuarie. Aceasta prima conferinta este o adunare de aproximativ 300 de oameni din SUA care au participat la programul lui Bill Moyers ” On Our Own Terms „. Punctele de Rallying nu vor fi lansate oficial până în anul următor (a se vedea februarie 2002 ). Scopul său este ” o abordare de jos în susla schimbarea atitudinilor față de moartea și moartea consumatorilor, furnizorilor și instituțiilor medicale. Acesta este destinat să completeze strategiile de sus în jos ale ultimelor acte și alte organizații care lucrează la nivel național pentru a schimba mentalitatea publică. . . „
[Înainte: Centrele de resurse RP (februarie 2002)] |
| 2001 | februarie | Credința în acțiune Programul național de lucru se mută la Wake Forest University School of Medicine din Carolina de Nord. Raportul de grant al RWJFnotează: „Această expansiune de 100 de milioane de dolari este o inițiativă de șapte ani … care sprijină lansarea a până la 2.000 de noi coaliții Credință în Acțiune, acordând o atenție deosebită programelor destinate să ajungă la comunitățile cu venituri mici sau subvenționate Credința în acțiune, Generația 3 va încerca să ajungă la aceste grupuri prin intermediul unor organizații care sunt legate de ele, cum ar fi Consiliul Național La Raza, care reprezintă Latinos, Societatea Islamică din America de Nord, care reprezintă musulmani, congregații afro-americane; și grupuri care lucrează în zonele rurale.Această organizație poate ajuta credința în acțiune,Generația 3 identifică site-uri pe care nu le-ar putea învăța de unul singur. „Biroul de programe de la Wake Forest a primit peste 15 milioane USD de la RWJF în perioada 2001-2004, care nu include granturile pentru coaliții, fiecare dintre acestea fiind de aproximativ 35.000 dolari.
În octombrie, Alianța Familiei Caregiver va găzdui o conferință Pentru a vedea liste de coaliții de stat, vizitați site-ul Credință în acțiune. Iată o listă cu exemple de subvenții Credința în acțiune, circa 2002-2003. |
| 2001 | Iunie | California: În Bergman v. Chin , juriul îl găsește pe Dr. Chin vinovat de neglijență în medicația de durere sub prescripție și acordă lui Bergman 1,5 milioane de dolari. |
| 2001 | septembrie | Găsirea drumului nostru : trăind cu moartea în America
O serie de ziare cu 15 părți, realizată de Knight-Ridder, menită să construiască seria de televiziune a lui Moyers. Asociația pentru îngrijire a scris în newsletter – ul lor , „Bazându-se pe ritmul de succes al comunității de succes, asociat cu difuzarea de către PBS, anul trecut, a Condițiilor noastre personale, Moyers On Dying, care a avut o audiență cu aproape 60% mai mare decât media prime PBS coalițiile locale speră să stimuleze un răspuns similar cu găsirea căii noastre „. Finanțarea pentru găsirea modului nostru : 300.000 de dolari de la RWJF la „Institutul de Viață” al lui Daniel Tobin; și $ 150,000 de la Fundația Samuels la Parteneriat pentru îngrijire. Deși programul a fost planificat cu mult timp înainte de 11 septembrie Ultimele acte a lansat noul program , ca parte a unui program de management durere ca răspuns la atacul World Trade Center, cu titlul „națiunii cea mai mare Health Foundation Comite de mai multe milioane de dolari răspuns la Terorism . „ |
| 2001 | octombrie | În combinație cu cazul Compassion in Dying, Bergman v. Chin ,legiuitorul din California transmite avizul Adunării 487 . Ultimele acte citează legislația ca pe o inițiativă de stat exemplară în raportul lor din noiembrie 2002, Means to a Better End : |
„Acest caz a inspirat legiuitorul din California să transmită Adunarea Bill 487,
semnată în lege la 4 octombrie 2001. Noua lege impune ca medicii care
nu prescriu, administrează sau eliberează medicamente adecvate de durere să fie acuzați de comportamente neprofesionale și să fie investigate de California Medical Divizia de Licențiere a Medicilor. Medicii găsiți vinovați de durerea subterană trebuie să finalizeze un program de educare a durerii. „
