Unul dintre cele mai frumoase răsăsrituri de soare pe care am avut şansa să-l admir mi s-a oferit privirii la bordul ferry-boat-ului ce leagă terminalul portuar al Vancouver-ului de la Tsawwassen cu cel de la Swartz Bay situat pe Insula Vancouver prin care se derulează traficul de pasageri şi mărfuri al capitalei statului British Columbia, oraşul Victoria.
Farmecul inedit al acetui răsărit de soare canadian constă tocmai în faptul că atunci când soarele se ridicî discret şi timid pe cerul Pacificului de est, locuitorii de pe celălat ţărm al Oceanului, din Extremul Orient asiatic se pregatesc déjà de culcare. Ai astfel strania impresie că aici viaţa începe parcă mai târziu, lucru care dealtfel este adevărat dacă ţinem cont nu numai de diferenţele de fus orar, ci şi de faptul că Vancouverul este unul dintre cele mai tinere oraşe ale Canadei, apărut ca urmare a celebrei « goane după aur » de la 1858 care a adus aici, pe malurile fluviului Fraser peste 25000 de oameni, în marea lor majoritate americani din California, dar şi europeni sau oameni veniţi de pe alte meleaguri.
Numele oraşului a fost dat de căpitanul George Vancouver (1757-1798), un ofiţer al Marinei Regale Britanice care a explorat între 1791-1795 coasta de nord-vest a Pacificului, inclusiv Alaska, British Columbia, Washington şi Oregon, după ce, cu puţin timp înainte, aceeaşi coastă fusese explorată şi de către navigatorul spaniol José Maria Narváez.
Prima aşezare cunoscută din zonă este satul Marpole, apărut în 1862 pe un amplasament ce aparţinuse indienilor canadieni Musqueam, în jurul fermei Mc Leery, pentru ca un an mai târziu, să apară în zonă şi o mică fabrică de cherestea la Moodyville, actualmente oraşul North Vancouver. Un rol esenţial în istoria oraşului l-a avut şi legendarul căpitan englez Edward Stamp (1814-1872) care a dezvoltat mai multe fabrici la Brockton Point, în zona portului Alberni, majoritatea legate tot de prelucrarea lemnului, pe care însă, din cauza condiţiilor geografice şi de navigaţie foarte dificile a fost obligat să le mute în 1867, concentrându-le la Hastings Mill, ce a devenit astfel nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat viitorul oraş-port Vancouver, care din 1880 a fost conectat şi la reţeua de cale ferată din Canada, prin deschiderea filialei locale a Canadian Pacific Railway.
Secolul XX a adus o dezvoltare rapidă a noului oraş, mai ales după ce mari investiţii au fost atrase în lărgirea şi modernizarea portului, dar şi în industria lemnului, în cea minieră sau în turism. După deschiderea autostrăzii transcanadiene (Trans Canada Highway), în 1962, afacerile au înflorit, iar Vancouverul a devenit nu numai cel mai important şi mai diversificat port al Canadei, ce derulează anual mărfuri în valoare de peste 75 miliarde de dolari canadieni în peste 130 de ţări din lume, dar şi un mare centru al industriilor de vîrf : construcţii aerospaţiale, biotehnologie, software, sau industria cinematografică, fiindcă, dacă nu ştiaţi el este numit şi « North Hollywood » (Hollywood-ul de nord), căci aici se filmează o mare parte din producţiile celebrelor studiori californiene datorită condiţiilor foarte avantajoase oferite de autorităţile oraşului, de multe ori străzi întregi fiind închise pentru filmări.
Aşezarea geografică favorabilă, dar şi clima mai caldă şi mai blândă decât în alte zone ale Canadei a permis o dezvoltare rapidă a turismului, favorizată şi de infrastructura excepţională a oraşului. Prima senzaţie pe care o are orice turist când ajunge aici este marea diversitate şi varietate de alternative pe care oraşul ţi le oferă : croaziere, ascensiuni montane, facilităţi de schi, telecabine, parcuri şi grădini, arhitectură veche şi nouă, perfect îngemănate. Stanley Park, Parcul Regina Elisabeta, Grădina Botanică Van Dusen, Muntele Grouse, Podul suspendat Capilano, Acvariul, Muzeul Maritim sau Insula Granville sunt numai câteva din atracţiile oraşului, la care trebuie să sdăugăm şi celebra staţiune de schi de la Whistler Blackcomb, o adevărată bijuterie montană ce a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, unde se află cea mai lungă linie de telecabină între doi stîlpi susţinători, numită « Peak to Peak Gondola » care are 3024 metri din cei 4400 de metri ai traseului între doar doi stâlpi de susţinere.
Răsăritul soarelui are însă la Vancouver şi alte conotaţii, căci, anul acesta el a fost desemnat oraşul cu cea mai bună reputaţie din lume, fiind urmat de Viena şi Sydney, potrivit studiului anual al Reputation Institute, care a măsurat şi evaluat reputaţia a 100 de oraşe din întreaga lume, pe baza unui sondaj realizat pe aproape 20000 de oameni din ţările ce fac parte din G8(Grupil ţărilor celor mai dezvoltate alcătuit din : Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii). Scorul se calculează pe baza percepţiei medii a patru indicatori: „încrederea, admiraţia, senzaţia şi aprecierea”, a arătat Akkanto, partenerul belgian al institutului de cercetări. Mai sunt luate în considerare climatul antreprenorial, cultura, infrastructurile, frumuseţea fizică şi gestionarea eficientă..
Concluzia care se desprinde este astfel foarte clară: „Vrei să te simţi in siguranţă tot timpul, sistemul de sănătate să fie foarte bine pus la punct, iar infrastructura dezvoltată? Atunci e cazul să te muţi la Vancouver. Pentru că a fost declarat şi cel mai sigur oraş din lume, fiindcă aici şi rata criminalităţii este cea mai mică din lume!”
Există totuşi şi un mic inconvenient, viaţa e destul de scumpă, iar densitatea urbană în creştere creează unele probleme de habitat, dar o viaţă de calitate presupune şi un mic efort financiar, nu-i aşa?
Mihai Pastiea
