Cu cat am cugeta mai mult despre viata, cu atat mai surprinzator pare urmatorul citat: „cel mai mare blestem al omului modern este uitarea”. Asemenea unei stari generale de indispozitie, uitarea s-a infiltrat atat in fiinta omului modern, cat si in actiunile acestuia. Individual, colectiv, istoric si cultural, suntem vrajiti de magia uitarii.
Am uitat nu numai trecutul nostru, ci si locul nostru in prezent dar mai ales responsabilitatile pe care le avem pentru viitor..La nivel personal, starea noastra bazata ego se afla in misiunea de a ne tine prizonirii acestei stari de uitare, de a rupe legatura cu fiinta noastra interioara si cu intreaga constiinta universala. La nivel colectiv, aceasta uitare este perpetuata si consolidata prin mijloace sociale si culturale, in special prin crearea unei realitati de consum si a unui mod de gandire materialist.
Acum la inceut de an, cu totii avem sansa de a ne re-conecta la univers si la noi insine prin acesta. Tot ce trebuie sa facem este sa ne amintim sau sa redescoperim calea pe care o avem de urmat in viata(lectura placuta):
Locul nostru in mediul natural a fost uitat
In ultimele sute de ani ne-am detasat intr-o masura enorma de natura. Am exploatat, am devastat, am consumat si am incercat sa constrangem natura in asa fel incat sa ne satisfaca setea lacomiei noastre condusa de o nebunie absorbita de sine. Am incercat sa ne distantam de cercul natural al vietii. Am uitat sa ascultam si sa intelegem ritmurile naturale si ciclurile de pe Pamant, semnele si mesajele sale. Am uitat sa urmam calea naturii si sa traim in echilibrul cu ea.
Am uitat legatura noastra cu universul
Detasandu-ne de natura, am uitat rapid ca suntem conectati intr-un mod profund la aceasta si la ciclurile universului. Unele triburi aflate la marginea civilizatiei si care urmeaza in continuare caile naturale ale stramosilor nostri, au pastrat aceasta legatura cu respect si reverenta. Noi, pe de alta parte, am fost insuflati de un sentiment de separare care ne-a condus in afara echilibrului natural.Am uitat cum toata constiinta de pe lumea aceasta este tesuta intr-un dans delicat si frumos.
Am uitat vechea intelepciune antica
Am uitat si ne-am indepartat de intelepciunea noastra stramoseasca. In incercarea de a obtine cunostinte stiintifice cu scopul de a-i oferi mintii noastre rationamentele potrivite, am uitat intelepciunea care apare prin deschiderea inimii. Am uitat vechile povesti si intelepciunea poporului nostru, transmisa de inteleptii care au trait intr-o armonie deosebita cu universul.
Am uitat de visele noastre
Indepartandu-ne enorm de mult de la calea noastra interioara, am uitat sa visam visul vietii. Mult mai important este faptul ca am uitat cum sa ne trezim din acest vis pentru a vedea adevarata noastra natura si calitatea noastra de co-creatori ai acestui vis. Am uitat ca avem puterea de a contribui intr-o foarte mare masura la tesatura viselor noastre si de a ne folosi intentia pentru a manifesta aceste vise.
Am uitat adevaratul scop in viata
Cu atat de mult “senzational”, zgomot si atata distragere a atentiei din jurul nostru, am ajuns sa uitam care este adevaratul motiv pentru care ne aflam aici. Ne-am uitat adevaratul scop. Suntem prinsi in transa realitatii create intr-un mod consensual. Am pierdut din vedere adevarata autenticitate, acea scanteie interioara care ne conduce catre fericire si catre auto-realizare. Am uitat ca ne aflam aici pentru a realiza ca suntem fiinte spirituale care au o scurta experienta intr-o forma fizica.
Am uitat ca totul este iubire
Acesta este, probabil, cel mai profund mister dintre toate, mister pe care foarte putini au ajuns sa-l inteleaga ca fiind un adevar atotcuprinzator. Insa, acest adevar este ascuns in profunzimea fiintei noastre. Am stiut la un momet dat, dar am pierdut legatura cu acest adevar. Am uitat faptul ca in cele din urma totul este energie si constiinta si ca dragostea este materialul fundamental al existentei care trece prin toata energia si constiinta.
Am uitat sa iertam
Fiind facuti sa credem ca suntem separati si deconectati de ceilalti si de orice altceva, am uitat sa iertam. In cel mai profund sens al sau, iertarea este actul de reamintire a realitatii ca suntem unul cu toata lumea si ca nu exista o victima si un agresor. De fapt, impreuna ne miscam intr-o „bula” dinamica numita viata.
Am uitat sa fim liberi
Ne-am nascut intr-o societate in care libertatea este un simplu concept, un cuvant banal de care ne putem folosi din cand in cand pentru a ne exprima. Am fost obligati sa primim lanturile fricii, ale ideilor preconcepute, ale ideologiilor false, ale falselor recompense si am fost facuti sa respectam reguli si legi care au scopul de a proteja interesele celor putini. Am fost facuti sa uitam faptul ca suntem liberi agenti ai schimbarii. Suntem liberi sa fim cine suntem, fara teama si fara vinovatie.
Am uitat de adevarata noastra putere
Conditiile de viata dominate de frica ne-au facut sa uitam cine suntem cu adevarat. Ne-am uitat adevarata putere, puterea de a ne folosi de intentie si de vointa noastra cu scopul de a ne schimba realitatea. Am fost atrasi de somnambulismul celor care au trait inaintea noastra si astfel am ajuns sa adoptam aceleasi tipare de gandire fara sa ne indoim de aceste automatisme periculoase.
Am uitam sa fim simpli
Viata a devenit din ce in ce mai complicata. Suntem sedusi de stralucirea lui “mai mult” si nu de puterea lui “mai putin”. Am uitat sensul simplitatii si am uitat sa fim simpli. De fapt, viata este simpla, noi suntem cei care ne-o complicam. Simplicitatea implica eliberarea de toate lucrurile neesentiale si de ideile care nu ne folosesc in indeplinirea adevaratului scop al vietii noastre.
sursa:myscienceacademy.org/

Conditia umana nu trebuie neglijata ! Saracia este unul dintre factorii cei mai importanti si mai frecventi, astfel ca la noi indicele de saracie este dintre cele mai crescute din lume (cca. 80% din populatie se afla sub limita saraciei).
Dupa Reissman saracia ar duce chiar la modificarea personalitatii umane. Saracii au o personalitate orientata spre fizic si vizual si mai putin spre psihic. Ei sunt personalitati mai degraba extrovertite decât introvertite, orientati mai mult spre concret, si sunt mai inceti, mai cu grija, si rabdatori, dar si perseverenti si neortodoxi.
Saracii, sunt impulsivi si orientati mai mult spre prezent sau trecutul imediat, avand cu o toleranta foarte mare fata de tulburarile somatice si psihice.
Politic vorbind, a mentine saracia si denivelarea sociala a veniturilor, precum si mentinerea saraciei generalizate, devine sinonim cu a invita fortele politice extremiste sa preia controlul societatii.
Iata ce trebuie explicat de fiecare data liderilor UE. Nu o tendinta de nivelare, dar o mai rationala corelare este strict necesara !