In fiecare din noi zace acest cuvant asa ca un ceva decisiv si implacabil. Cel putin eu asa simteam nu de mult. Un cuvant ce cantareste greu, tie dificil sa exprimi in cateva cuvinte. Avem intelepciunea populara ce spune ” ce tie scris in frunte tie pus” si multe alte cugetari ce apartin diverselor etnii de pe cuprinsul globului..
Am dat o fuga pe wiki sa vad ce Dzeu e ala destin. ”Un sir predeterminat de evenimente ce sunt INEVITABILE si de NESCHIMBAT.
Hmmm, asta declara ca fiind o iluzie propria vointa in a-ti alege propriul drum in viata.
Ei bine, eu nu sunt de acord cu asa ceva. De prea multe ori m-am convins si am in mine un ceva nelamurit ce pur si simplu alunga gandul de predestinat, de soarta pecetluita, de ” nu am ce face…asta e”
Acum am sa-ti spun o poveste. Despre destin. Pe care tu o vei intelege si impartasi mai departe pentru ca reprezinta cheia destinului tau.
Undeva demult, in negura istoriei existau imparati si batalii, printese si destinul era considerat stapan.
Era o mare batalie si un imparat conducea una din osti… Imparatul si oastea sa erau depasiti ca numar, era evident ca un atac din partea sa era DESTINAT esecului…
Aaaaaaaa, imparatul era imparat cum am mai spus si era increzator in SOARTA bataliei chiar daca erau coplesiti de oastea inamica….
Oamenii sai pe de alta parte erau nervosi si neincrezatori, din momentul in care nori grei de colb s-au asternut in fata lor adusi de sirul nesfarsit de care de lupta si osti inamice….ei bine, soldatii imparatului incepusera a se teme..
In rastimpul dinaintea bataliei, in acel calm de dinaintea furtunii randuit de ambele tabere pentru pregatire si strategie… imparatul si cei mai de vaza generali ai sai au dat o fuga la BISERICA. Nu ma intreba ce biserica era…poate era doar o piatra cioplita, important este ca simteau nevoia de a se RUGA…
La sfarsitul rugaciunii, imparatul, calm si cu glas puternic s-a intors spre generalii sai si a scos o moneda din buzunar.
– DESTINUL ni se va infatisa acum, spuse el apasand pe cuvinte… Daca acesta moneda va cadea pe fata – VOM INVINGE, daca insa va cadea pe partea cealalta – vom pierde!
O tacere mormantala se asternu in timp ce moneda descria cercuri-cercuri in aerul deja incremenit de SUSPANS.
Moneda cazu pe FATA. Generalii fura atat de BUCUROSI si inprospatati de INCREDERE incat a doua zi ei INVINSERA.
Probabil ca ai observat ca am folosit majuscule … daca am sa iau aceste majuscule si am sa le invart cu sens imi vor iesi cateva fraze simple.
Ia uite NU EXISTA SUSPANS SAU DESTIN SAU SOARTA IN FATA TA CAND ESTI BUCUROS SI AI INCREDERE IN VIITOR.
Simplu.
Increderea si credinta (in biserica daca asa vrei), bucuria si entuziasmul generate de sentimentul de a stapani propria soarta sau destin inving suspansul ce te duce mai tot timpul spre renuntare cu gandul ca oricum nu ai ce face dat fiind ca ”jocurile” au fost facute.
Nu exista asa ceva pe acest pamant. Nimeni si nimic nu e prederminat. Asta spun religiile de milenii, asta spune preotul la biserica – Dzeu a lasat propriul arbitru si stia El ce face, asta spun oamenii de stiinta in elucidarea aproape totala a misterelor fizicii cuantice…
Asta spun si eu.
Si asta spune si mica mea povestire al carui sfarsit banui ca vrei sa-l afli.
Dupa victorie, imparatul a pus la cale o mare petrecere, muzica canta si generalii sai se bucurau si-l ovationau…
Unul dintre generali, ce era oarecumva si sfetnic apropiat i-a soptit la ureche in vacarmul de nedescris:
– Marite imparat se vede treaba ca nimeni nu poate schimba destinul…
Imparatul, la fel de linistit, scoase incet moneda din buzunar si incepu s-o invarta incet….. incet… moment in care sfetnicul sau facu ochii mari…
MONEDA AVEA 2 FETE IDENTICE.
