Servus! Si bine te-am regasit 
Butonam facebook-ul si am vazut poza din imagine, unde un sarac pescuieste in rau, si un bogat ii fura pestii din galeata (vezi foto).
In prima faza mi-am zis ca e o preconceptie pe care o au oamenii saraci in legatura cu cei bogati. Si chiar asa si este . Insa in acelasi timp mi-am adus aminte de un experiment facut pe soareci, si apoi pe oameni, care a demonstrat acelasi lucru. Oamenii tind sa-si asume roluri, si in functie de context vor exista 3 mari categorii: cei care sunt folositi, cei care ii folosesc pe altii, si cei autonomi.
Prima data hai sa-ti spun despre experimentul facut pe soareci. Mai multe grupuri de soareci au fost puse in urmatorul mediu: intr-o cusca care era impartita in 3 parti. La mijloc era apa, pe o parte soarecii, iar pe cealalta parte bucati de branza. Ca sa ajunga la branza soarecii trebuiau sa inoate, iar spatiul unde era pusa branza nu le permitea sa o manance acolo, asa ca trebuiau sa se intoarca inapoi de unde au pornit. In foarte scurt timp s-au creat urmatoarele categorii: soarecii transportatori, care transportau atat pentru ei cat si pentru alti soareci, soarecii profitori, care isi asteptau victima si ii luau branza, si a treia categorie sunt soarecii autonomi, cei care isi carau singuri branza si nu o imparteau cu nimeni.
Foarte interesant este faptul ca aceste categorii sau creat de fiecare data iar soarecii s-au comportat diferit in functie de confratii lor. Pusi in alte custi soareci s-au comportat ca atare, adica totul a depins de cum au reusit sa se impuna. Cumva aceste categorii sunt setate de natura, iar soarecii au avut doar de adoptat o pozitie, in functie de cum au reusit sa se impuna in fata celorlati. De exemplu unii soareci transportatori dupa ce au fost mutati in alta cusca au devenit autonomi si unii “profitori” au devenit “transportatori”.
In urma experimentelor pe soareci au iesit urmatoarele procente: 50 % transportatori, 33 % profitori, 17 % autonomi. Mai precis la un numar de 6 soareci, 3 transportau branza si o imparteau ( o imparteau pentru ca erau constransi) cu inca 2 profitori ( profitorii isi asteptau la mal victima si mancau apoi linistiti branza ) si 1 soarece autonom, care inota singur si manca singur.
Dupa ce au facut de mai multe ori experimentul pe soareci, si au ajuns sa fie siguri de aceste rezultate, cercetatorii au facut acest experiment si pe oameni. Cercetarea a avut loc intr-un campus studentesc, unde subiectii(studentii din campus) au permis cercetatorilor sa ii filmeze fara sa stie scopul experimentului. Ei (studentii) trebuiau sa adune puncte in cadrul unui joc, iar punctele puteau fi adunate pe doua cai, prima era sa joace jocul si sa acumuleze puncte,iar a doua era sa le ia de la cei care le obtineau in urma jocului. In joc punctele erau reprezentate de jetoane colorate, iar la finalul zilei fiecare participant la experiment trebuia sa prezinte cercetatorilor un numar de jetoane pentru a incasa o suma de bani.
La fel ca si in cazul soarecilor, si in grupurile de studenti s-a intamplat acelasi lucru. Adica procentele au ramas la fel, aprozimativ 65% dintre studenti au ales sa joace jocul si sa obtina puncte in felul acesta. Din acestia doar 15% au reusit sa-si pastreze punctele pana la finalul zile, pentru ca 50% au fost constransi sa le imparta cu ceilalti 35% care au ales sa nu joace si doar sa profite.
Experimentul a fost repetat, studentii find impartiti in camere diferite. In urma noii impartiri, in fiecare camera a fost pusa o singura categorie de studenti, adica in unele camere au fost pusi doar “profitori”, in altele doar “autonomi”, si in altele doar “transportatori”. S-a observat acelasi lucru ca si in cazul soarecilor, rolurile s-au schimbat in functie de oamenii din camera. Partea frumoasa a experimentului a fost ca in momentul cand s-a facut o noua impartire, roluri au ramas la fel in procente. Atat in camerele cu profitori, cu autonomi cat si in cele cu transportatori in scurt timp s-a ajuns inapoi la 3 categorii reprezentate in procente ca si inainte, adica 50 % transportatori, 35 % profitori si 15 % autonomi.
Despre acest experiment poti citii cartea lui Serge Ciccotti – 150 de experimente in psihologie pentru cunoasterea celuilalt.
Deci, in concluzie, fara sa ne educam ne vom comporta la fel ca si soarecii. Ne vom lasa instinctele sa actioneze, si vom incerca sa ne pozitionam intr-o pozitie cat mai buna pentru noi.
Ce cred eu despre oamenii bogati, raportat la acest experiment este ca cei bogati sunt cei care aleg sa devina autonomi. Bogatie nu iti va fi data de faptul ca tu depinzi de altcineva. De exemplu, daca “saracul” din poza ar alege sa isi acopere galeata “bogatul” nu ar mai avea sansa sa-i fure pestii. Adica poza nu reprezinta decat o functionalitate a societatii in care traim.
