ATLANTIDA (1) UN ADEVĂR APROAPE DE NOI
ATLANTIDA (2) UN ADEVĂR APROAPE DE NOI
5. LOCALIZAREA ABSTRACTĂ
Deci, o să iau la analiză semnul P şi nu litera ca simbol, deoarece vreau să demonstrez locaţia Atlantidei geometric prin semnalmentele cu are este indicat şi în care este încadrat; ca apoi după geometria Globului pămîntesc să vă indic poziţia exactă după imaginea conturului geologic cu care se prezintă pe suprafaţa Pămîntul. Semnul P, scris stilistic, poate avea chiar următorele forme ca în Fig.3:
Ambele forme posibile ne arată un triunghi cu unele din laturi prelungite care iarăşi are o mare semnificaţie. Forma dreapta este cea răsărită iar cea înclinată apusă. Seamănă foarte bine fiecare cu cîte un steag, în urma prelungirilor avute. Deci prin prelungirea uneia sau mai multori laturi o figură geometrică închisă se deschide, în sensul real al cuvîntului, spre o simbolizare de marcaj posibilă! Steagul este simbolul unei naţiuni de sine stătătoare cu un teritoriu bine delimitat şi recunoscut sub formă de semn-ătură; dar devine un marcaj clar pentru un ţinut fizic care deja a fost, este şi va fi mereu în posesia cuiva! Teoretic vorbind un astfel de simbol general nu este decît un semn concret distinctiv al existenţei unei inteligenţe aparte pe un teritoriu delimitat, fiindcă steagul fizic avînd la fundament un concept pur spiritual este o creaţie originală, marcantă în excelenţă, fără o valoare materială expresă. De cînd există acest obicei, mai bine zis de la cine şi de unde a fost preluată, de a marca pămîntul din posesia cuiva cu un steguleţ?- este iarăşi o întrebare bună. De unde este moştenită practica de a înălţa steag pe un teritoriu preluat şi administrat de o naţiune respectiv un popor?- deasemenea nu se ştie nimic. Două astfel de semne simetrice alăturate ne dă un un vîrf de săgeată şi un V. Ambele marcajul victoriei posibile într-un demers bine ţintit ca direct respectiv inteligent gîndit din ambele părţi posibile ca din dreapta cît şi din stînga, dar şi din sus în jos respectiv invers. Suprapuse, nu alăturate, ne dau litera A care stă la începuturile exprimării în general primind astfel sens de materializare abstractă a
ante-ului nostru, a ideii cu originalitate anterioară! Vezi Fig.4!
Primele două desene abstracte astfel se transformă în semnalări bilaterale respectiv simetrice geometric, adică devini imagini conplementar compuse. Geologic trebuie să ne arată o direcţie posibilă de acţiune a forţelor tectonice prin formarea unei denivelări geografice în proeminenţă de forma unui V curbat în spaţiu cu deschiderea inversă faţă de direcţia de rulare a fluxului teluric prin ↑ săgeată notată. Prin suprapunere, ca forme opuse şi inverse, primim litera A atît de importantă şi necesară concepţiei A-pus în semnalizarea secretă a teritoriului căutat de noi de atîta vreme. Ni se dă totul, absolut totul, mură în gură ! Incredibil, dar ceva adevărat. Alegerea unei simbolistici ca semnalizare în obţinerea unei realizări marcante a avut şi are în continuare o mare însemnatate. Din mersul istoriei putem observa că simbolurile au oferit multe avantaje la pornirea acţiunilor istorice sau la ridicarea unor personaje importante, dar cînd au fost murdărite ideile semnalate prin forma lor constructivă s-au întors împotriva celor în cauză. Dacă se alege un simbol de urmat legile semnificative ale acestuia trebuiesc respecate cu stricteţe altfel apare reversul, te distruge fără milă! SIMBOLUL reprezentativ,cel adevărat, nu se poate alege de nimeni şi de nimic! EL se acordă în TIMP, respectiv EL ne asigură în ISTORIE atingerea ROLULUI şi ȚELULUI prescris de DESTINUL ales în antecedent de fiecine şi de fiece în parte. Valabil pentru ORICINE şi ORICE, atît pentru SPIRIT cît şi MATERIE.
