În 1958 academicianul Ugolev, a descoperit o digestie de membrană, anterior necunoscută – un mecanism universal pentru divizarea substanţelor alimentare în elemente potrivite pentru absorbţie. După lucrările lui Pavlov (Premiul Nobel 1904) şi Mecinikov (Premiul Nobel 1908), descoperirea lui A.M.Ugolev, se considera cea mai mare contribuţie în studiul problemelor digestive. Alexandru Mihail Ugolev, a dezvoltat teoria nutriţiei adecvate, precum şi a studiat fundamental fiziologia digestiei, care datorită d-lui s-a transformat intr-o nouă ştiinţă – gastroenterologia. Bazîndu-se pe caracteristicile fiziologice ale sistemului digestiv al corpului uman, A.M. Ugolev a constatat că omul nu face parte nici din erbivore şi nici din carnivore: hrana lui specifică sunt diferite fructe: fructe de pădure, fructe, legume, seminţe, rădăcini, ierburi, nuci şi cereale.
Teoria de nutriţie adecvată a fost un pas nou în alimentaţie, completînd în mod semnificativ teoria clasică de nutriţie „echilibrată”, ţinînd seama de caracteristicile ecologice şi evolutive de funcţionare ale sistemului digestiv. Conform acestui concept, grăsimile, proteinele, hidraţii de carbon şi cantitatea totală de calorii nu sunt principalii indicatori ai valorii lor. Adevărata valoare a alimentelor este capacitatea de auto-digestie (autoliza) în stomacul uman şi totodată, capacitatea de a fi hrana pentru microorganisme, care populează intestinele şi furnizează organismului nostru substanţele nutritive necesare. Esenţa autolizei descoperite de academicianul Ugolev, constă în faptul că procesul de digestie la 50% este determinat de enzimele conţinute în produs. Sucul gastric doar „include” mecanismul de auto-digestie al alimentelor. Savantul a comparat digestia cu diferite ţesuturi care şi-au păstrat proprietăţile naturale sau au fost supuse tratamentului termic. În primul caz, ţesuturile s-au descompus în întregime, în al doilea caz, structurile lor s-au păstrat doar parţial, ceea ce a făcut dificilă asimilarea produselor alimentare şi a creat condiţii pentru zgurificarea organismului. În plus, principiul de „alimentaţie crudă” a fost la fel de valabil cît pentru omul, atît şi pentru sistemul digestiv al animalelor de pradă: cînd în sucul gastric al prădătorilor au fost plasate broaşte crude şi fierte, cea crudă se dizolva complet, iar cea fiartă doar se deformează puţin la suprafaţă, deoarece enzimele necesare pentru autoliza ei, erau moarte.
Nu numai enzimele din sucul gastric, dar de asemenea, întreaga microfloră intestinală este strict destinată pentru asimilarea unui anumit tip de mîncare şi este inacceptabil să minimizăm importanţa microflorei. Aici sunt doar cîteva din funcţiile sale: stimularea sistemului imunitar, suprimarea bacteriilor străine; îmbunătăţirea absorbţiei fierului, calciului şi vitaminei D; îmbunătăţirea peristaltismului intestinal şi sinteza vitaminelor, inclusiv vitamina B12; activarea glandei tiroide, asigurarea organismului la 100% cu biotina, tiamina şi acid folic. O microfloră sănătoasă metabolizează azotul direct din aer şi datorită acestui fapt sintetizează întregul spectru de aminoacizi esenţiali şi o varietate de proteine. În plus, ea promovează formarea celulelor albe în sînge şi regenerarea sporită a celulelor mucoasei intestinale; sintetizează sau transformă colesterolul în componentele următoare: stercobilin, koprosterin, acid dezoxicholic şi lithocholic, în funcţie de necesitatea organismului; creşte absorbţia apei în intestin.
Toate acestea ne sugerează că ar trebui să acordăm o mai mare atenţie necesităţii microflorei. Greutatea ei constituie 2,5 – 3 kg. Academicianul Ugolev, a propus să considerăm microflora un organ uman separat, a subliniat că produsele alimentare ar trebui să corespundă pe deplin necesităţii microflorei intestinale. Deci, ce este hrana pentru microflora umană?
Alimentele esenţiale pentru microflora noastră sunt fibrele vegetale crude. Aparent, acesta este motivul sănătăţii perfecte şi a stării bune la foodişti: hrana lor conţine cantitatea maximă de fibre în comparaţie cu alte produse. Cei care trec la produsele alimentare, care nu sunt supuse unui tratament termic la temperaturi înalte, dorm mai puţin cîte o oră-două, iar ziua nu le este somn. La ei creşte capacitatea de muncă, se ridică dispoziţia şi apare un entuziasm stabil. În Evanghelie, se menţionează că vindecînd oamenii, Iisus le-a încurajat să mănînce în continuare numai alimente care nu s-au atins de foc şi chiar le-a învăţat să coacă pîine pe pietrele fierbinţi de la soarele de amiază. Ayurveda, nu recomanda consumul alimentelor crude în sezonul rece, dar pentru a menţine intestinele intr-o stare sănătoasă, dieta umană, ar trebui la cel puţin 50% să se compună din fibre crude: fructe si legume proaspete, nuci, ierburi, plante rădăcinoase .