În combinație cu cazul Compassion in Dying, Bergman v. Chin ,legiuitorul din California transmite avizul Adunării 487 . Ultimele acte citează legislația ca pe o inițiativă de stat exemplară în raportul lor din noiembrie 2002, Means to a Better End :
|
||
| 2001 | octombrie |  Ultimele acte reglementează Hollywood:
Seminar găzduit de Proiectul Final de Scriitori , 17 octombrie 2001, a adus compasiune în moarte, împreună cu ultimele acte, pentru a coacha scriitori de televiziune și filme la scripturile la sfârșitul vieții. Subiectele vizate au inclus cazul Wendland și Bergman v. Chin . Sunt incluse și membrii grupului
Co-sponsori: Asociația Baroului American; Grupul de lucru „Sfârșitul vieții” al Asociației Naționale a Procurorilor Generali; Comitetul Freelance al Asociației Scriitorilor; Los Angeles County Medical Association / Bar Asociația Comitetului mixt pentru etică biomedicală; Parteneriatul pentru îngrijire și compasiunea în federația de moarte. În 2002, Not Dead Yet remarcă în privința părtinitoarei în această conferință, menționând că cazul Wendland a fost discutat pe larg, însă a fost reprezentată doar partea care a pierdut (Compassion in Dying et al.). Principalii de la cei care nu au murit Dar au fost informați în acest caz, după ce au depus o scurtă amicală în sprijinul acordării posibilității de a trăi lui Robert Wendland. Not Dead Totuși, ar fi de asemenea împotriva obiectului de portretizare a lui Michael J. Fox ca un om pe moarte, mai degrabă decât ca persoană care trăiește cu Parkinson. (Mișcarea de acceptare a morții în amonte, până la momentul diagnosticului este o parte a procesului de deplasare a îngrijirii paliative și a azilului în amonte. Descrierea lui Michael J. Fox ca fiind un om pe moarte atât de devreme în cursul bolii lui demonstrează rezultatul trist a unui astfel de plan.) Parteneriat pentru căderea lui Caring , 2001, newsletter-ul asusținut că „linii de poveste despre ER , Blue NYPD , Crossing-ul lui Gideon și Orașul Îngerilor [ pot fi atribuite de către un angel , legea și ordinea și CSI ]”. Noah Wyle de la ER va deveni purtătorul de cuvânt al RWJF „Cover the Week Neasigurate”, în plus față de promovarea mesajului Last Acts. |
| 2001 | octombrie | 26-27 octombrie: Alianța pentru îngrijitorii familiei, finanțată de RWJF, găzduiește conferința națională pentru factorii de decizie de stat și oferă asistență tehnică Hillary Clinton pentru a produce Legea Respite Care Care. ( RWJF grant # 40402 ; 231.530 dolari). |
| 2001 | decembrie | 5 decembrie; Washington DC. Alianța pentru Reforma Sănătății (AHR) găzduiește un briefing intitulat „Abordând pe moarte: Îmbunătățirea modului în care plătim pentru îngrijire aproape de sfârșitul vieții”. Plătit de către RWJF. (Raportul anual al RWJF 2001 arată că au dat 1,5 milioane dolari pentru AHR peste 3 ani). Nu există nicio indicație cu privire la numărul de jurnaliști sau legiuitori care au participat la masa de prânz, dar transcrierea online include rezumatul abreviat al ultimelor acte de la Karen Kaplan și descrierea „standardului de aur” în îngrijirea sfârșitului vieții. De asemenea, în transcriere este Edward Howard(AHR) privind o conexiune precoce între Alianța pentru Reforma în Sănătate și Karen Kaplan: |
„Karen Kaplan … este președinte și CEO al Parteneriatului pentru îngrijire care este o organizație cu rădăcini care se întorc mai mult decât jumătate de secol în sprijinirea celor care se apropie de moarte și a familiilor lor … A fondat și a condus Centrul pentru politica socială și practica la Asociația Națională pentru Lucrătorii Sociale unde, așa cum spuneam lui Don [Schumacher], ea a servit ca un fel de incubator de afaceri, dacă vreți, al Alianței pentru Reforma Sănătății acum câțiva ani „.