Analizînd cele prezentate şi judecînd logic, putem avea o singură opţiune privitor la poporul şi locaţia Atlantidei! Există o singură naţiune şi un singur teritoriu cu particularităţile prezentate în legendele rămase. Acesta este Naţiunea-română şi România, adică Ro-mania şi Aria-romana în latină! Intersant este dacă ne uităm în dicţionarul limbii noastre unde cuvîntul mania este asimilat cu o boală mintală distructivă sau cu o preocupare exagerată şi obsedantă pentru ceva, cu o apucătură bizară şi ciudată, cu o succesiune incoerentă a ideilor, adică cu o existenţă labilă, periculoasă şi nebună. Însă ca formă de însuşire pentru această determinare existenţială, în dreptul manierat, ve-ţi avea surpriza de a descoperi cu totul şi cu totul altceva: politicos, binecrescut, educat, stilat, etc.! La modul de caracterizare al stării respective, la manieră, apare ceva asemănător: comportare elegantă, corectă şi raţională. Iar la curentul pe care o poate induce în sufletul unui om ca concepţie adoptată, vezi manierism, găsim alte ciudăţenii ca: lipsit de coerenţă, de naturaleţe, de oportunitate care duce la o tratare eclectivă a ideilor prin combinarea teoriilor opuse şi inverse, determinante şi nedeterminante, respectiv esenţiale şi neesenţiale. Nu ne contrazicem în mod făţiş, atît la propriu cît şi la figurat? Ce gîndire unică şi unitară avem dacă facem astfel de afirmaţii teoretice contradictorii, compuneri şi împărţiri abstracte aberante, atenţie, în cazul unei şi aceleaş idei exprimate prin semnalări gramaticale cu gen complementar spre sens de calarificare în înţeles?
Cuvîntul, cît şi expresia, de român a fost atribuit poporului respectiv de soarta avută în viaţă, de destinul urmat în istorie şi nu are nici o legătură cu însuşirea unei legende pentru a justifica ceva. A fost un popor, este şi acum, care nu a avut pretenţii teritoriale, ci din contră a fost ţinta unori dorinţe de cotropire alternînd cu perioade de marginalizare de parcă se dorea dinadins să fie îngropat în uitare. De nenumărate ori acest popor a fost bastionul apărător penru cei care îl ignorau şi blestemul crunt în calea cotropitorilor care-l doreau, fără a primi un ajutor sau o mulţumire pentru faptele sale. Mai intîi trebuie să lămurim înţelesul real al cuvîntului român. Construcţia pe care o are, român = ro + mormânt respectiv român = ro + mântuire, ne duce la ideea generală că este vorba în prima fază de o manifestare existenţială mistică învăluită de un mister cu un mare secret în spatele ei. Acesta este înţelesul pur abstract al componenţei primare RO-mân! Din indicativul secundar primit ro-MÂN putem deduce că, acest popor împreună cu ţara sa a fost sortit uitării prin îngroparea tuturori amintirilor legate de civilizaţia şi teritoriile sale originare din trecut. Dar, totatunci are şi o misiune de îndeplinit în viitor cu înţelesul ascuns de a reveni din groapa trecutului şi de a contribui la corectarea destinului comun! Faptele sale personale din trecut vor fi prescrise în funcţie de cum se va folosi de această posibilitate oferită de soartă în prezentul următor trăit! Componenta mormânt ne indică şansa realizării întoarcerii în timp prin moarte şi renaştere din propria cenuşă, iar mântuire înseamnă acordarea posibilităţilor reale de a reveni în istoria noastră pentru a recucerii tot ce s-a pierdut prin răutate! Dacă va reuşi rămîne de văzut, deoarece forţat a fost împins spiritual pe treapta cea mai joasă a discernămîntului şi demnităţii umane. Nu trebuie privită ca o jignire cuvintele mele, deoarece doar prin decădere în Iad se poate ajunge în Ceruri, iar poporul român nu are nici o vină pentru acest lucru. Totul este foarte bine lucrat de cei corupţi din interiorul lui şi de duşmanii de din afară care sunt