Cum au pornit râcile dintre românii de la graniţele regiunilor istorice. Buzoienii se enervează când sunt numiţi moldoveni, iar oltenii sunt confundaţi cu bănăţenii

Identitatea locuitorilor din regiunile istorice a fost şi a rămas de-a lungul vremii un subiect aprins de discuţie. „Adevărul“ vă explică astăzi cât sunt buzoienii de moloveni, unde se termină Oltenia şi unde începe Ardealul.

Sursa vechii rivalităţi dintre Bârlad şi Vaslui. De ce se cred bârlădenii mai cu moţ: „Satul unde nu opreşte acceleratul“ ori „mâncătorii de seminţe“   Locuitorii oraşelor Vaslui şi Bârlad, situate la o distanţă de aproximtiv 55 de kilometri, se contrazic şi se tachinează reciproc de aproape jumătate de secol. Replicile acide s-au meţinut în ciuda trecerii timpului şi chiar au fost alimentate de clasa politică. Resentimentele au la bază o nedreptate istorică comisă în 1968, când a avut loc sistematizarea ţării.

Rivalitatea dintre locuitorii celor două oraşe vasluiene se menţine în ciuda trecerii timpului şi s-a născut în 1968 când a avut loc reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării. Atunci,  Vasluiul a fost desemnat reşedinţa judeţului Vaslui. Bârlădenii s-au simţit profund nedreptăţiţi, pentru că, anterior acelui moment, Bârladul a fost reşedinţa judeţului Tutova (până la instaurarea comunismului), apoi a devenit reşedinţa regiunii Bârlad, una din cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română.

În 1968, când Vasluiul a ajuns reşedinţă de judeţ, Bârladul avea o populaţie de aproape 50.000 de locuitori, iar Vasluiul avea sub 20.000 de locuitori. Dincolo de diferenţa demografică, Bârladul era superior ca dimensiune şi importanţă economică, culturală etc, comparabil cu Focşaniul sau Bacăul. Aceste două oraşe s-au dezvoltat sistematic în ultima jumătate de secol, iar Bârladul, ca municipiu din judeţul Vaslui, a stagnat.

Unde se termină Oltenia. Orşova, ruptă de comunişti din regiunea Banatului, în urmă cu 47 de ani

Deşi întotdeauna Orşova a ţinut de regiunea Banatului, în 1968, la ultima reoganizare administrativ-teritorială, când România a trecut din nou la împărţirea teritorială pe judeţe, această localitate a fost inclusă în judeţul Mehedinţi.

Potrivit configuraţiei istorice, Orşova este o entitate administrativă, teritorială care a ţinut de Banat. În 1968 însă comuniştii nu au ţinut cont de hotarele tradiţionale şi Orşova, dar şi Clisura Dunării până la Şviniţa au fost incluse în judeţul Mehedinţi, ca o compensaţie pentru faptul că Mehedinţiul pierduse de-a lungul anilor o serie de teritorii importante.

„Evident că în vechime deosebirile dintre un spaţiu şi altul adică între ceea ce este de la Orşova spre Vest şi de la Orşova spre Răsărit nu au fost foarte puternice. Şi am în vedere perioada de început a Evului Mediu când în această zonă a spaţiului românesc de astăzi regalitatea maghiară a împământenit o instituţie cunoscută sub numele de Banat.

De ce sunt indignaţi buzoienii când sunt făcuţi „moldoveni”

Buzoienii sar ca arşi atunci când sunt catalogaţi drept moldoveni, indiferent de împrejurări, fie în articole de presă, fie în conversaţii cu români din alte regiuni. Este o percepţie total eronată că Buzăul ar fi în Moldova, spun specialiştii, care oferă şi posibile explicaţii.

Poziţia georgafică a judeţului, la graniţa Munteniei cu Moldova, este principala cauză a confuziei, crede publicistul buzoian Viorel Frâncu.

”Dintotdeauna delimitarea dintre Muntenia şi Moldova a fost părăul Milcov. În toate scrierile cronicarilor, inclusiv în , Dimitrie Cantemir a delimitat graniţa Moldovei până la Milcov, variat pârâul Călmăţui. Chiar şi ţinutul Slam-Râmnic, deşi avea localităţi în actualul judeţ Vrancea, sau Putna cum i se mai zicea, era tot în Muntenia. Cred că zona de interferenţă din Moldova şi Muntenia aduce confuzii tocmai pentru că ţinutul Râmnicului deţinea în componenţa administrativ-teritorială localităţi atât din Vrancea cât şi din Brăila, azi considerate localităţi moldovene”, este de părere Viorel Frâncu.