(Președintele și vicepreședintele AHR sunt senatorii Jay Rockefeller și Bill Frist).
| 2001 | 12 decembrie: Proiectul Național Consens este lansat la o întâlnire de conducere din New York City. (Acesta este un proiect de parteneriat pentru îngrijire, convocat de Diane Meier). Obiectiv: „să ajungem la o definiție comună a îngrijirii paliative și să identificăm standardele și liniile directoare necesare practicării îngrijirii paliative de înaltă calitate”. Colaborarea pentru a produce declarația de consens: |
Academia Americană de Hospice și Medicină Paliativă (AAHPM);
Centrul pentru Îmbunătățirea Îngrijirilor Paliative (CAPC);
Asociația Hospice și Asistente Paliative (HPNA);
Organizația Națională de Hospice și Îngrijiri Paliative (NHPCO) ;
Parteneriat pentru îngrijire (PfC) .
|
Comitetul de conducere include: Diane Meier, Betty Ferrell, Robert Arnold, Andrew Billings, Mary Labyak, Charles von Gunten, Judith Peres, True Ryndes, Russell Portenoy. În 2004, grupul produce primul document de consens. (vezi Ghidul Clinic de Practică pentru Îngrijiri Paliative, aprilie 2004) |
||
| 2002 | RWJF recompenseaza Richard Payne, MD si Spitalul General Nord din New York, $ 446,990 (grant # 43073)pentru ” Proiectul EPEC2 : End-of-life de educatie de ingrijire pentru afro-american profesionistilor din domeniul sanatatii . Acest lucru a devenit mai târziu cunoscut sub numele de ” Proiectul APPEAL” . În același timp, Proiectul privind moartea în America îi acordă lui Payne 166.224 de dolari pentru a crea inițiativa pentru îmbunătățirea îngrijirii paliative pentru afro-americani (IIPCA).
IIPCA urmărește eliminarea disparităților rasiale în ceea ce privește accesul la îngrijirea la sfârșitul vieții. Întrebarea devine: „Care este îngrijirea optimă?” În 2001, dr. Payne a raportat opinii disparate între medici afro-americani și medici albi. Miscarea Ultimilor Acte a fost construita pe baza concluziilor studiului SUPPORT: pacientii nu doresc (si nu ar trebui sa solicite) proceduri de prelungire a vietii. Medicii afro-americani, se pare, au fost la 180 de grade în afara cursului Last Acts. Dr. Payne a scris (sublinierea a fost adăugată): |
„Se pare că există diferențe semnificative în ceea ce atitudini între medici afro-americani si alb cu privire la ingrijirea la sfarsitul vietii pacientilor lor si ale lor proprii (Mebane și colab., 1999). De exemplu, medicii alb vedea mai des feedings tub ca„ eroice „la pacienții cu boli terminaledecât medicii afro-americani (58% față de 25%). În același studiu, 36% dintre medici albi acceptă sinuciderea asistată de medic (PAS) ca alternativă de tratament, în timp ce numai 26,5% dintre medici afro-americani fac acest lucru. Când au fost întrebați despre îngrijirea lor la sfârșitul vieții, acest studiu a observat, de asemenea, diferențe uluitoare între medici alb și negru. De exemplu, dacă în PVS, medicii afro-americani au avut de șase ori mai multe șanse decât albii să solicite un tratament agresiv. Într-un scenariu în care medicii ar putea fi afectați de creier, dar nu bolnavi în cele din urmă, majoritatea ambelor grupuri nu au dorit tratament agresiv, dar medici afro-americani au fost de cinci ori mai predispuși decât albi să solicite un tratament specific agresiv (23% ), iar medicii de culoare albă au fost de două ori mai înclinați să solicite PAS decât afro-americanii (22,5% față de 9%). „
|
[ Institutul de Medicină. Consiliul national de cercetare. În: Îmbunătățirea îngrijirii paliative pentru cancer . Academia Națională de Presă. Washington DC, Foley & Gelband, p156, 2001.] |
|||||
| 2002 | Jan | 3-4 ianuarie: finanțat în parte de 75.000 dolari din Proiectul de deces în America, Richard Payne și IIPCA găzduiesc prima lor conferință, ” Heritage, Health and Hope „, moderată de Juan Williams. | |||
| 2002 | februarie | Februarie: Ultimele acte anunță în mod oficial proiectul Rally Points . Patru luni înainte,RWJFs a acordat 12 milioane de $ pentru Karen Orloff Kaplan și Parteneriat pentru îngrijirea (director Ultimele acte) pentru a stabili raliază puncte și de a construi asupra 300+ coalițiilor rădăcini de iarbă stabilite prin emisiune de televiziune publică Bill Moyers’ Pe Termenii și condițiile noastre proprii .