depăşiţi, chiar rupţi, de Realitate şi Adevăr nedînd seama că de fapt lucrează împotriva lor înşişi. Profesorul Jurgen Spanuth precizează foarte corect că, ţara misterioasă trebuie căutată între Oceanul Atlantic actual şi Marea Mediterană. Consideră că, locaţia trebuie aflată printr-o reducere la absurd eliminînd ţările care nu pot reprezenta Atlantida. Mai întîi ar trebui eliminate toate ţările devastate sau invadate de atlanţi, conform principiului că un popor nu-şi distruge sau nu subjugă propriul teritoriu. Țările atacate, cu certitudine, au fost Macedonia, Palestina, Siria, Grecia şi Egiptul preantic. Deci, Atlantida nu se putea situa doar undeva în centrul sau eventual în nordul Europei de azi. Mai apare un indiciu care ne poate localiza mai corect teritoriul căutat! Se precizează într-o amintire egipteană că urgia atlantică pornea de la Cercul 9(nouă) din miazănoapte, informaţie care a dus pe mulţi în eroare. S-a făcut marea greşeală, ca întotdeauna, că s-au analizat toate indicaţiile geografice primite conform ideilor ştiinţifice actuale în vigoare care sunt diferite de cele preantice. Cercul 9 de atunci nu se situa în nordul extrem al Europei, ci indica o zonă geografică la paralela nordică de 45° actual. Mai precis imediat deasupra ei, cum reiese din cuvîntul miazănoapte ataşat. Referitor la emisfera nordică, miazănoapte determina teritoriile situate între Polul-nord(Cercul 12-0) şi Paralela de 45°(adică Cercul 9), iar miazăzi la cele dintre Paralela de 45°(Cercul 9) şi Ecuator(adică Cercul 6). Atlanticii au împărţit Pămîntul, foarte corect din punct de vedere energetic, în 12 centuri orizontale dinspre Polul-sud(0) la Polul-nord(12) despărţite între ele prin 12 Cercuri-paralele notificate, dar şi în 24 de fusuri verticale pornind de la est la vest definite tot de 12 Cercuri-mediane însemnate. Zona centrală a Globului pămîntesc, dintre Cercurile paralele 3 şi 9, era cel de miazăzi pămîntean care conform înclinaţiei avute de Pămînt tot anul prezenta o uniformitate temporală aproximativ egală în duritatea ataşată zilelor. Ținuturile situate deasupra respectiv dedesuptul zonei centrale, cele de miazănoapte, aveau o variaţie semnificativă biformă în durata de prezentare a nopţilor. Adică explicat ştiinţific: prezentau o uniformitate aproximativă în distribuirea energiei solare în decursul zilelor, respectiv o modificare semnificativă biformă a acesteia în cursul lunilor anului. Cele două expresii au primit ulterior alte explicaţii în vocabularul popoarelor pierzîndu-se pentru întotdeauna sensul lor adevărat. Printr-o astfel de împărţire, vezi Fig.5 care urmează, s-a obţinut cîte o trecere peste 24 de paşi unghiulari succesivi de la sud la nord cu revenire pe diagonale conforme la punctul iniţial de plecare sudic, dar şi de 24 de paşi liniari de la est la vest prin reîntoarceri diametrale corespunzătoare la punctul originar de pornire estic. Apari două puncte de inflexune intermediare de origine 0 ↑ 12 (S) şi capăt 12 ↓ 0 (N) cu proprietăţi distinctive ca unitate; respectiv şi una de început-sfîrşit cu aspect unitar continu
0 ↔ 24 (AT). Foarte interesant, deoarece prin această împărţire şi notare s-a evidenţiat ideea de continuitate ciclică şi periodică existenţială la o manifestare sferică concretă, în cazul nostru a Pămîntului!!! Punctele de inflexiune S(Polul Sud) şi N(Polul Nord) pot fi usor deduse avînd localizări clare, dar cel AT(Polul Timpului) care prin felul său asigură nu doar o locaţie perfectă ci şi una ideală pentru viaţă este invizibil, nedeterminabil, nedeductibil pentru mintea noastră. Este catalogat ca ceva improbabil fizic, imposibil de dedus ca poziţie concretă respectiv inadmisibil pentru o iniţiavă teoretică! Care însă există şi este de mare importanţă!
