Absolvenţii de liceu care nu au luat Bacalaureatul pot, potrivit unei ordonanţe de urgenţă adoptate de Guvern, să urmeze cursuri la colegii în cadrul universităţilor. În Polonia, unde există un sistem de învăţământ asemănător celui din ţara noastră, iar situaţia demografică este critică, o astfel de modificare a legii nu ar fi fost niciodată acceptată. Afirmaţia îi aparţine profesorul polonez Jan Sadlak, expert în educaţie care a oferit un interviu Gândul. În Polonia a existat, însă, o şmecherie, la un moment dat: o universitate particulară, care era acreditată şi în SUA, a creat anul zero pentru admitere, în care să primească absolvenţii fără bacalaureat. Reacţia Ministerului Educaţiei din Polonia a fost promptă, iar universitatea în cauză nu a putut organiza asemenea cursuri. Profesorul polonez Jan Sadlak consideră că organizarea de colegii în cadrul universităţilor pentru elevii fără bacalaureat nu aduce nimic bun sistemului de educaţie din România, pe care îl cunoaşte îndeaproape.
Profesorul Jan Sadlak este familiarizat cu sistemul de educaţie din România, unde a şi predat o perioadă la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
Într-un interviu pentru gândul, Jan Sadlak spune că sistemul de educaţie din România poate fi comparat în privinţa neajunsurilor cu cel din Polonia, pentru că ambele ţări sistemul comunist a presupus implementarea unui sistem de educaţie pe stil sovietic, cu separarea universităţilor în mai multe ramuri: economice, teoretice, agronomice, de medicină, de inginerie.
Ordonanţa universitate fără bac: „Un răspuns politic rapid la problema tinerilor fără bacalaureat”
Despre organizarea de colegii terţiare de către universităţi, polonezul spune că, în mod normal, o astfel de ordonanţă, care schimbă sistemul de educaţie, nu ar fi trebuit să treacă fără dezbatere publică. „În privinţa acestei ordonanţe eu sunt foarte suspicios, pentru că este făcută ca un răspuns politic rapid la problema tinerilor fără bacalaureat. Dar nu răspunde la întrebarea: care este legătura acestora cu piaţa muncii, ce fel de studenţi vor fi, ce fel de diplomă vor primi, ce răspunde piaţa muncii acestor absolvenţi?”, susţine Jan Sadlak. Profesorul arată că, spre deosebire de România, în Polonia consiliul rectorilor este partenerul de dialog al Ministerului Educaţiei, iar o astfel de ordonanţă de urgenţă nu ar fi trecut.
„În sistemul de educaţie din Polonia este de neînchipuit ca o astfel de ordonanţă să fie introdusă în circuit fără dezbatere. În Polonia, a existat o şmecherie a unei universităţi particulare. Această universitate, Wyzsa Skola Biznesu-National Louis University, care era acreditată şi în SUA, a creat anul zero pentru admitere, în care să primească absolvenţii fără bacalaureat, dar care să nu fie nici studenţi, nici altceva. Reacţia la o astfel de măsură a fost că ministerul s-a consultat cu Consiliul Rectorilor şi nu a dat voie la aşa ceva, cu toate că motivaţia universităţii era să dăm a doua şansă absolveţilor. Era un pic diferit de România unde se vrea pregătirea pentru piaţa muncii”, spune Jan Sadlak.
Profesorul explică faptul că o astfel de situaţie a avut loc în Polonia pentru că declinul demografic este mai accentuat ca în România, ceea ce duce la o concurenţă acerbă între universităţi. În plus, ca urmare a introducerii probei de matematică la bacalaureat, numai 30% dintre elevii polonezi reuşesc să ia examenul de maturitate. „În Polonia, numărul de locuri la facultăţi depăşeste numărul de absolvenţi”, spune profesorul.
Ce spune Jan Sadlak despre universităţile care organizează colegii
Jan Sadlak este de acord cu rectorii de la universităţile din România are au refuzat să organizeze astfel de colegii. „ Aţi văzut ce reacţie au avut rectorii? Ordonanţa nu obligă universităţile să organizeze astfel de colegii. Cele care au spus că organizează sunt universităţile particulare. Dar de ce? Pentru bani. Aici am fost foarte atent ce fel de cursuri oferă aceste instituţii. Dacă din nou colegiile acestea organizează cursuri de psihologie, ştiinţe sociale sau pedagogie, atunci problema nu se rezolvă”, spune Jan Sadlak, care adaugă că universităţile private sunt de fapt în căutare de oameni, în condiţiile în care numărul celor care pot deveni studenţi este tot mai mic.
