Binecuvântare sau dezastru ? Minune medicală sau Fata Morgana ? – l
Binecuvântare sau dezastru ? Minune medicală sau Fata Morgana ? – ll
Binecuvântare sau dezastru ? Minune medicală sau Fata Morgana ? – lll
Binecuvântare sau dezastru? Minune medicală sau Fata Morgana lV
Propunerile EFVV
Introducere
La finalul muncii comune care a durat 6 ani şi s-a desfăşurat în 10 ţări europene, profunda noastră convingere este că vaccinarea nu trebuie în nici un caz să fie o practică obligatorie, dacă luăm în considerare gravele efecte adverse pe care le provoacă şi faptul că acestea încă nu sunt nici recunoscute şi nici cercetate ca atare.
Am constatat cu profund regret că în nici una din ţările europene nu se ţine cont de anamneza (istoricul sănătăţii) persoanelor care urmează a fi vaccinate şi nici al familiilor din care aceştia provin. Această gravă eroare ce rezultă din ideea dogmatic-fanatică a „siguranţei şi eficacităţii“ vacinurilor duce la o ignorare şi necunoaştere totală a „terenului“ (stare de sănătate a) persoanei ce urmează a fi vaccinată.
Este întradevăr important astăzi mai mult decât oricând, ca în cazul fiecărui individ să se ţină seama de istoricul său medical, precum şi de acela al familiei sale. Trebuie să se ştie cu exactitate înaintea fiecărei vaccinări cu ce fel de „teren“ avem de a face.
Faptul că în nici o ţară nu se efectuează o monitorizare serioasă a vaccinatului după vaccinare este în fapt mai mult decât o eraoare. Este o fraudă! Nu există în nici o ţară o autoritate independentă şi demnă de încredere care să monitorizeze persoanele vaccinate şi să colecteze datele rezultate din această supraveghere! De ce?
O monitorizare pe termen scurt (în cele mai bune cazuri în prezent se face eventual o monitorizare superficială şi de doar cel mult trei luni) este total nesatisfăcătoare. Vaccinurile cauzează modificări biologice pe termen lung şi care se dezvoltă treptat în timp, iar trei luni (în cele mai bune cazuri, cum spuneam) sunt un interval de timp mult prea scurt pentru a stabili complexitatea efectelor adverse ale vaccinărilor.
Vaccinările sistematice sunt răspunzătoare pentru lenta dar permanenta destabilizare a organismului şi drept urmare nu este deloc de mirare că apar atâtea afecţiuni cunoscute iar pe deasupra tot mai des noi boli cronice degenerative, care evoluează într-o manieră difuză dar progresivă, deseori asimtomatice la început; sunt afecţiuni contra cărora terapiile clasice nu au deloc sau aproape deloc eficacitate. Acest lucru se constată în ţările europene în care grupele noastre au adunat şi cercetat informaţiile trimise de pacienţi; şi aceleaşi lucruri ne sunt semnalate de mai peste tot de pe întregul glob. Acest lucru certifică faptul că nu avem de a face cu elemente izolate dependente de diferite rase umane, culturi sau zone geografice. Iar prin folosirea vaccinurilor combinate este foarte greu a se putea stabili legătura dintre o fracţiune (un anume vaccin din combinaţie) şi o afecţiune. Aşa cum se procedează astăzi cu vaccinurile combinate (uneori mergânduse până la 7 antigene administrate simultan) este practic imposibil de stabilit o legătură între un vaccin şi patologiile observate.
După 100 de ani de vaccinarecontra rujeolei putem concluziona că patologiile postvaccinale sunt mai diverse şi variate decât bolile pe care se încearcă a le elimina. Şi atunci, unde este progresul? Care sunt, spre exemplu, adevăratele efecte ale vaccinării contra rujeloei asupra sănătăţii populaţiilor?
Este întotdeauna greu de stabilit o cauzalitate sigură, deoarece sănătatea nu poate fi definită într-un singur mod iar boala este întotdeauna rezultatul unui mare număr de factori care conlucrează. Ar trebui să încetăm a mai pretinde dovezi irefutabile (de parcă ne-a afla într-un film poliţist) şi să lăsăm să acţioneze principiul precauţiei, care ar permite să ne bazăm pe conlucrarea posibilităţilor ştiinţifice. Omul nu este un „număr“ dintr-un tabel statistic, el nu poate fi introdus într-un „bilanţ“ al câştigurilor şi pierderilor (şi în nici un caz într-un bilanţ al cţştigurilor şi pierderilor financiare).