Spanuth tot atunci cade în greşeala, ca şi restul cercetărilor actuali, susţinînd că ar trebui eliminate toate ţările care în actualitate nu sunt mărginite de mare sau ocean, deoarece după el era incontestabil că, un popor denumit Poporul mării care a văzut cum se scufundă teritoriul său în ape nu putea fi un popor continental. Din păcate nu ne putem debarasa de ideile preconcepute care susţini că dispunerea apelor şi uscatului pe Pămînt în cursul istoriei avute nu putea fi decît cea din prezent. Să nu uităm că dealungul atîtori secole apariţia unor informaţii contradictorii faţă de cele iniţiale este foarte posibilă, pentru care nu trebuiesc luate toate ca valabile. Totatunci cei 24000 sau chiar 12000 de ani reprezintă o perioadă uriaşă pentru viaţa geologică a Pămîntului nostru în care se puteau întîmpla multe. Rezultatele cercetărilor care indică existenţa unor sedimente marine în subsolul cîmpiilor europene de est şi centrale, teritorii continentale în prezent, precum şi apa sărată a Mării Caspice ar trebui să ne dea puţin de gîndit asupra unei configuraţii geografice posibile la o anumită vreme. Deasemenea scufundarea în ape a Atlantidei nu înseamnă neapărat prăbuşirea definitivă la fundul unei mări sau ocean, ci se poate referi foarte bine şi la inundarea temporară a teritoriului în urma unei catastrofe majore produsă de ploi şi inundaţii masive, de durată. Hazardarea în fel de fel de teorii extreme nu poate decît să ne îndepărteze de descoperirea adevărului legată de această ţară. Relatarea că, după urgie suprafaţa teritoriul Atlantidei a rămas acoperit de un strat de mîl de netrecut, nu înghiţit definitiv, ne poate readuce cu piciorele pe pămînt. Deasemenea existenţa Patriei Făgăduinţei în timpul lui Moise ne sugerează indirect că, întradevăr relatările rămase ar trebui reanalizate din alt unghi şi punct de vedere. Precizarea de poporul mării indica că pămînturile atlanticilor erau scăldate de golful unui intinderi mari de ape denumit ca Mare, adică de un mare Golf în traducerea de azi!
Atlantida este amitită ca şi Țara zeului Poseidon purtînd numele de Poseida. Vă demonstrez că zeul respectiv nu a avut nimic comun cu mările şi oceanele lumii, ci a fost doar asociat numele său cu apele acestora în urma teritorului aşa zis insular avut şi în urma inundărilor repetate suferite de acest imperiu atlantic. Numele de Poseidon vine din limba greacă unde litera P este corespondentul literei R latin. Ce putem citi tradus corect? Rosei-d(omen)a, adică Tărîmul-Roselor, respectiv Rosei-do(mi)n, adică Domnitorul-Roselor! Atlantida era de fapt un teritoriu al trandafirului sălbatic, al rosei în latină, fiind o specie mult apreciată şi admirată de locuitorii de aici din motive bine ştiute numai de ei. Dacă am uitat vă reamintesc că, renumitul Ordin al Templierilor era condus de Frăţia-Rozelor care există în mare secret şi astăzi. Ordinul-Rozelor pe vremea atlantică întrunea gruparea politică care avea în mînă conducerea economico-administrativă a ţării. Harponul din mîna lui Poseidon era un arbust de trandafir cu trei ramuri cu spini din care s-a născut celebrul simbol marin. Era unSimbol al Harului Rosei, al miracolului pe care furniza omului această plantă deosebită: duşmănia prin ţepii ei, dar şi dragostea prin florile sale! Simboliza echilibrul perfect dintre binele şi răul care defineşte viaţa sufletească a omului în existenţa sa spirituală. Din timpul civilizaţiei asiro-babiloniană ne-a rămas o creaţie fantastică a cărei semnificaţie a rămas obscură pentru arheologii noştrii. A fost găsită o statuetă acoperită de aur, argint şi lapislazuli care înfăţişa o capră în picioare cu labele din faţă sprijinite pe un arbuşte de măceşe cu trei ramificaţii, ca şi harponul lui Poseidon. Oare de ce avea importanţă atît de mare la vechii babilonieni trandafirul sălbatic încît să imortalizeze printr-o creaţie artistică îmbrăcată în metale preţioase de mare valoare lîngă o