Parteneriatul pentru îngrijire a numit patru centre de resurse care ar consilia coalițiile. Trei dintre centre au fost centre regionale, precum și specialiști într-un domeniu de interes pentru activiști:
și Centrul Național de Resurse pentru Diversitate în Îngrijirea End-of-Life, în regia grupului Alta Consulting Group , din Washington, DC, a fost numit ca o resursă pentru promovarea îngrijirii culturii sensibile din punct de vedere cultural în comunitățile minoritare. Anul respectiv (2002) Parteneriatul pentru îngrijire plătit:
Activități de probă :
[ Următorul : Parteneriatul pentru îngrijire, drept-de-moarte și grupul avocat de eutanasiere care a direcționat Punctele de Raliu, se transformă din nou în ” Parteneriatul ultimelor acte ” și primește un alt grant mare.] |
|||
| 2002 | februarie | 12 februarie: statul minim conștient (MCS): definiții și criterii de diagnostic Neurologie. 2002 Feb 12; 58 (3): 349-53 .
Dezvoltat de la întâlnirile grupului de lucru Aspen Neurobehavioral Workgroup. |
|||
| 2002 | strica | NHPCO primește un grant de 100.000 de dolari de la Fundația AARP Andrus pentru NHPCOProgramul Național de Parteneriat pentru Calitate. Obiectivul programului este:
„să elaboreze măsuri de performanță derivate din următoarele obiective primare – sau rezultate – ale îngrijirii hospice și paliative:”
|
|||
| 2002 | Iunie | Compasiune în caz de Dying de control al durerii – Bergman v. Chin – este soluționat de către un judecător Alameda, CA, judecător. Dr. Chin este obligat să plătească 150% din comisioanele de avocat ale lui Bergman (James Geagan, avocatul principal, a fost o compătimire în avocatul colaborator Dying). |
|||
| 2002 | Iunie | Rosalynn Carter (președinte de onoare al ultimelor acte) și Hillary Clinton sunt vorbitorii de la Conferința de îngrijire a familiei,organizată de Consiliul Național de Sănătate și de Coaliția Națională de Calitate Caregiving. Comunicatul de presă dă un indiciu pentru viața de zi cu zi îngrijire de îngrijire care senatorul Clinton a introdus luna precedentă; precum și angajamentul RWJF de 100 de milioane de dolari pentru credința în acțiune. | |||
| 2002 | septembrie | Președintele Asociației Generale de Avocați (NAAG) , Drew Edmondson (Oklahoma), găzduiește prima dintre cele trei „conferințe de ascultare”, ca parte a unei Inițiative Prezidențiale NAAG pentru a promova reformele direcțiilor de reformă a statului și inițiativele de durere de stat. | |||
| 2002 | noiembrie | Noiembrie: Mijloacele RWJF pentru un sfârșit mai bun : Un raport despre moartea în America de azi . Conferința de presă din 18 noiembrie, care anunță rezultatele obținute de James Towey, Drew Edmondson (Asociația Națională a Avocaților Generali) și Judith Peres de Parteneriat pentru îngrijire / ultimele acte. Buletinul trimestrial al RWJF Avansuri a prezentat un rezumat al proiectului. (Un newsletter, de asemenea, intervine pe Judith Peres al PfC si ofera cateva comentarii revelatoare. Un exemplu, deosebit de ironic in lumina cazului Schiavo: „Intr-un studiu, 55 la 75 la suta de oameni din UTI au spus ca au fost foame si sete în dureri moderate până la severe. Nu așa vreau oamenii să moară. „)
Ultimele acte au furnizat informații despre relațiile publice cu coalițiile de stat. De exemplu, un comunicat de presă a fost furnizat pentru distribuire de către Maine Hospice Council . Asigurați-vă că ați vizitat harta interactivă a SUA [faceți clic aici , apoi dați clic pe primul element, „Înseamnă un sfârșit mai bun”] care arată care state corespund standardelor lor. De exemplu, harta arată că, pe baza unei evaluări a Asociației Americane a Barourilor, Florida merită un „A” pentru legile sale directe. |
|||
| 2003 | februarie | Ultimele acte Comitetul de îngrijire paliativă produce „pe drumul de la teorie la practică” |
|||
| 2003 | februarie | Cassel & Quill „Paper Position” privind suicidul asistat. Ei recomanda ca grupurile medicale sa nu ia o pozitie pe PAS. În schimb, ei îndeamnă la o poziție de „studiată neutralitate”. Analele medicinei interne . Voi. 138, Issue 3, pp. 208-211 . |
|||
| 2003 | strica | Revista moderna a revistei AARP publică un articol care susține sinuciderea asistată. | |||
| 2003 | Aprilie | NHPCO găzduiește un Conclave de Cercetare de aproximativ 30 de experți de îngrijire paliativă. Un comunicat de presa afirma: ” Unul dintre scopurile principale ale conclavului a fost de a identifica prioritatile pentru finantarea cercetarii pe care NHPCO o poate sustine. NHPCO intentioneaza sa promoveze congresul, institutele nationale de sanatate, administratia veteranilor, fundatiile private si persoanele interesate în susținerea cercetării pentru avansarea domeniului. ” [O transcriere de 85 de pagini a reuniunii este disponibilă online.]
