Intrebari grele, dar care au si raspuns, chiar daca unora dintre noi nu le place. Este evident ca sistemul capitalist cu micro sistemele lui, de educatie, economie, sociale si asa mai departe, si-au pus amprenta atit pe atitudinea tinerilor cit si pe relatiile cu familia si in principal cu parintii.
Cu putin timp in urma, discutam cu un prieten pe care pot fara ezitare sa il consider frate, despre contradictiile care apar la nivelul relatiei dintre un tinar trecut de 25 de ani si parinti, fiecare crezind ca stie ce are de facut, fiecare crezind ca a facut totul si mai ales ca exista merite si sint indreptatiti la adevarul absolut.
Generatia din care fac eu parte, a celor de 50+, este una care a crezut in realizari a luptat impotriva sistemului pentru a se bucura de reusite si a avea un fond necesar, atit professional cit si relational care sa ii propulseze.
Deci, ceea ce trebuie retinut, este ca noi am luptat impotriva sistemului in perioada de dinante de 89. Cum? Daca ne gindim ca toti parintii nostrii stiau ca a fi macelar, aprozarist, frizer, portar la spital, mecanic auto si alte meserii, oferea un avantaj, in special material, dar totusi, ei ne trimiteau la scoala, la studii postliceale, facultati si asa mai departe, pentru a avea un viitor asigurat.
Era un prim pas, dupa care intram in competitie, incepeam sa intelegem ca ne putem opri si sistemul ne poate oferii un nivel de trai si invatind mai putin, economia avind nevoie de oameni cu toate nivelele de pregatire, dar mergeam mai departe. Vedeam ca se putea traii afilinindu-ne la mecanismele de partid, dar noi mergeam la scoala, vedeam ca existau sefi care conduceau in multe locuri de munca dupa ureche, dar noi incercam sa ne specializam si asa mai departe.
Generatia tinara actuala, pare sa creada ca este indreptatita sa primeasca ceea ce isi doreste(entitled generation), iar noi ca parinti, incercam sa le directionam drumul in viata pe traseul efortului, asa cum am facut si noi, pe traseul renuntarilor, fara de care nu se putea, dar ei traiesc o alta realitate.
Ei au fost dusi de sistem la faza in care lupta cu acest sistem este vazuta ca inutila, iar el, sistemul capitalist, ii atrage si le arata fals, ca pot obtine mult cu efort putin, ca respectul nu mai este o virtute, ca cei din jur sint parti ale unei afaceri pe care ei o gindesc la cistig, netinind seama de gradele de apropiere si familie. Deci ei nu numai ca nu lupta cu sistemul si nu il crede, ci il si crede si se lasa “protejati” de el. Sistemul capitalist are o particularitate fantastica si anume ca poate crea imaginea rezolvarii, care evident este falsa, iar in situatia esecului, creaza imaginea normalitati si a faptului ca vei fi ajutat sa accezi, ceea ce nu se intimpla.
Extrem de multi parinti romani, de virsta mea sau apropiata, nu se pot acomoda cu ideea de afacere in familie intre membri ei si nici cu ideea ca evolutia tine numai de timp….
Multi tineri, dupa un contact cu vestul, au senzatia ca parfumul de prima faza le va domina viata, ceea ce este departe de adevar, ba chiar este generatoarea unei catastrofe de perspective de proportii.
Ceea ce vad interesant la generatia tinara, este ca ei nu se definesc sau nu doresc sa o faca. Discut cu cei ce lucreaza la Human Resources si imi spun ca una dintre intrebarile cheie, la angajare, este : “Care sint punctele tale forte si cele slabe?” .
Evident ca cel din fata ta se asteapta la o minciuna si stie acest lucru, dar vrea sa vada cum te poti definii si ce crezi ca ar fi favorabil de aratat in fata lor.
Se pare ca este cea mai grea intrebare a unui interviu si peste care se trece cu mare greutate. De ce? Pentru ca nu au incercat niciodata sa se defineasca, pentru ca au lasat un sistem sa ii defineasca, sa le spuna care sint punctele forte si slabiciunile, fara sa inteleaga faptul ca sistemul a facut-o pentru a-i valorifica, fara sa inteleaga ca acest sistem le valorifica slabiciunile si nu este interesat ca ei sa se defineasca sis a stie adevarul.
