Putem oare sa sacrificam totul, toate darurile cu care suntem binecuvantati si sa reusim astfel sa alinam toate durerile lumii? Poate ca acesta poveste cu talc are darul de a ne lumina, a ne ajuta distingem adevarata limita dintre egoism si altruism, dintre individualitate si colectivitate, dintre nazuinte si realitate…
Omul care a vrut sa aline toate necazurile lumii
 |
| Poti alina toate durerile lumii? |
Un om foarte bogat, ce invartea zi de zi mii de milioane de euro pe degete, a citit intr-o dimineata, la micul dejun, un editorial dintr-o populara gazeta, ce descria cu lux de amanunte saracia si foametea ce bantuia omenirea.
Acest articol i-a schimbat viata! A realizat dintr-o data ca se lasase in voia un feroce egoism , procupandu-se sa faca tot mai multi bani pe care, pana la urma, nu avea cum sa-i cheltuiasca, oricat de mult s-ar fi straduit, pana in cea din urma zi a vietii sale. Pe de alta parte, existau pe glob, atatea zone defavorizate, unde oamenii isi duceau cu greu traiul de azi pe maine!
Nu a stat mult in cumpana si si-a daruit intrega avere unor opere de caritate. A fost aplaudat, ridicat in slavi vreme de cateva saptamani, apoi oamenii au uitat de el.
Dupa o vreme, omul foarte bogat odinioara, ce abia mai putea sa-si asigure acum traiul zilnic, a cules dintr-un tomberon un alt ziar, ce aducea la lumina tragediile prin care treceau persoanele grav bolnave, ce asteptau de ani de zile sansa de a li se transplata un rinichi.
Fara sa mai stea pe ganduri, a mers val-vartej la un spital, si i-a spus unui doctor batraior, cu niste ochelari uriasi, ca vrea sa-si doneze un rinichi. Medicul si-a frecat mainile cu bucurie si l-a dus imediat intr-o sala de operatii. Peste cateva ore, binefacatorul omenirii avea un rinichi in minus, dar se simtea nemaipomenit de multumit gandind ca reusise sa salveze o viata!
„O viata? Numai O viata?” a reflectat ceva mai tarziu omul nostru. A dat fuga iarasi la spital si i-a spus doctorului ca vrea sa faca mai mult pentru omenire. Medicul l-a privit curios prin ochelarii sai imensi, si l-a intrebat, „Pai, ce ai vrea sa mai faci?” „Vreau sa donez totul, toate organele mele, de la ochi si plamani, pana la ficat si inima!”
Doctorul a ramas mut de uimire si, intr-un tarziu, i-a zis, „Este imposibil! Nu avem voie sa iti facem asa ceva! Asta ar insemna un fel de sinucidere asistata, un fel de eutanasiere!”
Fostul milionar a plecat abatut, a ratacit vreme de mai multe ore pe strazi, a ajuns acasa, s-a dezbracat, a mers in baie si a dat drumul la apa calda. S-a asezat in cada si, cu o miscare fugeratoare, si-a luat viata folosind briciul cu care obisnuia sa se barbiereasca zilnic. Desigur, mai inainte de asta, nu a uitat sa scrie pe faianta din baie, cu litere mari: „DONATOR DE ORGANE.”