Expertul spune că educaţia din România a moştenit de fapt o supraapreciere a meseriilor vocaţionale din perioada comunistă. „Subinginerii, de exemplu, nu era o ideea rea, dar era legată de învăţământul superior, nu era legată de şcolile vocaţionale”, spune profesorul, care aminteşte că spre deosebire de România, în ţări precum Germania, Austria şi Elveţia pregătirea în şcolile vocaţionale nu a fost deloc ignorată. „În Germania, Austria, Elveţia nu este uşor să fii primit la şcolile educaţionale, dar acolo există o anumită cultură a meseriaşilor”, susţine polonezul.
Profesorul Sadlak arată că ordonaţa prin care se modifică legea educaţiei este de fapt un răspuns politic rapid la problema tinerilor care nu au trecut bacalaureatul, dar care de fapt nu rezolvă această problemă. „Nu răspunde la întrebarea referitoare la legătura acestor absolvenţi după ce termină colegiile de la universităţi cu piaţa muncii, ce fel de studenţi vor fi, ce fel de diplomă vor primi, ce răspunde piaţa muncii acestor absolvenţi”, a mai spus profesorul.
„Lăsaţi doctoratul aşa!”
Jan Sadlak spune că organizarea de doctorat la forma cu frecvenţă redusă, cuprinsă de asemenea în ordonanţa de modificare a legii educaţiei, nu este o măsură favorabilă sistemul de învăţământ superiorâ
„Lăsaţi doctoratul aşa! Atunci când s-a implementat Bologna în România eu am fost împotriva introducerii doctoratului în acest proces. Să spui că mulţi doresc să urmeze doctoratul. Poţi să dai un ambalaj frumos acestei măsuri cu doctoratele, să spui face parte din Life Long Learning ( învăţarea pe tot parcurusl vieţii), dar staţi puţin, că e vorba de calitate, lăsaţi doctoratele la frecvenţă”, spune Jan Sadlak.
În contextul în care România are tot mai multe cazuri de plagiat, Jan Sadlak spune că ar trebui să avem toleranţă zero faţă de aceste cazuri. „Problema este că omul este o fiinţă destul de slabă. Părerea mea este că cine este prins că a plagiat trebuie dat afară din învăţământ sau să i se retragă titlul. Aţi văzut în Germania ministrul care şi-a dat demisia. Eu cred că trebuie să avem toleranţă zero faţă de plagiat”, afirmă polonezul.
De ce nu are România nicio universitate în top 500
La întrebarea de ce România nu are nicio universitate în top 500 al universităţilor din toată lumea, Jan Sadlak face o analiză a sistemul de învăţământ superior şi spune că există o anumită moştenire. „Sistemul românesc a fost organizat după model sovietic, când universităţile au fost orientate spre învăţământ, şi a fost despărţit de cercetare. Această separare a fost dezastruosă”, spune profesorul
Jan Sadlak arată că tot de la sovietici am moştenit şi separarea universităţilor pe specilizări. „Adică Universitatea din Bucureşti face numai teoretic, Academia de Studii Economice face numai economic, Academia de Ştiinţe Agricole numai agricultură. Ori în modelul actual al clasificărilor, universităţile specializate astfel sunt din start mai puţin favorizate, comparativ cu universităţile care au toate aceste profiluri. De exemplu, Harvard sau Oxford au facultăţi de live-sciences”, spune Sadlak, care adaugă că el a susţinut integrarea unora dintre universităţi. „De exemplu, de ce să ai la Cluj şi la Universitate de Agronomie şi la Universitatea Babes Bolay facultăţi de chimie, ce rost are?”, se întreabă expertul.
De asemenea, mai spune Sadlak, institutele de cercertare, care au fost despărtiţe de universităţi, ar trebui reunite. „De ce la Academia Română trebuie să existe Institut de Matematică, când ai Facultate de Matematică la Universitatea din Bucureşti. Capacitatea creatoare, intelectuală, este limitată, aşa cum arată şi curba lui Gauss, majoritatea oamenilor sunt mediocrii. În România sunt prea multe universităţi şi prea puţini studenţi”, afirmă Sadlak, care spune că inflaţia de universităţi este de fapt o problemă a tranziţiei.