„Păioşi” vs. „bazarişti”. Cum a apărut zâzania dintre bucovineni şi regăţeni   Să-i spui moldovean unui locuitor din judeţul Suceava poate uneori să fie considerată o jignire. Asta din cauza unui conflict aproape inexplicabil izbucnit în istoria recentă între „regăţenii” din Botoşani şi „bucovinenii” din Suceava.

Zâzania dintre suceveni şi botoşăneni a început de la mijlocul veacului trecut, în 1952, odată cu noua organizare administrativ teritorială a ţării, atunci când au fost înfiinţate regiunile şi raioanele prin comasarea fostelor judeţe. Nou-înfiinţata regiune Suceava era formată din actualele judeţe Suceava şi Botoşani.

Deşi reşedinţa administrativă a regiunii era în municipiul Suceava, multe dintre persoane cu funcţii importante în conducerea de partid şi de stat erau din Botoşani. De aici a apărut şi unul cunoscut banc din Suceava: „Care este cel mai mare vis al unui botoşănean? Să ajungă şef la Suceava!”. În plus, judeţul de rezervă este o denumire deseori folosită de suceveni pentru vecinii lor de peste Siret.

Judeţul Botoşani a fost inclus în regiunea Suceava timp de 16 ani, până în 1968. În această perioadă zânzania dintre suceveni şi botoşăneni a luat amploare. Era cunoscut că, până nu de mult, poliţiştii din Suceava opreau cu precădere maşinile care aveau număr de înmatriculare de Botoşani, şi viceversa.

Sunt focşănenii mai mult moldoveni sau mai mult munteni? Ce spuneau călătorii străini acum sute de ani despre oraşul „rupt“ de un râu   Până pe 6 iulie 1862, Focşaniul era un orăşel de graniţă, împărţit în două, Focşani-Moldova şi Focşani-Muntenia, despărţite de râul Milcov.

Cele două târguri aparţineau politic şi administrativ la rândul lor de două Principate Române, Moldova şi Valahia, Focşani-Moldova fiind reşedinţă a judeţului Putna, în vreme ce Focşanii-Munteni era reşedinţă a judeţului Râmnicu Sărat.

Pe 5 ianuarie 1859, focşănenii l-au ales ca domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, iar partea munteană a oraşului i-a trimis domnitorului o scrisoare de felicitare: „Corpul Electoral Focşanii Munteni, simţind cu dumneavoastră sentimentele de bucurie pentru norocita alegere a Domnului, vă felicitează strigând: Glorie vouă fraţilor de peste Milcov. Trăiască România Unită!”.

Ceea ce n-au reuşit să distrugă nemţii în urmă cu 100 de ani, cu înfricoşătorul Zeppelin, au reuşit firmele de restaurare din Galaţi

Palatul Administrativ din Galaţi, una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş, construită după planurile arhitectului Ion Mincu, a fost în 1916 ţinta unui atac cu Zeppelinul german. A rămas în picioare, dar a fost prădat de obiecte de valoare un secol mai târziu.

În urmă cu aproape 100 de ani Palatul Administrativ din Galaţi, una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş, construită după planurile arhitectului Ion Mincu, a fost ţinta unui atac cu Zeppelinul german. Ziaristul George Munteanu povestea într-un articol scris la vremea respectivă cum toate cele trei obuze lansate în noaptea de 12 decembrie 1916 asupra clădirii care astăzi găzduieşte Prefectura au ratat „ţinta”.

„Patru luni au fost chinuiţi gălăţenii de teama atacului Zeppelinului, dar în dimineaţa zilei de 13 decembrie 1916 populaţia Galaţiului se îndrepta grupuri, grupuri către strada Cuza Vodă. Se răspândise ca fulgerul vestea că’n adevăr în noaptea trecută Zeppelinul bombardase Galaţii. Se indica şi ora bombardamentului, între 11 jum. şi 12 noaptea. În strada Cuza Vodă, cea dintâi bombă. În strada Lascăr Catargiu, alte două”, povesteşte George Munteanu în lucrarea „Galaţii în timpul Marelui Războiu 1916-1918”.

http://adevarul.ro/