Donald Schumacher a remarcat: |
„NHPCO este pregătită să-și schimbe chipul în mod dramatic în următoarele câteva luni și apoi în anul următor. Una dintre inițiativele noastre, în plus față de găsirea, trecerea într-o clădire care ar fi la Washington, concentrându-se asupra îngrijirii la sfârșitul vieții , centru de conducere la nivel mondial – o oportunitate pentru noi de a extinde grija pe care am făcut-o la sfârșitul vieții în alte domenii ale domeniului, cum ar fi concentrarea asupra îngrijirii persoanelor cu HIV și SIDA și, de asemenea, diversitatea, îngrijirea copii și adolescenți, secțiunea despre spiritualitate … „
Christina Puchalski (Conferitor al Grupului de Lucru pentru Spiritualitate din ultimii Acts), a remarcat:
„suntem într-adevăr destul de noi cu [dezvoltarea instrumentelor pentru măsurarea] spiritualității, chiar dacă în spatele ei există mii de ani de gândire și literatură. Ceea ce trebuie să facem este să traducem acest lucru și unii dintre noi încearcă să facă asta, de ani de gândire în măsuri pe care le-am putea folosi, de exemplu, la cercetarea la sfârșitul vieții. Deci, cineva poate fi în suferință spirituală, dar aceasta nu este neapărat spirituală, ar putea fi sănătate spirituală – așa că trebuie să ținem minte asta, această diferențiere „.
Participanții au inclus (în ordine alfabetică):
|
||
| 2003 | Aprilie | Președinte al Comitetului de examinare a medicamentelor paliative ( PMRC ) , Steven Radwany, MD, călătorește în Cuba .PMRC este un efort comun al Academiei Americane de Hospice și Medicină Paliativă ( AAHPM ) și al Consiliului american de Hospice și Medicină Paliativă ( ABHPM ), și a fost format pentru a acredita programe de medicină paliativă de rezidență . |
| 2003 | Mai | 15 mai: Asociația Națională a Avocaților Generali (NAAG) Conferința de Ascultare Îmbunătățirea Îngrijirea la sfârșitul vieții (Bioetică Midwest, PfC, RWJF) |
| 2003 | iulie | Edward Yellig, MD, director medical al Hospice of Wake County, Carolina de Nord, scrie un articol intitulat Sedarea paliativa, care este publicat in Medicul Judetean Wake , newsletter-ul Societatii Medicale Wake County (vara-trimestrul al treilea, 2003) . Articolul a fost un studiu de caz privind utilizarea sedării terminale, împreună cu retragerea alimentelor și fluide, pentru a pune capăt vieții unui agricultor de tutun în vârstă de 68 de ani care suferă de demență. |
| 2003 | iulie
|
PDIA și Fundația Kornfeld colaborează în cadrul unui program de bilete de îngrijire paliativă pentru a pregăti medicii în îngrijirea paliativă și pentru a stabili o îngrijire paliativă ca o sub-specialitate recunoscută. 1.9 milioane de dolari ar finanța 13 programe:
Prima rundă (2003-2005):
Runda a doua (2004-2006):
În plus, PDIA anunță că „ca parte a strategiei sale de ieșire”, va acorda AAHPM 1,2 milioane dolari pentru a crea un Colegiu de Medicină Paliativă . |
| 2003 | iulie |  Societatea Hemlock (Denver, CO) isi schimba numele laoptiunile End of Life. Ei lansează un nou site web . |