Sistemul de educaţie este mai politizat ca în anii 90
Cu toate că nu crede într-un ministru al Educaţiei care să fie independent, Jan Sadlak a observat că în prezent sistemul de educaţie din România este mult mai politizat faţă de primii ani din 90.
„Un ministru nu poate fi altfel pentru că e parte a guvernului. Dar profesorul devenit ministru devine politician. Cred că, lăsând contextul politic actual, cu alegerile care vin, la o parte, politizarea sistemului de educaţie este mult mai exagerată acum faţă de anii 90. Între 2000-2005 sistemul de educaţie a fost un pic mai relaxat”, arată profesorul.
Cu toate acestea, Jan Sadlak susţine că legea educaţiei se schimbă de prea multe ori, ceea ce nu face bine sistemului de educaţie.
„Ordonanţele de urgenţă sunt foarte mult utilizate, nu numai în educaţie, dar în toate domeniile. Ceea ce pune în pericol un stat de drept, în care legea ar trebui votată în Parlament”, mai spune Sadlak.
Pe de altă parte, profesorul aseamănă sistemul romînesc cu cel polonez, în care la învăţământul de stat unde sunt şi locuri la buget şi la taxă. „Ceea ce este ceva aberant, asta strică sistemul de educaţie. Universităţile publice, atât din Polonia, cât şi din România, au fost lansat locurile cu taxă pentru că erau într-o situaţie financiară foarte proastă. Era pericolul ca profesorii să plece. Dar acest lucru strică sistemul de educaţie şi afectează cercetarea pentru că nu mai ai timp să faci cercetare”, spune profesorul.
În opinia acestuia, ierahizarea universităţilor arată că nu toţi sunt la fel. „ În sistemul de acum toţi sunt la fel, pentru că din păcate ierarhizarea universităţilor care a fost făcută acum câţiva ani s-a oprit pentru că a fost politizată, a fost legată de reforma de la Cotroceni, aşa s-a interpretat”, a mai spus profesorul.
„Chiar dacă nu spune nimeni, se ştie că Universitatea din Bucureşti este mai bună decât universitatea din Oradea. Acest lucru este foarte clar. În acelaşi timp, România ca ţară care se dezvoltă nu poate să avea numai fabrici, trebuie să aibă şi câteva universităţi de vârf, care să creeze valoare.Trebuie să faci ierarhizarea pentru că resursele sunt limitate. Dacă faceţi un sondaj printre universităţi veţi vedea că nimeni nu e mulţumit de banii pe care îi primeşte”, mai arată Jan Sadlak.
Cine este Jan Sadlak
Jan Sadlak a urmat studii de masterat la University of Economics in Wroclaw, Polonia, şi şi-a continuat studiile postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Economice, University of Zurich, Elveţia. În 1985 a obţinut doctoratul în mamagement educaţional şi sisteme educaţionale comparate la State University of New York/University of Bufallo, Statele Unite. În acelaşi an, a preluat funcţia de Executive Secretary în cadrul Conferinţei Internaţionale a Rectorilor Universităţilor Europene, funcţie pe care a deţinut-o până în 1988.
În 1992 Jan Sadlak ste Programme Specialist and Chief of Section for Higher Education Policy în cadrul UNESCO, la Paris. Din 1999 şi până în 2009 este director al UNESCO-European Centre for Higher Education şi devine reprezentantul programelor UNESCO pentru România. La sfârşitul acestui mandat, Jan Sadlak se orientează către profesorat, alegând Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, unde predă cursuri la Facultatea de Studii Europene. În acelaşi timp, Jan Sadlak este numit Preşedinte al IREG Observatory on Academic Ranking and Excellence, funcţie pe care o deţine şi în prezent, fiind reales în luna mai 2014.
Jan Sadlak a scris mai multe studii realizate pe tema politicilor educaţionale din România, printre care: The emergence of a diversified system: the state/private predicament in transforming higher education in Romania (1994), Higher Education in Romania, 1860-1990: Between Academic Mission, Economic Demands and Political Control. Special Studies in Comparative Education Number Twenty-Seven (1990) sau Higher education reform in Romania: Challenges and responses (1995).