Merg mai departe si sesizez un aspect socant si anume ca pentru cea mai mare parte a tinerilor, exista un grad de “rusine fata de respect”. Ceea ce noi consideram respect si care placea colaboratorului sau persoanei de linga noi, acum a devenit o rusine, a devenit un comportament hilar, invechit si fara relevanta. Sarutam mina unei doamne, ceea ce acum nu mai exista in “arsenalul” respectului si manierelor tinarului, dar doamnelor le place, ne uitam in ochii celui din fata noastra cind dadeam mina unul cu altul, ne imbracam adecvat ocaziei, fara a sti ca se poate si “cajual”, pentru ca respectam pe cei care intrau in contact cu noi, salutam vecinii, pentru ca era o stare mai mult decit normala, aveam o pozitie a corpului adecvata in discutiile cu profesorii, care nu ii consideram prietenii nostri ci aceia de la care invatam, aveam idoli dintre cei ce cistigau prin efort, sportivi, meseriasi in diverse profesii, antrenori, muzicieni, ingineri si asa mai departe.
Tot acest respect, “venea” acasa odata cu noi si ducea la respect fata de parinti. Generatia atomica, vede in noi niste oameni ineficienti, niste oameni care nu am avut spiritul afacerii si nu am facut salturile economice capitaliste, fara ca ei sa vada salturile inapoi facute de marea majoritate a populatiei din tarile capitaliste.
Ei vad in noi niste oameni statitici, rutinieri in actiuni, fara sa realizeze ca in capitalism, gradul de risc adoptat de unii, au dus la familii destramate si pierederi irecuperabile.
Multi dintre acesti tineri, ar vrea sa ne vada capitalisti convinsi, dar noi nu vedem ce ne-a adus si ce ne-ar putea aduce favorabil acest capitalism si americanizarea familiei.
Sistemul capitalist vestic a adus in Romania un scut defensive american, du pace a fost darimata toata industria si capacitatile de productie, dar acelasi sistem ne-a adus in foarte multe cazuri, lipsa de respect in familie, ceea ce era practice motorul educational si ceea ce facea diferenta de la primi ani de educatie, pina la moralul omului adult. Acest sistem capitalist ne-a oferit minciuni si bani virtuali, oferiti de banci a caror functionare nu o intelegem si nici pentru cine lucreaza, dar ne-a oferit exemple sociale care au exacerbat relatiile dintre noi si copiii nostri, pina la contradictii fundamentale, ei vazind la televizor sau pe strada gunoaie de oameni fara caracter, adaptati sistemului capitalist, cu valize de bani si cu mascatii la poarta, cu genti de droguri si arme si teancuri de bani linga ele, toate facind din noi, cei ce muncim, niste oameni mici intr-o lume “mare” sau o lume pe care cel putin ideologic, o imbratiseaza intr-o mare masura tinerii actuali.
Acest sistem capitalist, ne-a adus in situatia in care plingem soarta copiilor nostril care au invatat si nu au un loc de munca, ei trebuind sa locuiasca cu noi, dar il “iubim” pentru ca a creat “unitatea” familiei, dar dupa modelul care l-a dorit sistemul.
Deci acest sistem capitalist, ne-a ajutat cu distrugerea familie, cu respectul limitat fata de valori, cu posibilitatea de a imprumuta si a deveni sclavul bancilor, de cele mai multe ori aratind ceea ce nu sintem, cu tendinta de a face afacere din relatia de familie, cu lipsa de incredere in nici o sfera profesionala, pentru ca profesiile cautate sint la indemna celor de la panoul central de pe Wall Street, ne-a ajutat cu lipsa de respect dintre angajat si subaltern si multe altele..