De aceea propunem:
1- Eliminarea obligativităţii vaccinării pentru toate ţările Comunităţii Europene. Nici o lege nu poate prescrie practica vaccinării, deoarece obligativitatea în acest caz este o lezare a integrităţii corporale şi deci contravine tuturor textelor de legi care garantează libertatea fundamentală (drepturile omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Codexul deontologiei medicale, principiul prevederii…) Aceasta îneamnă că nimeni nu poate fi eliminat din şcoală sau împiedicat să exercite o anumită profesie; şi desigur că nimeni nu poate fi pus să plătească amenzi pentru dreptul la libera decizie, la libertatea fundamentală a omului.
2- Fiecare cetăţean trebuie să aibe posibilitatea să aleagă liber în conformitate cu buna sa conştiinţă, pentru el şi pentru familia şi copii săi, dacă doreşte să opteze pentru o vaccinare sau nu. Libera decizie pentru sau contra vaccinării este o cerere minimă şi conţine garanţia că nimeni nu va putea fi urmărit juridic pentru decizia sa.
3- Acest lucru trebuie să ducă mai departe la drepturi egale în faţa justiţiei, la drepturi egale la muncă, sănătate, educaţie, la eliminarea oricărei forme posibile de discriminare între vaccinaţi şi nevaccinaţi. Refuzul unui vaccin nu are voie să ducă la situaţii conflictuale în care o persoană este pusă sub acuzare sau sub presiune, nemai vorbind de absurditatea unor anumite legi sau autorităţi care pretinde decăderea din drepturi a părinţilor în cazul refuzului unui vaccin pentru copilul lor!
4- Vaccinul constituie o lezare a integrităţii persoanei şi în consecinţă intră în contradicţie cu toate textele de legi care garantează libertatea fundamentală a cetăţeanului european. Nu se poate adminte ca vaccinarea să constituie o excepţie de la aceste legi, ba chiar să se situeze deasupra acestor legi. Sub masca unei „siguranţe colective“ se încalcă în mod abuziv dreptul privat al fiecărui cetăţean de a decide pentru el şi pentru corpul său. Cerem ca decizia de efectuarea a unui vaccin să rămână doar la latitudinea şi decizia individului, liberă de orice imixiuni din partea guvernelor, corpului medical sau economiei.
5- Este imperios necesară informarea detaliată şi complectă, obiectivă şi corectă a cetăţenilor asupra dovezilor care indică prejudicii aduse sănătăţii prin vaccinare, prin produse chemo-farmaceutice, prin terapii neadecvate, insuficient testate, prin exercitarea de către campanii de publicitate şi prin mituirea mass-mediei de către concernele farmaceutice.
Cerem crearea unei autorităţi la nivel european care să fie liberă de orice conflict de interese şi să monitorizeze efectele adverse ale vaccinărilor. O autoritate care să nu fie compusă numai din medici cointeresaţi în industria farmaceutică, ci să cuprindă şi cetăţeni, precum şi specialişti independenţi din alte domenii ştiinţifice. Industria farmaceutică şi producătorii de vaccinuri trebuie să aibe obligaţia de a pune acestei autorităţi la dispoziţie absolut toate datele privitoarea nu numai la vaccinuri, dar în general la producţia de medicamente.
Această autoritate trebuie să aibe şi posibilitatea de a stabili valoarea despăgubirilor pe care un pacient are dreptul de a le primi ca urmare a unor daune de sănătate aduse lui. Doar astfel se va putea asigura o adevărată protecţie a pacientului şi prin aceasta şi o protecţie a populaţiilor europene. Este datoria medicinei de a se îngriji ca efectele adverse să fie reduse cât mai mult cu putinţă, nu numai în cazul vaccinurilor. Este de asemenea imperios necesar ca viitorii medici să fie instruiţi corect asupra vaccinurilor, iar pentru aceasta industria farmaceutică are obligaţia de a pune la dispoziţia şcolilor de medicină absolut toate datele reale şi necesare.