Doctor în medicină, Fadeenko G.D, profesor ai Institutului de Terapie la AS din Ucraina a scris: „simbioza macro- şi micro-organismelor depinde de faptul dacă proprietarul, are grijă de microflora intestinală, asigurînd organismul cu substanţe nutritive necesare, iar microflora oferă metaboliţii necesari şi protejează de introducerea microbilor patogeni. Nu administraţi medicamente antibiotice! Nu are nici- un sens. Trebuie doar să eliminaţi cauza răspîndirii agenţilor patogeni. Să aveţi grijă de microfloră: să-i oferiţi fibre crude. Atunci microflora, la rîndul ei, ne va proteja de agenţii patogeni şi ne va da toate vitaminele şi aminoacizii esenţiali, în cantitatea necesară.
Deoarece sucul gastric uman conţine de zece ori mai puţini acizi, decît la animalele carnivore, carnea este digerată în stomacul nostru timp de 8 ore; bolnavii au nevoie de mai mult timp. Legumele sunt digerate timp de patru ore, iar fructele – două ore. Într-o stare de aciditate puternică, astfel de carbohidraţi, cum ar fi pîinea şi cartofii sunt digeraţi într-o oră. La consumul cărnii împreună cu alte alimente, organismul este ajustat pentru cel mai complex program şi alocă sucul gastric de aciditate maximă pentru a digera carnea, în detrimentul altor programe, mai simple. Cartofii şi pîinea, consumate împreună cu carnea sunt digerate într-o oră, iar în stomac se începe procesul de fermentaţie şi de formare a gazelor. În duoden, împreună cu pîinea fermentată şi carnea nedegerată, nimereşte sucul gastric de acid, neutralizînd echilibrul uşor alcalin, provocînd arsuri şi distrugînd microflora intestinală. Şi dacă un astfel de proces de încălcare gravă a regulilor de bază de igienă alimentară se menţine periodic sau continuu, disfuncţiile valvelor şi a conductelor din intestin devin cronice, perturbînd activitatea organelor de secreţie internă. Drept rezultat al acestei activităţi ineficiente a tractului gastro-intestinal este putrezirea produselor şi descompunerea organismului din interior, cu eliberarea unui miros neplăcut al corpului. Este cunoscut faptul că la celebra Cleopatra, care nu a mîncat nici măcar peşte, pielea răspîndea o mireasmă de trandafir, iar gura ei, avea un miros de prospeţime.
O altă caracteristică a alimentaţiei specifice constă în utilizarea produselor alimentare, care au păstrat proprietăţile lor biologice şi enzimatice, tendinţa de a conserva energia inerentă a tuturor lucrurilor vii, conţinută în ele.
La sfîrşitul secolului XIX medicii germani, au propus să determine cantitatea alimentelor necesare unei persoane, luînd în considerare valoarea ei calorică. Astfel, au fost puse bazele teoriei calorice de nutriţie. În acelaşi timp, ţesutul organismelor vii conţine un alt tip de energie, pe care academicianul Vernadski a numit-o biologică. În acest sens, un medic elveţian Biher-Benner, a sugerat să se evalueze valoarea calorică a produselor alimentare, nu după capacitatea lor de ardere, ci după energia vitală consumată, numită în Orient, Prana. Astfel, d-lui. a împărţit produsele alimentare în trei grupuri. Primul şi cel mai valoros, a fost alcătuit din alimentele consumate în forma lor naturală: fructe, pomuşoare , rădăcini, salate, nuci, migdale dulci, cereale, castane; din produsele de origine animalieră – doar laptele proaspăt şi ouăle crude. În al doilea grup, care este caracterizat de o scădere moderată a energiei, a inclus legumele, tuberculii de plante (cartofi, etc.), cereale fierte, pîinea şi produsele de patiserie, fructele fierte; din produse de origine animalieră – laptele fiert, brînza proaspătă, unt, ouă fierte. Al treilea grup, a fost alcătuit din produsele cu o scădere puternică a energiei cauzată de mortificare şi încălzire: ciuperci, care nu sunt capabile să acumuleze energia solară şi alte produse existente din energia altor organisme: brînzeturile de termen lung, carnea crudă, fiartă sau prăjită, peşte, carnea de pasăre, produse din carne afumată şi sărată, vînatul.