siluetă care reprezenta probabil un zeu sau semizeu în credinţa lor de atunci? Harponul pescăresc folosit de pescari nu a avut şi nu a primit niciodată această formă mitologică, deoarece era incomod în manevrare şi inprecis în aruncare la distanţă. Harponul atlantic, corect Harpos(Harul-Rosei), a fost doar o arma letală în luptele duse pe viaţă şi moarte în circurile antice, însă era o armă salvatoare în lupta dusă de viaţă împotriva morţii în cazul civilizaţiilor pre-preantice. Legendele amintesc că populaţia Atlantidei nu cunoştea bolile ducînd o viaţă fericită în sănătate depăşind cu mult durata medie de viaţă din acea vreme, chiar şi cel de azi. Poate nu din întîmplare, ci pe baza ajutorului miraculos dat de această plantă din mîna Zeului-Rozelor! Iubirea este cel care asigură nemurirea sufletului, iar trandafirul este considerat şi azi exponentul acestui sentiment. Oare boala nu este virulenţa unui sentiment, a unui sentiment necunoscut sau ignorat de noi? Dacă nu este un aşa numit rezultat sentimental atunci cum se pot explica însănătoşirile doar în urma voinţei proprii? Sau chiar evitarea ei prin ignorare? Bolile sunt stări patologice pe cînd îmbătrinirea un fenomen patologic din care cauză abordările acestora trebuiesc făcute mult diferit, dar şi în totală concordanţă cu un sentiment aparte definit prin cuvîntul de patomă, derutant transcris în patimă de religie! Ambele, fenomenul cît şi starea amintită, cum redau ascuns denumirile avute sunt datorate adormirii sentimentului nostru de vigilenţă reprezentat de imunitate în urma unor aşa zişi patome(patimi) din viaţa noastră. Oare trandafirul nu conţine o substanţă care ne poate reactiva, trezi, rezistenţa generală necesară împotriva majorităţii bolilor patologice şi chiar infecţioase? Acest simbol al harponului cu cele trei ramuri ca formă de prezentare îşi regăseşte originea şi din alt punct de vedere, de asta dată ştiinţifică! Fiind un simbol în sensul vieţii, automat trebuie să se regăsească şi în domeniul ştiinţelor abstracte dar şi în centrul ştiinţelor exacte ca semnificaţie! Un simbol are o valoare generală care trebuie să se regăsească prin rolul său ca semn în toate domeniile posibile şi imposible ale existenţei şi manifestării în particular!
Semnul statal al Atlantidei era următoarea, vezi Fig.6:
Simbolistica AT ne sugerază, în semnificaţia semnelor literare şi geometrice, coleraţia ideală dintre unităţile Cosmosului şi unitatea Universului în sine, dintre Argument şi Toleranţă. În urma acestor litere a apărut denumirea de ATLANTIDA, adică Jurisdicţia AT, redînd politica urmărită de conducerea statului atlant prin asumarea automată a dreptului de a susţine şi sprijini, de a interveni sau chiar de a judeca în spiritul ideilor guvernatoare unice şi unitare ale Universului. Stema dată conţine o serie de linii simbolice referitoare la acţiunea undelor cristaline; schema simbolică a fisiunii respectiv fuziunii nucleare din care s-a născut forma cu trei ramuri a harponului din mîna zeităţii conducătoare (Fig.7). Acest număr 3 are, cum ştim, are o însemnătate ştiinţifică şi spirituală! Dar apari şi alte construcţii geometrice care definesc o serie de existenţe spirituale şi manifestări materiale ca: simbolul bine cunoscut al creştinătăţii reformatoare(Fig.8) indicînd că la semnificaţia X ca originii genezei se află forma de manifestare marcată cu P; simbolul creştinătăţii tradiţionale, crucea pe care a fost răstignit Iisus Cristos, ce nu este altceva decît semnul convenţional al Legii contrariilor şi contradicţiilor(Fig.9); steaua lui David care redă existenţa dualităţii inverse şi opuse în manifestarea formelor energetice de bază(Fig.10); hexagonul echilateral ce ne indică structura material-cristalină ideală; triunghiuri geometrice cu unghiuri specifice care se aflu la baza formulelor matematice în exprimarea interacţiunilor respectiv interdependenţelor dintre stările şi fenomenele fizice fundamentale.