6- În conformitate cu legile de protecţie ale consumatorului cerem ca toate informaţiile necesare să fie prezente în instrucţiunile care însoţesc vaccinurile, precum şi obligativitatea medicului de a informa detaliat pacientul asupra efectelor adverse posibile, fără a încerca să-i influenţeze decizia pro sau contra vaccinare. Toate substanţele componente ale unui vaccin trebuiesc să figureze în instrucţiunile însoţitoare ale vaccinului. Iar aceste substanţe trebuie să figureze în toate dicţionarele medicale (Vidal, Martindale, Red Book, Medex, Pschyrembel etc.) pentru a putea fi consultate şi înţelese de pacient.
7- Este absolut necesar ca toate acele substanţe despre care se ştie că sunt dăunătoare, sau asupra cărora planează suspiciuni, să fie eliminate din compoziţia vaccinurilor. Anumite metale sau subtanţe binecunoscute a fi toxice, cum ar fi mercurul sau aluminiul, nu au ce căuta în vaccinuri Iar faptul că mercur eventual poate fi găsit şi într-un peştele oceanic nu este un argument pentru a introduce mercurul în vaccin, indiferent în ce cantitate s-ar face aceasta. Nemai vorbind de faptul că nu credem să existe prea mulţi părinţi pe lumea asta care să-şi hrănească copii între 0 şi 12 luni cu… peşte oceanic congelat!
Datele asupra eficacităţii, siguranţei şi duratei protecţiei oferite de vaccinuri sunt în marea lor majoritate incerte, fapt ce face ca vaccinul să constituie un hazard şi să planeze asupra lui o mare doză de îndoială. Reacţiile pe care le pot provoca vaccinurile sunt diferite de la o persoană la alta, şi de aceea pricipiul prevenţiei trebuie să primeze în administrarea sau neadministrarea unui vaccin.
8- Este pur şi simplu un scandal faptul că asupra unor medici care nu recomandă vaccinarea se exercită presiuni de tot felul, mergând până la excluderea din rândul corpului medical! Acest lucru trebuie să înceteze cât mai repede.
9- Cerem ca părinţii să fie cei care să decidă la ce vârstă anume copilul lor va face un vaccin sau altul. Faptul că majoritatea efectelor adverse grave apar în perioada de viaţă a primilor doi ani este un lucru deja certificat ştiinţific şi statistic, astfel încât doar părinţii sunt ultima instanţă care are dreptul inalienabil de a decide dacă, la ce vârstă şi cu care vaccin anume va fi vaccinat copilul lor.
10- Cerem înfiinţarea unei bănci de date la nivel european, independente de medicina şcolastică şi de industria farmaceutică, în care să fie puse liber la dispoziţia tuturor cetăţenilor informaţii detaliate asupra efectelor adverse ale vaccinurilor.
11- Cerem obligativitatea pentru corpul medical a anunţării tuturor incidentelor legate de vaccinare. Fiecare cetăţean trebuie să aibe dreptul de a depune plângere în cazul încălcării acestei obligativităţi.
Încă din Iulie 1996 la Strasburg Profesorul Lery a cerut înfiinţarea unui « Centre Européen de Vaccinovigilance ou Observatoire Européen des Effets Secondaires aux Vaccinations » (Centru european de vaccino-vigilenţă sau Observator european pentru supravegherea efectelor adverse ale vaccinurilor). Ce s-a ales din această cerere până acuma? Prin ignorarea acestei propuneri se urmăreşte protecţia consumatorului sau protecţia producătorului? Qui bono?
12- Este evident că statele europene trebuie să creeze un sistem de despăgubiri ale victimelor vaccinărilor. Este necesar a se hotărâ căile juridice şi legale prin care victimele să fie despăgubite şi ajutate de către societate. Iar medicina trebuie să înveţe o dată pentru totdeauna că este răspunzătoare de daunele provocate prin acţiunile ei, şi să ia aceste lucruri foarte în serios. Mult prea des sunt astfel de daune luate în derâdere, ignorate, iar victimele batjocorite şi lăsate în voia soartei.
De asemenea este necesar ca obligativitatea de a „face dovada“ să fie inversată. Nu victima este cea care trebuie să dovedească faptul că a fost lezată, ci industria farmaceutică şi corpul medical este cel care trebuie să facă dovada că nu a lezat!