Cu ce nu ne-a ajutat sistemul capitalist? Cu educatia prin care, noi cei din estul Europei am facut diferenta. Ne-a creat un sistem educational in care profesorii sint amenintati cu cutitul sau cu bataia, in care se merge la scoala cu cutitul sau arme de foc si copii mor injunghiati sau impuscati. Nu ne-a ajutat sa avem in fiecare scoala un cabinet medical sau chiar stomatologic, cum aveam inainte de 89. Nu ne-a ajutat prin a directiona investitorii industriali mari sa construiasca licee si grupuri scolare si sa le finanteze, pentru a-si crea profesionisti in domeniu, nu ne-a ajutat cu mobilitatea sociala, muncitorul sau inginerul sarac va ramine intotdeuna pe aceasta pozitie sociala, pentru ca de multe ori, instabilitatea locului de munca si a domeniului tehnic din care face parte, este o variabila existentiala. Nu ne-a ajuta ca acel copil al taranului, care venea la oras sa invete si o facea foarte bine, acum nu o mai poate face, din considerente financiare, chiar daca s-au tiparit bani multi cu toate ca cei mai multi dintre specialisti, luati din tara de capitalisti versati, au provenit din mediul rural.
Nu ne-a ajutat cu un numar necesar de scoli construite in mediul rural, ba mai mult, a transformat scolile in circiumi si a construit biserici de patru ori mai multe decit scoli, pentru a oferii ideea ca acest capitalism se bazeaza pe … credinta, fara ca noi sa ne dam seama in cine trebuie sa o avem.
Nu ne-a ajutat sa ne iubim batrinii si sa ii tinem linga noi pina se sting din viata si ne-a luat banii trimitind acesti batrini la cimitirul elefantilor, care este intruchipat de azilele de batrini insalubre, unde acest sistem nu ne lasa sa mergem sa ii vedem, pentru ca trebuie sa lucram ore suplimentare pentru a platii ceea ce plateam si inainte, dar acum trebuie sa imbogatim o clasa de nemernici.. Nu ne-a ajutat sa putem oferii acestor batrini nici o satisfactie a faptului ca nu au muncit degeaba, ei neavind nici macar medicamente, pentru ca sint de import.. si ei nu merita, pentru ca au muncit si crescut copii pe timpul comunistilor, cum le place unora sa spuna…
Nu ne-a ajutat sa ne facem timp sa mergem la mormintul parintilor pentru a aprinde o luminare si a ruga preotul afacerist sa faca o pomenire a lor, pentru ca sumele sint capitaliste si timpul este limitat existential.
Pai, in final nu ne dam seama daca acest capitalism, prin ajutorul dat sau ignoranta aratata, a adus vreun plus in viata noastra, pentru ca vedem in plan economic un dezastru, in plan social, un sistem grevat de contradictii fundamentale, iar in plan politic, niste “exemple” pe care nici un om de bun simt nu le-ar dori a fi de urmat pentru el sau copilul lui.
Deci cum, cind si sub ce forma ne-a ajutat acest capitalism pe noi si mai ales pe copiii nostri ? Cu rachete si bombe, cu bani imprumutati care s-au mutat dintr-un buzunar in altul si am devenit din ce in ce mai saraci si datori vinduti, traind un calvar?
Cit am pierde daca am renunta la el sau cit ar cistiga copiii nostri, daca ar intelege ca locuind in subsolul casei nu este dorinta noastra ci conditia existentiala oferita lor de sistemul capitalist…?
De curind, in disperare de cauza, Rezervele Federale ( Banca Centrala a Americii) a eliberat un studiu legat de Millennials, dar mai ales pe coordonate cu mare impact atit social cit si economic: De ce locuiesc atit de multi tineri cu parintii?
Poate fi vorba de datoriile imense pe care trebuie sa le suporte si nu o pot face? Poate fi vorba de un venit extrem de “subtire” si insuficient pentru a supravietuii, parintii fiind solutia? Pot fi pretul unei case sau chiar a unei chirii imposibil de suportat pentru acesti tineri ?
Studiul a gasit ca toti acesti factori sint de luat in calculul deciziei tinerilor de a locuii cu parintii si au un impact major in dezvoltarea lor in sistem relational cu familia si exteriorul.
Piata “first time buyers”, a cazut masiv si continua sa fie in cadere, nu mai este cerere pentru case sau apartamente si sint sute si mii de site-uri de constructii abandonate, multi constructori fiind concentrati pe dezvoltari pe verticala, pe strcuturi “muti-unit”, pentru a oferii intregii familii, largite, un spatiu de locuit, mai ieftin si eficient pentru constructor.