| 2003 | august | Medicii pentru o problema de sanatate nationale Programsolicita asistenta medicala universala, publicat in JAMA.Principiile PNHP includ Christine Cassel și Marcia Angell . Site-ul web PNHP enumeră susținătorii, printre care: Diane Meier, Edward Yellig, Robert Truog, James Tulsky și Daniel Sulmasy. Consultați Grupul de lucru pentru medici pentru site-ulnațional de asigurări sociale de sănătate unic-plătitor pentru propunere. |
| 2003 | august | RWJF anunță finanțarea disponibilă pentru Centrele de Leadership pentru Îngrijiri Paliative , un program de 4,5 milioane de dolari direcționat de Centrul Diane Meier la Advance Paliative Care (CAPC) la Muntele Sinai din New York.Centrele oferă consultanță și vizite la fața locului pentru profesioniștii din domeniul sănătății care planifică un nou program de îngrijiri paliative pentru spitale sau spitale. Până în 2004, 150 de instituții medicale ar participa la program.Fundatia va acorda subventii pentru aceste Centre de Leadership Care Paliative:
|
| 2003 | octombrie |
|
| 2003 | noiembrie | 9 noiembrie: Boston Globe raportează: ” După 10 ani, efortul de a muri de 200 de milioane de dolari ajunge la sfârșitul lui ” (de Carey Goldberg, Staff Globe, 11/9/2003) |
„În special, Proiectul privind moartea în America, finanțat de miliardarul George Soros și Robert Wood Johnson Foundation, a turnat în ultimul deceniu peste 200 de milioane de dolari în programe și cercetări la sfârșitul vieții.
Dar, acum, Proiectul privind moartea este pe cale de a muri, iar Robert Wood Johnson Foundation elimină aproape toate proiectele conexe și se îndreaptă spre obezitatea infantilă și lipsa de asistență medicală „.
| 2003 | noiembrie | Noiembrie: Punctul de reunire Convenția națională; Boston. Tema este schimbarea socială. |
| 2003 | decembrie | Parteneriatul pentru Caring găzduiește un apel de conferință cu partenerii săi, anunțând fuziunea lor cuUltimele acte . Ei își schimbă numele în Parteneriatul cu privirela ultimele acte .[ Parteneriatul Următor: Ultimele acte primesc mai mulți bani. ] |
| 2004 | Jan | Parteneriatul pentru ultimele acte este acordat de RWJF în valoare de 2,25 milioane de dolari ca asistență tehnică pentru programul „Ultimele acte” (4 / 2004-3 / 2007). Pe 1/7/04, Karen Kaplan și Tom Koutsoumpas, Jr . (VITAS Healthcare, Parteneriat pentru îngrijire) găzduiește un eveniment la Clubul Național de Presă pentru a anunța lansarea Parteneriatului pentru ultimele acte.
Sub noul nume, grupul a subliniat eforturile de lobby pentru legislația națională și statală. Începând cu iulie 2004, ei încurajau membrii săi să lucreze pentru trecerea următoarelor facturi:
Până la sfârșitul anului 2004, Karen Orloff Kaplan urma să părăsească ultimul parteneriat pentru a se alătura grupului Wye River Healthcare. În cele din urmă, ultimul parteneriat de parteneriat a fost închis, însă unul dintre proiectele sale sa mutat într-o nouă locație. [Următorul: septembrie 2004, Punctele de Raliu continuă la NHPCO ] |
| 2004 | februarie | CELE MAI MILI DE CALEA HOME : o conferinta nationala pentru imbunatatirea ingrijirilor la sfarsitul vietii pentru afro-americani, care a avut loc in Atlanta incepand cu 26 februarie. Aceasta a fost conferinta nationala prevazuta de masa rotunda a lui Marian Gray Secundy in iunie 2000.