Suntem ferm convinşi că o răsturnare a modului de gândire dogmatic şi orientat către profit de până în prezent este necesară deja de mult timp, iar lucrul acesta va putea aduce şi o schimbare evident pozitivă în raportul dintre costuri şi foloase, îndeosebi în ceea ce priveşte vaccinarea.
Constatări generale:
Am constatat că nenumăratele patologii care apar după vaccinări produc dezorientare. Deseori ele nu sunt denumite după numele oficial, ci re-denumite. (Spre exemplu „similar polio“ sau „astmă asemănătoare tusei convulsive“-şi asta este tot o politică perversă, căci nefiind diagnosticate conform catalogului de boli, nu sunt recunoscute oficial, nici juridic şi nici de către Casele de sănătate).
Deseori sunt folosite alte nume, care descriu în fapt aceleaşi realităţi (sindromul oboselii cronice, polimialgie encefalomielitică, fibromialgie). Acest procedeu permite crearea de categorii care duc la „fardarea“ statisticilor (numărul poliomielitelor scade, numărul fibromialgiilor creşte) şi astfel nu se mai poate vedea că în fapt este vorba de o poliomielită post-vacinală!
Patologiile devin din ce în ce mai neclare, la modă fiind termenul de „sindrom“. Iar în legătură cu aceasta trebuieşte spus că măsurile preventive constituie doar pure ipoteze. Se doreşte prevenirea unor boli care în condiţiile de astăzi, ca urmare a igienei şi condiţiilor de locuit, practic nu mai au cum să apară. Şi să nu uităm că între timp ne stau la dispoziţie şi o serie de medicamente şi metode terapeutice extrem de eficace contra acestor afecţiuni. Astfel că izbucnirea unor astfel de boli sau morbiditatea lor este practic egală cu zero.
Vaccinurile sunt standardizate, şi totuşi fiecare vaccin, indiferent dacă este recent sau mai vechi, este complect individual în reacţiile sale, deci imprevizibil.
Peste tot în lume s-a constatat că vaccinurile au o influenţă negativă asupra sănătăţii populaţiilor – aproape 50% dintre indivizi trebuiesc de aceea să trăiască cu un handicap, răpinduli-se bucuria vieţii. Şi aceasta pentru a proteja copii şi adulţii de boli ipotetice, cu preţul afectării propriei sănătăţi. Merită toate acestea asumare unui astfel de risc? Qui bono?
Vaccinările nu au nimic de a face cu eradicarea bolilor, aşa cum am arătat de nenumărate ori cu ajutorul statisticilor din diferite ţări şi regiuni ale lumii. Dimpotrivă, ele sunt cauza principală a creşterii explozive a numărului de boli cronice şi degenerative, şi deci incurabile. Întrebarea inevitabilă este:
De ce se îmbolnăvesc din ce în ce mai mulţi copii de afecţiuni neurologice, alergii şi boli autoimunitare?
Unii „agenţi patogeni“ au devenit astăzi – ca urmare a influenţelor destructive ale omului modern asupra mediului înconjurător – mai agresivi ca în trecut. Iar omul a fost transformat într-un fel de „purtător de microbi“ care, conform medicinei şcolastice, trebuieşte vaccinat pe toate părţile. Ce am câştigat din toate acestea?
Ceea ce dă o amploare şi mai mare acestui scandal este nerecunoaşterea efectelor adverse ale vaccinurilor. În loc ca pacientul care a devenit victimă a unei vaccinări să fie sprijinit, el este lăsat singur cu handicapul şi boala sa de către toate instanţele, medicală, juridică şi socială. Familia lui deseori este adusă în pragul falimentului, iar multe căsnicii se destramă sub presiunea financiară şi morală a responabilităţii faţă de membrul de familie bolnav, care nu primeşte nici recunoaşterea afecţiunii sale, şi implicit nici ajutorul necesar din partea societăţii.
Deci, unde este „marea victorie“ a medicinei moderne, câştigată cu ajutorul vaccinării?
Anexa 1– Studiu comparativ între o grupă de copii vaccinaţi şi una de copii nevaccinaţi
(în original Anexa 2) Roosendaal, den 1. Dezember 2004
NVKP (Nederlandse Vereniging Kritisch Prikken – Asociaţia olandeză pentru o vaccinare conştientă) este o organizaţie independentă care este formată, printre alţii, din terapeuţi, medici şi părinţi.