In acest moment, se manifesta , nu numai la nivelul tinerilor, o evolutie ascendenta a inchirierilor de apartamente, in America, iar cele mai multe dintre apartamente sint extrem de mici si de cele mai multe ori mizerabile si invechite. Acest aspect duce la un consum si mai mic de carburanti, materiale de constructii, consum de energie si multe altele, care evident se repercuteaza intr-un volum de taxe colectate de guvern, cu mult mai mici, iar in final, fie insuficienta finantarii unor structuri economice ca educatia, sanatate, armata si asigurari sociale, fie a contractarii de catre stat a unor imprumuturi, care vor fi platite de conribuabili cu dobinzi foarte mari, catre anumite banci, evident mai putin ortodoxe…
http://www.doctorhousingbubble.com/rental-income-up-rents-landlord-number-us-own-rentals/
Sa vedem ce scriu cei de la Rezervele Federale in acest raport de data recenta, care pune mari semne de intrebare, nu numai clasei politica ci asupra existentei sanatoase a societatii americane si capitaliste in general.
1. Un numar masiv de tineri adulti locuiesc cu parintii.
Acest numar este in crestere semnificativa, chiar daca prin intermediul unor pirghii fiscale si monetare, s-a incercat mobilizarea lor in cimpul muncii, dar din pacate, nu exista locuri de munca, iar cele existente sint foarte prost platite, lasind tinerii sa compare mersul la munca cu programele de asistenta sociala. Au fost generate mecanisme prin intermediul carora tinerii sa poata avea acces la case cu avans de 5% si unele facilitati fiscale, insa nici asa nu a mers, situatia fiind mai mult decit extrema.
http://www.newyorkfed.org/research/staff_reports/sr700.pdf
2. Peste jumatate din tineri cu virsta in jurul a 25 de ani, locuiesc in aceasi casa cu parintii, iar cei cu virsta de 30 de ani si peste, sint in procent de 30% locatari ai casei parintesti. O crestere dramatica fata de 1999. Cei care s-au desprins de casa, de familie, sint in situatia in care locuiesc cu alti tineri in acelasi apartament, de cele mai multe ori, numarul de camere arata si numarul de coabitanti, in conditii precare cu bai si bucatarii comune.
3. Rezervele Federale au incercat, in final, ca prima casa cumparata de tinerii adulti sa poata fi achizitionata cu un avans de 3%, dar a fost un esec…
http://www.doctorhousingbubble.com/fhfa-credit-standards-down-payment-lowering-the-bar/
4. In perioada amterioara, cresterea preturilor caselor a facut ca tinerii sa nu se mai gindeasca la cumpararea propriului camin, iar odata cu necesitatea acumularii unui volum mai mare de taxe de catre guvernele locale, toate taxele care trebuiesc platite la o casa au devenit si ele imposibil de achitat, acesti tineri avind in marea lor parte si datorii la scolile care le-au urmat si in urma carora nu pot gasii un loc de munca. Unde a dus aceasta situatie ?? Foarte simplu, la aparitia speculei, pentru ca situatiile economice negative create artificial sau mai putin, sint speculate rapid de cei pentru care s-au tiparit bani, deci au aparut investitorii, care cumpara complexe intregi de apartamente, le renoveaza adecvat saraciei si le inchiriaza, ba mai mult, au construit si trailer parks, adica parcuri de rulote cu toate facilitatile unde „parcheaza” tinerii dornici sa se desprinda de casa, dar care se intorc inapoi acasa foarte rapid, ei fiind numiti de americani , “generatia boomerang”, care s-au intors de cel putin trei ori la casa parinteasca. Au inceput sa se emita teorii si chiar sa existe cursuri de cum ar trebui sa se comporte parintii cu tinerii adulti, care nu se pot desprinde de casa.
http://www.huffingtonpost.ca/caitlin-mckay/adult-children_b_5682575.html
Cei mai multi dintre tinerii americani si din tarile capitaliste dezvoltate, vor locuii pentru totdeauna in chirie, in casele si apartamentele cumparate de asa zisii investitori, iar in curind, cea mai mare parte a populatiei va deveni chiriasa, chiar si batrinii. avind in vedere ca mecanismul „reverse mortgage” este din ce in ce mai utilizat de cei in virsta care nu isi mai pot cumpara medicamentele sau cele necesare traiului si au intrat in joc, iar in citiva ani vor fi faliti si clientii unor case de batrini mizerabile, terminind viata in stil capitalist….