Dacă alimentaţia nu este specifică şi enzimele sucului gastric nu corespunde structurilor alimentelor, care intră în organismul uman, sau dacă hrana se referă la produsele din a treia categorie, atunci cantitatea de energie folosită pentru digerat, ar putea fi mai mare decît primeşte organismul de la produsul ca atare (în special, se referă la ciuperci.) În această privinţă, este util să excludem din dietă nu numai produsele non-vegetariene, dar şi concentratele artificiale, precum zahărul, conservele, făina din magazin şi produsele de patiserie (este utilă pentru organism doar făina vie, proaspăt măcinată). De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că produsele de stocare prelungită, treptat îşi pierd energia biologică conţinută. Pînă de curînd, produsele alimentare au fost pregătite în Rusia, mai mult, prin metoda deţinerii îndelungate în cuptor: în soba încălzită, de dimineaţă se plasau cazane cu produse şi pînă la cină terciul şi legumele aburite primeau o consistenţa necesară, păstrînd toate elementele nutritive şi enzimele necesare pentru digestie .
Academicianul Ugolev, a constatat că tractul gastro-intestinal este cel mai mare organ endocrin, care dublează multe funcţii ale hipotalamusului şi glandei pituitare, sintetizează hormonii în funcţie de contactul produselor alimentare cu pereţii intestinului, ca rezultat fonul hormonal al organismului şi prin urmare, starea psihicului nostru, starea de spirit, în mare măsură depinde de calitatea alimentelor pe care le mîncăm.
Cea mai răspîndită „problemă” a oamenilor care intenţionează să treacă la o dietă vegetariană este asigurarea organismului cu proteine. Mulţi oameni cred că renunţînd la carne, vor simţi un deficit de proteine. Desigur, este o presupunere eronată, deoarece noi le luăm tot de acolo, de unde ele ajung în carnea animalelor – din fructe şi legume.
Proteinele sunt molecule mari, construite din cele mai mici – aminoacizi. Organismul uman are nevoie anume de aminoacizi, care nu sunt „vegetali” sau „animalieri”. Prin urmare, afirmaţia privind necesitatea proteinelor de origine animalieră nu este întemeiată. Proteinele de înaltă calitate, cu o gamă completă de aminoacizi se găsesc în toate legumele care conţin clorofilă din frunze, toate soiurile de nuci şi unele fructe (pere, curmale, caise), precum şi în boabele de grîu sau alte cereale cu germeni. O sursa bogată de proteine vegetale sunt lintea, fasolea şi alte legume, produse din soia (inclusiv tofu şi okara), castane comestibile, ulei de amarant. Proteinele de origine animalieră se găsesc în abundenţă în toate tipurile de produse lactate: brînza, lapte acru, caşcaval, etc. În prezent, a apărut un nou produs – cîrnaţi, crenvurşti, cîrnăciori vegetarieni, pe baza de proteine din grîu, uşor de digerat. Toate aceste produse sunt o sursa mai bogată în proteine complete, decît peştele şi carnea.
Aminoacizii sunt de neînlocuit, nu numai pentru că ei sunt doar în carne şi carnea este un produs indispensabil, ci pentru că aceşti aminoacizi nu pot fi sintetizaţi de organismul uman şi trebuie să fie obţinuţi din afară, din alimente. Consumul produselor naturale în cantitate suficientă, elimină posibilitatea de a lipsi organismul de proteine. Nu uitaţi că lumea vegetală, în cele din urmă, este sursa tuturor tipurilor de proteine. Vegetarienii, obţin proteine direct din sursă, ci nu din „mîina a doua”, cum procedează cei care mănîncă carnea animalelor erbivore.
De cîte proteine are nevoie cu adevărat organismul uman?
Datorită cercetărilor efectuate în mai multe ţări, acum este cunoscut faptul că organismul nu are nevoie de mai mult de 30-45 g , consumul excesiv de proteine nu numai că este inutil, dar aduce un mare rău organismului uman şi poate provoca maladii grave, cum ar fi cancerul şi maladiile cardiovasculare. Pentru a obţine 45 de grame de proteine pe zi, nu este necesar să mîncaţi carne. O dieta vegetariană completă formată din cereale, leguminoase, nuci, fructe şi legume, oferă omului un număr necesar de proteine.
În legătură cu analiza problemei privind nivelul scăzut de consum al proteinelor în ţările lumii , s-a constatat că adevăratul motiv pentru postul de proteine este o obişnuită malnutriţie. Dacă dieta nu este suficient de calorică, atunci simptomele de deficit de proteine pot apărea chiar şi atunci cînd organismul va începe să primească proteine în exces. Motivul este reacţia de protecţie a organismului la lipsa caloriilor, prin urmare o parte substanţială din proteine „se ard” în ţesutul muscular pentru a extrage energia necesară organismului.