(Qui bono: Spre deosebire de România, în Germania precum şi în alte ţări europene este recunoscută şi acreditată şi profesia de terapeut, ceea ce nu este echivalet cu medic. Terapeuţii urmează de asemenea şcoli şi studii de specialitate, dar sunt în general orientaţi către ceea ce în România se cunoaşte sub numele de „medicina alternativă“ sau „medicina naturistă“.)
Scopul NVKP este obţinerea libertăţii părinţilor în ceea ce priveşte libertatea de a accepta sau nu vaccinarea pentru copiii lor. Această hotărâre trebuieşte luată de către părinţi după o informare corectă, complectă şi independentă. NVKP este de părere că la ora actuală este necesară o cercetare fundamentală şi independentă în privinţa vaccinurilor, în care să fie implicaţi reprezentanţi ai diferitelor discipline şi ramuri ştiinţifice.
Adresa NVPK este: Postfach 1106, NL 4700 Roosendaal, Niederlande
Studiul
Studiul efectuat de NVKP a fost efectuat în Olanda în a doua jumătate a anului 2004 cu ajutorul declaraţiilor părinţilor a 635 de copii. O parte dintre aceşti părinţi erau membrii ai NVKP, ceilalţi nu. Sudiul a cuprins din punct de vedere geografic toate regiunile olandeze, iar codurile poştale şi adresele participanţilor ne sunt cunoscute. Părinţii au fost rugaţi să complecteze un chestionar. Acesta conţinea întrebări asupra stării de sănătate a copiilor lor. Ulterior au avut loc şi discuţii cu respectivii părinţi, pentru obţinerea unei alte serii de informaţii. Au fost de asemenea puse întrebări „de control“. Astfel că toţi copiii şi toţi părinţii sunt persoane cunoscute şi verificabile.
Chestionarele care nu au fost corect complectate sau cele complectate de persoane care ulterior au refuzat cel de-al doilea set de întrebări din discuţiile directe, nu au fost cuprinse în studiu.
Chestionarele părinţilor ai căror copii nu au fost vaccinaţi „normal“ – deci în conformitate cu recomandările Programului de Vaccinare Olandez (RVP) sau ai copiilor care nu au fost complect vaccinaţi nu au fost de asemenea luate în considerare.
Qui bono – Explicaţii asupra graficelor
Grupul A – copii complect vaccinaţi – sunt reprezentaţi prin culoarea roşie, iar cei nevaccinaţi, deci Grupul B, prin culoarea albastră. Semnificaţia valorilor din grafice sunt date separat în limba română (în original în germană, vezi şi documentul complect –pdf, Adobe Acrobat Reader – de la sfârşitul acestui articol) şi numerotate începând cu 1 de sus în jos (pe axa verticală a graficului).
Graficul 1 – valorile medii în primii 5 ani de viaţă, 543 de cazuri
1- au primit antibiotice (primul set de linii roşu-albastru, sânga, de sus în jos)
2- probleme reumatice (al doilea set)
3- probleme cardiace (apnoe, „zgomote“ ale inimii, sincope)
4- pierderea cunoştinţei, leşin
5- crampe, colaps
6- comportament agresiv/număr de cazuri
7- encefalită/daune cerebrale/afecţiuni circulaţia sangvină a creierului
8- inflamarea testicolelor
9- inflamarea glandei salivare
10- hepatită B
11- meningită
12- poliomielită
13- tetanus
14- tuse convulsivă
15- difterie
16- rujeolă
17- rubeolă
18- oreion
19- anghină
20- otită
21- crampe febrile
22- febră peste 40 de grade Celsius
(Observaţie: singurele rubrici unde grupul B prezintă valori mai mari decât cele din grupul A sunt acelea care privesc afecţiunile normale ale copilăriei, dar în toate cazurile copii au trecut fără probleme prin perioada respectivă, câştigând pe deasupra şi o imunitate naturală, firească.)