Costul scolilor urmate va atirna greu in bugetul tinerilor, ei facind greu fata acestei cheltuieli, datorita faptului ca salariile mai mari
de 20 de dolari pe ora , au plecat in China, iar cele mici nu dau posibilitatea tinerilor nici sa supravietuiasca…
Modelul dezastrului capitalist nu este unul nou. Preturile se duc in sus nejustificat, economia incepe sa dea rateuri, iar preturile se vor duce in jos, va veni deflatia si serviciile statului nu vor mai putea fi intretinute, guvernul va plati organele de represiune pentru a „oferii” linistea, iar forta de munca va scadea enorm, ca participare in economie, marea ei parte mergind spre zona neagra a economiei.
Asadar acesti millennials vor ramine blocati in subsolul casei parintesti pentru totdeauna, cei mai multi renuntind sa isi faca o familie, din urmatoarele motive:
– nivelul datoriilor, care trebuiesc platite pentru scolile urmate, este devastator si grevat de o dobinda variabila, la comanda celor de pe Wall Street, care acum ii taxeaza pe cei ce au vrut sa studieze.
– salariile foarte mici, comparativ cu nivelul in crestere al cheltuielilor de intretinere bazale.
– inabilitatea celei mai mari parti a generatiei lor de a-si mai cumpara o casa si de cele mai multe ori chiar sa plateasca chiria.
Ceea ce este interesant in acest moment, este faptul ca, atit guvernul american cit si in general cele occidentale, au marit exponential numarul de vize de emigrare pentru ratiuni economice, acordate chinezilor. In SUA, a avut loc o creste incredibila a vizelor EB-5, prin care un numar mare de chinezi vin si vor veni ca investitori, ceea ce face foarte posibil scenariul in care foarte multi dintre tinerii americani vor sta cu chirie la imobilele chinezilor.
Wall Street Journal, prezinta situatia in termini foarte clari si arata ca acesti investitori straini, veniti cu viza EB-5, primesc drept de munca (green card), pentru ei si familiile lor, pentru cei ce vin cu 500.000 de dolari si pot crea 10 locuri de munca, dar ei vin cu familiile si cu siguranta, acestia vor ocupa si locurile de munca, lasind piata muncii descoperita. Dar cel mai interesant este faptul ca economia americana nu este in stare sa creeze locuri de munca, clasa lor de mijloc este lipsita de posibilitati de creditare pentru a dezvolta proiecte, bancile nu vor sa mai imprumute bani, pentru a-si crea reserve in cazul unui colaps, pe care chiar ei il vad imminent si asa mai departe. Ce pot face tineri in acest mediu nociv creat de lideri americani?
http://www.wsj.com/articles/hot-source-of-real-estate-financing-green-card-seekers-1418146394
Legea spune ca nu trebuie neaparat sa creeze 10 locuri de munca, dar suma orelor lucrate sa fie echivalentul a 10 locuri de munca, ceea ce in marea majoritate este o jonglerie usoara pentru chinezi, ei punind un salariu minim pe ora pentru angajati fictivi si miscind banii in alte directii… in special in Real Estate-ul mascat.
Deci nu se va crea nici o cerere de locuri de munca pentru tineri, ceea ce arata esecul total al acestei initiative disperate, iar cei ce vor ocupa un loc de munca, vor fi platiti cu un salariu de mizerie din care nu isi vor putea platii cheltuielile de baza…
Cam asa arata capitalismul la nivelul tineretului si cam atit le poate oferii capitalismul acestor tineri rataciti si care nu inteleg ce se intimpla cu ei si ce viitor pot avea…
Asta sa vrea romanii pentru copiii lor ? Ma indoiesc ca dupa ce vor citii si se vor documenta, vor mai aplauda acest sistem criminal…
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