Nu bogatii fura, fura cei care aleg sa fure!
Vorbind franc, Romania incepand cu 1990 a fost taramul tepelor si al tunurilor la scara nationala. Chiar imi aduc aminte de perioada de isterie generata de Caritas. Eram trecut de 7 ani, si mintea mea vedea anumite lucruri si le intelegea ca atare cu rationamentul varstei. Ce-mi aduc eu aminte de atunci e ca unii au castigat, iar altii au pierdut atat de mult incat nu au reusit niciodata sa se mai puna pe picioare. Chiar il cunosteam pe un nefericit care si-a vandut apartamentul si masina ( pentru cei care nu stiu, pe atunci o masina, respectiv Dacia 1310, valora aproape cat un apartament) ca sa se imbogateasca la Caritas, si a pierdut tot.
Dupa Caritas au urmat multe tepe la nivel national, nu are rost sa intru in detalii, daca vrei sa te informezi netul e plin cu informatii despre asta. Ce vreau eu sa spun este ca toate aceste lucruri s-au intamplat datorita nivelului scazut de educatie fianciara pe care il aveau oamenii din Romania acelor vremuri. Fiind crescuti intr-un sistem totalitar cu o economie centralizata, oamenii aveau de cele mai multe ori un nivel scazut de educatie financiara, era de ajuns ca sa le explici ca un lucru functioneaza in Germania si ca acum a ajuns si la noi, si era vandut.
Lumea a evoluat mult de atunci, fie ca a vrut, fie ca nu. Insa majoritatea am ramas cu preconceptii implementate in subconstientul nostru. Una dintre acestea ar fi ca oamenii bogati fura.
Este destul de normal ca aceste preconceptii sa fi avut doza lor de adevar in 1985 de exemplu, atunci cand m-am nascut eu. In anul acela erau cozi interminabile, ca sa iti iei o butelie pentru aragaz trebuia sa ai relatii. Pentru lapte praf, carne sau portocale trebuia sa ai relatii. Acum pare absurd, dar aceste lucruri chiar se intamplau. Vanzatoarea de la alimentara era o persoana cu un statut ridicat in societate doar pentru ca putea sa puna deoparte un salam pentru tine. Sistemul fura, si oamenilor li se parea normal sa fure sistemul. Nici macar nu aveau intiparit in constiinta lor ca fura, pur si simplu considerau ca prin mici furtisajuri isi fac singuri dreptate. Cine lucra la brutarie fura paine, cine lucra la strung fura suruburi, cine lucra la croitorie fura haine, e.c.t. Apoi se faceau anumite trocuri, pentru ca banii nu aveau valoare. Degeaba aveai salar mare, cand tu nu aveai ce sa faci cu banii. Pe deasupra granitele erau inchise, asa ca pur si simplu, cred ca de plictiseala te apucai sa economisesti la C.E.C.
Am facut aceasta prezentare sumara a sistemului financiar din perioada comunista ca sa iti arat de unde ne provin noua anumite convingeri limitative in legatura cu banii. Si cea mai grava convingere limitativa care este intiparita in subconstientul aceste natiuni este ca oamenii bogati fura.
Nu zic ca anumiti oameni bogati nu fura, defapt nici macar nu ma intereseaza lucrurul acesta. Pana la urma furand nu perpetuezi valoare, poti doar sa perpetuezi obiceiul de a fura si de a-l transmite mai departe generatiilor viitoare. Dar nu in felul acesta construiesti o bogatie pe termen lung. Iti spun acestea pentru ca eu cunosc zeci de oameni care au ajuns bogati fara sa fure nici macar un cent.
Ieri de exemplu vorbeam cu un prieten, un antreprenor, un om care a ales sa aduca valoare societatii prin ceea ce face. Si fiindca eram prinsi in discutie a uitat sa plateasca rosiile la aprozar (daca ai sute de mii de euro in cont nu inseamna ca rosiile pe care le mananci au lipite pe ele cristale swarovsky, prietenul meu vazand rosiile i s-a facut pofta sa manance ceva bio ) . In momentul in care a constientizat acest lucru, s-a intors inapoi sa le plateasca, cerandu-si scuze ca fiind prea prins in discutie a uitat.
Ei bine, ca sa te intreb: cati bani crezi ca a furat Bill Gates? Dar Steve Jobs? Si ca tot e pe val, respectele mele pentru Simona Halep, cati bani crezi ca a furat ea? Te intreb acest lucru pentru ca daca nu stii Simona Halep a aduna o avere din tenis, de exemplu anul trecut, in 2013 a castigat peste 1.000.000 de dolari americani.
Nu o sa te contrazic da o sa-mi spui ca anumiti oameni profita de pe seama altora. Chiar ca sa-ti dau dreptate ti-am prezentat experimentul de mai sus. Acest lucru se intampla prin natura noastra animalica, care poate fi schimbata prin educatie continua.