Graficul 2 – asistenţa medicală oferită celor două grupuri în primii 5 ani de viaţă, 543 de cazuri
1- internare în spital (în stânga, de sus în jos)
2- vizite la medic
3- probleme ORL
4- ţipete continue, peste 3 ore
Graficul 3 – patologii în date absolute (N)
1- Extirparea amigdalelor
2- este/a fost epileptic
3- are/a avut insomnii
4- are/a avut un comportament agresiv
5- are/a avut ADHD (deficit de dezvoltare şi învaţăare, lipsă de concentrare)
6- are/a avut reacţii alergice
7- este/a fost autist
8- are/a avut asmtă sau afecţiuni pulmonare nespecifice
9- are/a avut leucemie
10- are/a avut intoleranţă alimentară
11- are/a avut diabet
12- are/a avut eczeme cronice
13- este/a fost bolnăvicios (predispus la îmbolnăviri)
14- copilul ţipă/ ţipete frecvente de lungă durată
Datele din grafice –în procente- media pentru primii 5 ani de viaţă
| Patologii (medie) | Complect vaccinat | Nevaccinat |
| N= | 312 | 231 |
| Febră peste 40 | 1,94 | 1,21 |
| Crampe febrile | 0,19 | 0,07 |
| Otită/infecţii ale urechii | 1,67 | 0,62 |
| Gât/infecţii căi resp. superioare | 0,77 | 0,19 |
| Oreion | 0,04 | 0,03 |
| Rujeolă | 0,02 | 0,06 |
| Difterie | 0,00 | 0,00 |
| Tetanus | 0,00 | 0,00 |
| Tuse convulsivă (Pertussis) | 0,09 | 0,17 |
| Poliomielită | 0,00 | 0,00 |
| Meningită B/C/viral | 0,00 | 0,00 |
| Hepatită B | 0,00 | 0,00 |
| Infecţii glande salivare | 0,02 | 0,02 |
| Infecţii testicole/epidimitis | 0,00 | 0,00 |
| Daune cerebrale | 0,01 | 0,00 |
| Comportament agresiv | 0,57 | 0,05 |
| Crampe/colaps | 0,21 | 0,03 |
| Pierderea cunoştinţei/leşin | 0,09 | 0,04 |
| Dereglări ritm cardiac | 0,09 | 0,12 |
| Afecţiuni reumatice | 0,05 | 0,01 |
| Administrare antibiotice | 1,43 | 0,65 |
| Vizite la medic pediatru | 7,58 | 3,87 |
| Internări spital | 0,57 | 0,39 |
| Probleme ORL | 5,00 | 2,73 |
Date absolute în cifre
| Număr total copii | 312 | 231 |
| Bolnăvicios | 83 | 19 |
| Are/a avut eczeme cronice | 167 | 101 |
| Ţipete continue | 23 | 10,3 |
| Are/a avut diabet | 2 | 0 |
| Are/a avut intoleranţă alimente | 74 | 60,1 |
| Are/a avut leucemie | 0 | 0 |
| Are/a avut astma/afecţ. pulmon. | 46 | 19 |
| Este/a fost autist | 8 | 0 |
| Are/a avut reacţii alergice | 89 | 61,5 |
| Are/a avut ADHD | 6 | 2,9 |
| Are/a avut comportament agresiv | 20 | 10,3 |
| Are/a avut dereglări de somn | 81 | 51,3 |
| Este/a fost epileptic | 5 | 2,9 |
| Extirpare amigdale | 33 | 7,3 |
Nevaccinat în relaţie cu complect vaccinat: N=312 în fiecare grupă
Concluzii:
– Grupul A (complect vaccinat) a mers de două ori mai des la medic
– Grupul A a fost de două ori mai des internat la spital
– În cadrul grupului A au apărut evident mai des probleme ca: tulburări de somn, probleme reumatice, probleme ORL şi crampe.
– Antibioticele au fost folosite în grupul A de trei ori mai frecvent decât în grupul B
– Operaţiile de amigdale au fost de cinci ori mai frecvente în grupul A
– În grupul A găsim 27% copii „bolnăvicioşi“ în comparaţie cu doar 7% în grupul B (copii nevaccinaţi).
– Comportamentul copiilor din grupul A a fost evident mai „agresiv“ decât cel al copiilor din grupul B
– În aproape toate categoriile copiii din grupul A au avut o stare de sănătate semnificativ mai proastă decât copii din grupul B.
Concluzia finală a studiului este aceea că starea de sănătate a copiilor nevaccinaţi este cu mult mai bună decât a copiilor vaccinaţi.
Traducerea : Qui bono