Vă dezvălui un mare secret bine păzit şi îngropat în Biblioteca Vaticanului. Aici există o colecţie de cărţi de mare valoare între care se ascunde şi volume ale Codexului Rozelor originare din ţara mult căutată. Codexul în ansamblu este o enciclopdie ligvistică, ştiinţifică, tehnică respectiv filozofică formată din trei volume. În ultimele zile ale Atlantidei fiecare volum a fost încredinţat unei persoane speciale spre salvare şi păstrare pentru generaţiile viitoare. Primul volum al Codexului a fost scos din ţara de origine şi depus spre păstrare în Orientul-apropiat, de o preoteasă, cu ocazia ultimelor zile ale existenţei Atlantidei. Cea care a dus cartea-cărţilor în orient a purtat numele de Afrodita, ridicată la rang de zeiţă în urma cunoştinţelor vaste şi extraordinare pe care poseda, dar şi datorită originii sale atlante. Cu timpul, datorită decăderii dar şi distrugerii civilizaţiilor din această zonă, volumul a poposit în cetatea Spartei unde era păstrat cu mare sfinţenie asigurînd ridicarea statală a acesteia datorită aplicării indicaţiilor de organizare pe care conţinea. În urma orientării conducerii Spartei spre tiranie, contrar ideilor spirituale de egalitate şi respect din Sfînta Carte, şefa bisericii spartane de atunci pe numele de Elena a căutat adăpost în cetatea Troiei renumită prin conducătorul său pacifist. Regele Menelau al Spartei a pornit războiul împotriva Troiei invocînd răpira soţiei sale, deoarece în acele timpuri prima preoteasă era considerată perechea legală a regelui în conducerea politico-administrativă a statului. Acesta a fost motivul adevărat pentru atacarea şi prădarea cetăţii Troiei, la fel de legendară ca Atlantisul. Menelau a găsit sprijin la Odisseus, un guvernator militar şiret şi inventiv renumit, din cetatea Ittaca care se situa pe ţărmurile estice ale Peninsulei-italice, fiind o colonie greacă. Prin renumitul cal troian Odisseus şi-a întrodus oamenii lui în Troia cu scopul clar de a pune el mîna pe cartea preţioasă după care a deschis porţile cetăţii trăgînd pe sfoara aliatul său principal. Menelau a fost nevoit să se mulţumească cu capturarea Elenei, deoarece volumul Codexului-Rozelor a dispărut ca prin minune. Ulterior Ittaca a fost distrusă pînă la temelii de popoarele italice iar volumul transferat la vechea cetate a Romei şi folosit ca sursă de inspiraţie de civilizaţia romană formată mult mai tîrziu în timpul antichităţii. Un al doilea volum al Codexului-Rozelor a mai supraveţuit pe tărîmul originar atlantic pentru care s-a dus o luptă aprigă pe viaţă şi moarte, luptă care a dus la distrugerea unui popor păstrător al tradiţiilor multimilenare din zonă. Se află tot în bilioteca secretă a Vaticanului. Volumul trei însă a dispărut fără urmă, pentru care şi azi este căutat în mare secret!
6. LOCAȚIA CĂUTATĂ
Teritoriul rămăşiţei Atlantidei, dar şi cel mai important, este Podişul Transilvaniei de care românii sunt aşa de ataşaţi spiritual. Întradevăr are un contur geologic triunghiular încadrat într-un lanţ muntos, Carpaţii, care seamănă perfect cu A-ul stilizat şi prezentat mai îniante. Din perspectivă se poate observa litera A prin compunerea a celor două litere P(R grecesc) invers suprapuse şi opus direcţionate conform cerinţelor spirituale, Să nu vă deruteze lipsa dispunerii la 180°, deoarece cele două cerinţe la un ansamblu comun nu au nimic de a face cu acest unghi în realitate. Geometria, ca şi matematica în general, se bazează pe un artificiu care prezintă stările în dispuneri mai uşor de înţeles şi mai simplu rezolvabile în practică, dar unde rezultatul final concret trebuie transpus în practică cu o constantă unică şi unitar valabilă, cu un cifru universal. Astfel se poate lucra cu numere reale şi cu mărimi rotunde ca apoi, la sfîrşit, prin aplicarea cifrului general valabil, prin aplicarea constantei universale, să primim rezultatul corect. Lucrînd altfel ar trebui folosite o serie de cifre personal particulare compuse din numere zecimale, cu aspect finit sau chiar interminabile, care ar duce la un calcul extrem de greoi cu posibilitatea întroducerii unor greşeli, dar şi la întroducerea probabilităţii în rezolvare. Diferenţe de orice procent valoric în Univers pot duce la ceva regretabil sau chiar fatal în finalitate!
Aspectul opus poziţionat al formelor inverse pentru cele două litere P arată ca în Fig.11, conform poziţionate liniilor de atac ale forţelor geo şi biofizice existente de pe glob.
