1. DE CE CONSIDERĂM RUSIA O AMENINȚARE?

DE CE CONSIDERĂM RUSIA O AMENINȚARE?

       Politicile internă și externă ale țării noastre se bazează pe ideea că Rusia constituie o amenințare la adresa statului român.
Cine a fost primul român care a formulat o astfel de idee absolut incredibilă nu se știe precis. Rușii au fost dintotdeauna vecinii noștri. Cu vecinii trăiești în pace, îi consideri un ajutor, nu o amenințare.
Cu toate acestea, noi îi considerăm pe ruși un pericol. Toată istoria noastră modernă este otrăvită de ideea că Rusia reprezintă o amenințare pentru poporul român. Primul și cel mai înverșunat adept al unei astfel de teorii s-a dovedit a fi chiar Mihai Eminescu, care… era de origine rus (numele lui adevărat era Eminovici).
Spunându-ne (ca și acum) că Rusia era o amenințare pentru noi, politicienii noștri români au construit în urmă cu 74 de ani un sistem de alianțe ale statului nostru cu alte state occidentale. Acel sistem s-a dovedit a fi un dezastru.
În urmă cu 24 de ani, bântuiți de aceeași idee, că ne amenință Rusia, am repetat performanța din anii 1940 și am intrat din nou în alianță cu statele occidentale.  Și a ieșit un dezastru și mai mare. Jumătate din populația aptă de muncă a României (circa 3,5 milioane de români) a părăsit țara. Ne-am pierdut infrastructura industrială, armata, băncile și suveranitatea ca țară.
Clasa noastră politică se mândrește cu aceste culmi ale prăbușirii și ni le prezintă nouă, cetățenilor, ca pe niște realizări epocale, ceea ce este fără precedent în istoria lumii.
Însuși șeful statului ne spune că a trebuit să renunțăm la suveranitatea noastră pentru ca să avem garanția securității noastre ca popor. Cu alte cuvinte, din dorința de a fi cât mai bine păziți ne-am băgat singuri la închisoare. De ce nu puteam fi ”apărați de amenințarea rusă”  de către Uniunea Europeană decât dacă renunțam la suveranitatea nostră, nu ne-au spus politicienii noștri. După cum nu ne-au spus nici de ce era mai bine să fii popor care și-a pierdut suveranitatea și între granițele UE decât un popor suveran, dar nealiniat la nici un bloc politic ori militar.
În urmă cu doi ani a pășit în viața de adult prima generație de români crescută și educată în spiritul că Rusia reprezintă o amenințare la adresa neamului românesc. Rezultatele întârzie să se arate, iar eu mă îndoiesc că se vor arăta vreodată.
Care este valoarea acestei tinere generații mă abțin să comentez. Ce o așteaptă însă este foarte clar din moment ce președintele Băsescu declară public că nu ar ezita nici o secundă să bage România în război.
În care război?  În războiul contra Rusiei, evident. Pentru că din punct de vedere oficial singura amenințare la adresa României vine din partea Rusiei.
Însă cum de un sfert de secol amenințarea asta refuză cu încăpățânare să vină peste noi, se pare că a sosit timpul să ne ducem noi peste ea în Rusia. Nu putem tolera să nu existe o amenințare rusă. Nu există amenințare mai mare ca amenințarea rusă pentru noi decât lipsa unei amenințări din partea Rusiei. Fără o amenințare rusă ne pierdem identitatea istorică.
Fără amenințarea rusă viața noastră nu ar mai avea nici un sens. Chiar dacă Rusia nu ne amenință cu nimic, noi trebuie să credem că există o amenințare rusă, așa cum credem că a existat cu adevărat Învierea Domnului.
Fiindcă dacă Isus nu a înviat atunci nu există sculare din morți, atunci zadarnică este credința noastră și zadarnică este speranța noastră în Învierea de Apoi fiindcă toți cei morți au pierit cu adevărat. O spune asta chiar apostolul Pavel în 1 Corinteni, 15/13-8. Și mai spune ceva cu adevărat înfricoșător apostolul Pavel: ”Pe lângă acestea, dacă Învierea nu a existat, noi vom fi găsiți ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu”
Ați înțeles acum de ce trebuie să existe o amenințare rusă și un conflict cu Rusia? Ele trebuie să existe! Dacă nu există nici o amenințare rusă, atunci zadarnice sunt sutele de miliarde cheltuite de guvernanții români ”pentru apărare”, zadarnice privațiunile, lipsurile noastre numite criză economică, zadarnică sărăcia noastră, zadarnică zbaterea politicienilor noștri, zadarnice ieșirile colerice împotriva Rusiei ale președintelui Băsescu, zadarnice articolele veninoase și ura ziariștilor care acuză Rusia în mass-media românești.
Dacă nu ar exista nici o amenințare din partea Rusiei, toți acești propovăduitori ai ideii că Rusia reprezintă o amenințare la adresa țării noastre vor fi dovediți ca martori mincinoși.
În acest caz ei ar trebui să dea socoteală națiunii și să înfunde pușcăriile toți, începând cu prim-ministrul și terminând cu cel din urmă jurnalist rusofob. Iar acest lucru este valabil, din nefericire, pentru toate țările Europei.
Un război cu Rusia înseamnă mântuirea întregii clase politice occidentale. Clasa politică occidentală are nevoie de un conflict armat cu Rusia  așa cum are nevoie de un colac de salvare  cel care este pe punctul de a se îneca. În caz contrar, această clasă politică va fi nu doar măturată de noua generație, dar va fi și trasă la răspundere la modul cel mai sever. Adică adusă în fața tribunalelor. Ați înțeles acum de ce trebuie să existe o amenințare rusă?
Va fi Rusia atât de abilă și diplomată încât să provoace colapsul întregii politici occidentale evitând un conflict armat cu Occidentul? Faptul că Armata Rusă nu a intrat până acum în Ucraina arată limpede că Moscova și președintele Putin încearcă din răsputeri să-i țină în frâu pe militarii ruși ca ei  să nu răspundă provocărilor. Cât timp va reuși președintele rus să-și păstreze sângele rece?

Emil ȚERMUREhttp://universulromanesc.ro/