(Pranzul de deschidere a avut loc într-o prezentare de la purtătorul de cuvânt al credinței în acțiune, Della Reese). |
| 2004 | februarie | Richard Payne, MD, este numit director al Institutului Duke University pentru îngrijire la sfârșitul vieții (Durham, NC). Dean Duke Divinity School a spus Dr. Payne „va continua să seconcentreze institutului asupra comunităților religioase și diverse populații, mai ales afro-americani, in timp ce se extinde , deasemenea , ajunge la ei în procesul de predare, de cercetare și de mobilizare.“ |
| 2004 | strica | Papa Ioan Paul al II-lea se adresează Congresului Internațional privind tratamentele durabile și starea vegetativă și denunță practica refuzului de hidratare și alimentație (pentru pacienții ale căror organe nu s-au închis și care pot asimila alimente și apă): |
„Aș dori în special pentru a sublinia modul în care administrarea de apă și hrană, chiar și atunci când sunt furnizate prin mijloace artificiale, reprezintă întotdeauna un mijloc firesc de conservare vieții, nu un act medical . Utilizarea sa, în plus, ar trebui să fie luate în considerare, în principiu, ordinare și proporțională și, ca atare, obligatorie din punct de vedere moral.
Moartea prin înfometare sau deshidratare este, de fapt, singurul rezultat posibil ca rezultat al retragerii [nutriției și hidratării]. În acest sens, el devine, dacă este făcut cu bună știință și cu bunăvoință, o eutanasie adevărată și corectă prin omisiune. „- Pape Ioan Paul al II-lea, 3/20/2004
| 2004 | Aprilie | Proiectul Național Consensual (NCP), format din
anunță într-un comunicat de presă publicarea Ghidului Clinic de Practică pentru Îngrijiri Calitative Paliative . Aceste linii directoare trebuie să fie standardul pentru serviciile de îngrijiri paliative din întreaga țară. Liniile directoare recunosc:
În efortul de a defini îngrijiri paliative, manualul oferă o diagramă similară diagramei următoare. Orientările poziționează îngrijirile paliative opuse terapiei de salvare a vieții, după cum se arată aici: Orientările menŃionează că populaŃia deservită cuprinde toate persoanele cu boli ameninŃabile sau debilitante (cu alte cuvinte nu numai pacienŃii care „mor în mod iminent” sau chiar „bolnavii terminali”). A se vedea, de exemplu, un exemplu de discuŃie privind orientările etice pentru îngrijire paliativă (pagina 36 din Ghid). |
||||||
| 2004 | Iunie | Sfârșitul alegerii vieții și compasiunea în moarte încep fuziunea pentru a forma compasiune și alegeri. |
||||||
| 2004 | septembrie | RWJF acorda Organizatiei Nationale de Hospice si Ingrijiri Paliative ( NHPCO ) 2.3 milioane dolari pentru a continua puncte de Rallying. Kathy Brandt este numită Director de Proiect. Brandt a fost director de operațiuni la Hospice din Florida Suncoast. Sub conducerea lui Karen Kaplan, Punctele de Raliu au prezentat trei centre regionale de resurse: Missoula; Midwest Bioethics; Hospice din Florida Suncoast. Kathy Brandt a fost directorul Centrului de resurse orientale, care a fost Hospice din Florida Suncoast.
Punctele de Raliu și apoi au prezentat prelegeri din partea avocatului William Colby, care a reprezentat Cruzanii în încercarea de a scoate tubul de alimentare al lui Nancy Cruzan. Un comunicat de presă al NHPCO , publicat simultan pe site-ul Web al Rallying Points , sugerează că misiunea a continuat să fie activism la nivel de stat și local: |
„Grantul va oferi sprijin celor peste 350 de coaliții ale comunității și statului care depun eforturi pentru îmbunătățirea îngrijirii la sfârșitul vieții la nivel local în sistemele de îngrijire a sănătății, în programele de îngrijire și îngrijire paliativă, în cabinetele medicilor, la locul de muncă, în comunitățile de credință, , precum și alte organizații bazate pe comunitate. În plus, va oferi sprijin pentru eforturile de implicare a consumatorilor și a comunității, va dezvolta noi resurse, va construi un site web cuprinzător și un centru de informare și va oferi un program de servicii pentru consumatori.
|
sper sa moara cat mai repede acest Soros