La punctele de inflexiune intermediare, M şi N, se produc torsionări parţiale care generează rupturi şi o curbare a celor două linii convergente ca aspect, devenind funcţionale după axele cardinale x şi y definite de polii magnetici ai Pămîntului. La cel de origine, O, întotdeauna apare o răsucire totală printr-o curbare bruscă la poziţia verticală după axa z, în cazul nostru la poziţia originii infinitului pentru o prezentare plană. Infinitul, în prezentare bidimensională adică de suprafaţă, dispersează aspectul liniar continu înlocuind pe acesta cu o imagine punctiformă. Concomitent cu fenomenul dispersării se produce o racordare razantă prin înlocuirea aspectului de punct răsfrînt cu o curbă de legătură de o rază R bine determinată de valoarea funcţiei F, de mărimea forţei geotemporale cauzante reorientată de la origine perpendicular după axa timpului notat cu z. Centrului de formare spirituală la o asemenea construcţie ferită asigură o maximă protecţie temporală şi o poziţie privilegiată atît ca manifestare materială cît şi spirituală avînd legătură directă cu origine-capăt prin constanta R, adică cu începutul infinitului cît şi cu sfîrşitul acestuia! Aici este Centrul Temporal AT al formaţiunii geologice pămîntene unde sfîrseşte răsăritul după ce începe apusul, dar şi unde apare vestul în urma dispariţiei estului!!! Aici se află nodul Sensului Giratoriu al Timpului de pe Pămînt, încrucişarea tuturor timpurilor şi poarta naturală a trecerii în diferitele plane paralele de manifestare prin saltul peste barierele existenţiale suprapuse. Vezi Fig.12! Aici pot apare, întîmpla respectiv produce transpunerea fenomenelor naturale în stări fizice dar şi transformarea fenomenelor fizice în stări naturale, şi chiar invers.
Acest desen geometric apare pe pereţii multori construcţii religioase antice şi preantice fără a ştii că de fapt ce reprzintă şi ce rol are. Indică centrul AT de emanare spirituală a timpului şi materială a dimensiunii, ce nu trebuie confundat cu centrul Pămîntului şi nici dedus că ar trebui să se situeze undeva pe linia Ecuatorului. Se poziţionează pe dreapta timpului pămîntean, dreaptă care cu axa de rotire respectiv planul ecuatorian formează cîte un unghi specific de valoare constantă în orice ocazie şi orice împrejurare. Purta numele de Capătul Pămîntului în tradiţia populară deoarece reprezintă teoretic Punctul Originii în care se exteriorizează geofizic atît sfîrşitul cît începutul biofizic, unde se produce fizic Punctualizarea Timpului în forma Prezentului admis prin intersectarea conponentelor sale de Trecut dar şi Viitor probabile. Chiar denumirea de Transilvania, moştenită nu se ştie de unde, se referă la un ţinut de după păduri imense şi sălbatice ce corespunde cu cele relatate în basme. Este o întîmplare sau o coincidenţă!? – cum susţini sau întrebă mereu înţelepţii noştrii? Puţini ştiu că denumirea revine din latină şi indică Răscrucea Apariţiilor, dar şi ?Poarta Întîmplărilor posibile şi imposibile sau chiar Bariera Realizărilor bănuite şi nebănuite! Cheile rîului Prahova în zona Posada-Sinaia şi acum taie răsuflarea celor care trec pe aici. Prahova tradus este ceva curgător care vine dinspre P. Prin acest defileu se ajungea în oraşul legendar avînd pe ambele părţi piscuri înalte de peste 2000 de metrii. Să analizăm cuvîntul Posada din care vine denumirea locului! Rosa+da, ne indică drumul şerpuitor care duce spre Țara Roselor! Afirmaţia teoretică da este recunoaşterea unei soluţii imaginare oscilante concrete între limite spaţiale definitorii cu o direcţie la pornire aparent abruptă spre proprietăţi ascendente în sesizare, dar şi cu o coborîre lină ca aspect la vedere în refinalizare! Este definiţia pur abstractă a unei treceri în realizare, a unei căi de acces în concretizare, ca formă. Spre deosebire de nu care indică un rezultant imaginar în cădere bruscă, dar şi în urcare liniară greoaie în prevedere, ca fiind o rîpă adevărată de-a curmezişu ca imagine şi un blocaj pentru trecere. Merită analizat şi cuvîntul Sinaia unde se sfîrseşte acest defileu. Sinaia = Sinai+a, adică ceva denumit ca Sinai aparţinînd simbolului A! Se pot pune întrebări interesante în acestă privinţă: Oare Muntele Sinai, care este amintit mereu în scrierile biblice ca Muntele unde sălăsuieşte Dumnezeu nu se afla în această zonă cu adevărat, iar cel din Peninsula Arabiei a fost doar rebotezat în urma cerinţelelor apărute cu ocazia scrierii Bibliei în forma sa actuală? Oare această expresie lingvistică cîndva nu se referea ca înţeles la centrul sau chiar buricul cerului unde locuia de fapt conducătrul zeilor care se afla la baza A-ului, adică la Originea tuturor lucrurilor, din această lume? În vecinătate se ridică Muntii Bucegi, considerat Acoperişul Lumii în tradiţiile populare, care are şi acum o cruce imensă montată în urma unei cerinţe moştenite în acest sens de la o credinţa populară. Numele muntelui este edificator: Bucegi = Buricul Cerului! Crucea a fost de multe ori distrusă, dar de fiecare dată refăcută în cel mai scurt timp. Sfîntul obicei, care nu se regăseşte la nici un popor din lume, nu se ştie de unde provine şi de ce este păstrat cu sfinţenie şi ardoare. Este de fapt etalarea unui simbol al amintirilor trecute cînd în urma dezastrelor suferite atlanticii au găsit aici, din partea Providenţei, un loc de scăpare de la furiile naturii dezlănţuite, dar şi mormîntul Procesual cu ocazia ultimei devastări pricinuite de erupţia vulcanului din apropiere. Nu există nici un vulcan în apropiere!-vor striga intrigaţi unii. Am uitat cumva de existenţa vulcanului adormit Sfînta Ana? Oare acest vulcan nu este o supapă a tensiunilor acumulate în timp, a unor tensiuni pur temporale asupra dimensiunilor fizice brute, care ca concept este deocamdată ceva de neînţeles pentru noi? Cînd a erupt ultima dată acest vulcan misterios, erupţie despre care nu există nici măcar o amintire cît de vagă în timp şi asupra căruia dăinuie o uitare totală în documentele istorice sau chiar geologice? Lîngă vîrful Omul, pe un platou, se găsesc formaţiuni pietroase misterioase din care unul seamănă cu Sfinxul de la Gizeh. Restul au forme de ciuperci imense care sugerează ideea unor acoperişuri protectoare circulare aşezate pe nişte coloane care se ridică pînă la cer şi de care se sprijină bolta acestuia. Discurile rotunde, în semnificaţia religioasă preantică şi antică, simbolizau Soarta iar coloanele verticale Destinul. Soarta care revine mereu în Istorie şi Destinul care te ridică pînă la Nesfîrşit, în Ceruri! Am putea trage o concluzie interesantă, ca pe platoul de lîngă vîrful Omul putea exista o realizare tehnică deosebită prin care se putea prevede, dar şi provide viitorul. Adică se putea informa asupra cursul timpului şi se putea transpune aceste informaţii în imagini video gen hologramă. Acest cuvînt verbial provide, din care s-a păstrat doar forma de substantiv ca providenţă, a dispărut din vocabularul nostru. Ca expresie determina o acţiune de vizualizare(pro + video = în favoarea vizualizării) a fazelor temporale direcţionate dinspre viitor. Combinată cu o altă intervenţie aplicativă de inducere la vedere(pre+vedere = în sensul văzului) se putea facilita în faţa ochilor istorisirile timpului, adică derularea diferitelor faze istorice trecute în viitor sau viitoare din trecut. Aberaţii fanteziste, mă vor corecta cei neîncrezători! Ei susţini cu tărie că formaţiunile geologice de lîngă Omul sunt cioplite de intemperiile de aici, ca ploaia şi vîntul puternic de pe creste. Însă tradiţia populară şi credinţa păstrată spune altele! Dacă nu avem încredre în astfel de izvoare spirituale de ce se caută cu atîta înverşunare identitatea şi locul atîtori legende vestite, de ce se crede cu atîta ardoare în cele scrise în Biblie? Ce diferenţe ar fi între ele? Niciuna, deoarece nici unele şi nici altele deocamdată nu se pot proba practic, fiind doar scrieri rămase pe baza unor surse învăluite în mister total! Chiar dacă formaţiunile de pe Bucegi sunt de origine naturală ne pot pune pe gînduri, deoarece Timpul interpretat în particular este întelesul complementar al Naturii în general. Natura reprezintă Autoritatea lui Dumnezeu, Logicul primar, ce reiese clar din Sfînta Scriptură, din Geneză! Natura a fost creată în prima fază, înaintea Vieţii pentru ca să poată fi înfluenţată şi controlată prin şi în puritatea ei, atenţie, atît la propriu cît şi la figurat!!! Iar dacă respingem acest lucru înseamnă că toţi care ne dăm mari credincioşi nu suntem decît nişte naivi sau mincinoşi. Nu am intenţia de a condamna pe cineva în această privinţă. Vreau doar să vă rog ca, înainte de a contrazice ceva inovator sau inventiv sugerînd a fi doar o improvizaţie, să verificăm teoretic admisibilitatea sau probabilitatea celor susţinute. Să le catalogăm măcar că: Este ceva ca foarte puţin de admis în probabilitate şi nu cu totul de respins ca probabil în admisibilitate.
http://www.agero-stuttgart.de/