Nu oamenii bogati fura, hotii fura. Si daca anumiti hoti ajung bogati iar altii la inchisoare e pur si simplu o consecinta a actiunilor lor. Insa ce e grav in societatea noastra e ca anumiti hoti inca fura la scara nationala si noi ca popor ne comportam asemenea unei turme de oi. Bineinteles, nu toti, doar cei care alegem sa nu evoluam.
Spun ca ne comportam asemeane unei turme de oi pentru ca oile isi accepta soarta. Nu stiu daca ai fost vreodata la o stana, sa vezi exact despre ce vorbesc, dar sunt sigur ca stii ca ciobanii se imbraca in piei de oaie. La stana, sacrificiile se fac in mod public, adica o oaie e taiata in fata celorlalte, iar ele privesc si continua sa nu faca nimic. Asa sunt oile. Fericite ca mai au inca o zi in care pot sa mai pasca, indiferent ca sunt mulse, omorate/mancate si private de libertate.
Partea frumoasa este ca noi avem posibilitatea sa iesim din turma. Pas cu pas. Si la un moment dat, vom fi mai multi cei care am decis ca nu vrem sa facem parte din turma decat cei care nu au curajul sa faca acest lucru.
Eu am decis ca nu mai vreau sa fac parte din aceasta turma. Nu vreau sa raman blocat la confortul de oaie. A fost o decizie pe care am luat-o cu multi ani in urma, dar care mi-am asumat-o de curand. Zic de curand pentru ca doar de cativa ani lupta a devenit reala. Pana la un moment dat am facut parte din sistem, am facut o facultate, un master, si printre altele am fost angajat.
Sa nu ma intelegi gresit, nu e nimic rau in a fi angajat. Insa ce putea mie sa mi se intample rau era daca acuma imi vindeam libertatea unei banci. Cunosc atatea cazuri de oameni care nu mai au vise doar din cauza ca au un credit care ii obliga sa poarte obloane. Acesti oameni ajung sa vada toate lucrurile care li se intampla in viata doar prin prisma creditului pe care il au ei de platit.
Exact, in momentul in care ti-ai vandut libertatea pentru un credit, optiunile se limiteaza. In trecut, ca si un angajat cu venituri bunicele, tanar si promitator, bancile imi propuneau cele mai bune credite. Serios, prin posta, prin mail, si fata in fata cand ajungeam intr-un ghiseu. La un moment dat chiar am cochetat cu ideea, am depus actele la banca si trebuia doar sa-mi pun semnatura. Apoi m-am intrebat, chiar am nevoie de banii respectivi? Si raspunsul a fost: NU. Nu vruiam sa-mi cumpar nimic, era vorba de un card de credit. Care imi oferea posibilitatea de a avea tot timpul o suma de bani la dispozitie. Din fericire am refuzat sa fac acest lucru.
Da, nu sunt bogat ca am refuzat sa-mi fac card de credit, insa maine daca mi se ofera oportunitatea sa stau timp de o luna sa invat ceva care sa ma ajute pentru intreaga viata pot sa spun DA. Sa-mi clarific ideea, majoritatea oamenilor care au credit la banca, din cauza educatie financiare precare nu pot sa-si permita sa ramana fara job doua luni. Lumea lor s-a limitat in halul acesta. Si acuma sa fim seriosi, nu vorbesc despre cei mai saraci oameni. Am prieteni care castiga undeva la peste 1000 de euro lunar, dar au credite de 500 euro, plus cheltuieli de inca 300 si in felul acesta muncesc ca sa traiasca. Traiesc ce-i drept la un nivel mai ridicat decat majoritatea populatie, dar pentru inca cel putin 10 ani sunt putine sanse sa isi permita ca doua luni sa nu mai lucreze.
Cred cu toata inima ca e foarte ok sa muncesti . Insa cand vine vorba despre faptul ca in timp ai ajuns sa-ti urasti jobul, sa-ti urasti diminetile, sa-ti urasti ceasul desteptator, sa urasti traficul matinal si tu nu iti permiti sa evoluezi doar din cauza unui credit, atunci e o problema.
Zic ca e o problema pentru ca tu nu iti mai dai voie sa-ti accepti evolutia. Da, e ok ca timp de 5 ani sa ai un anume job. Insa nu e ok daca dupa 5 ani iti dai seama ca jobul respectiv a fost doar o etapa in evolutia ta, si ca acuma te-ai simtii mult mai bine daca ai face altceva si nu poti sa faci lucrul acesta doar din cauza unui credit.
Studiul despre care am vorbit este facut in cel mai profesionist mod. Deci da, 50 % din populatie e abuzata de 35 %, iar 15 % sunt autonomi. Asta se intampla in mod natural, si fara educatie. Din cei 35 % care sunt profitori, poate doar 2, 3% sunt bogati, adica averile lor transformate in bani au multe zerouri la sfarsit.
Insa mare parte sunt doar gainari, care fac tot ce fac datorita sistemului. Daca nu ma crezi vreau sa te intreb, cunosti pe cineva care a oferit spaga politiei rutiere? Eu am vazut acest lucru de mai multe ori, si imi asum ce zic acuma. Pur si simplu. sistemul era facut in asa fel (vorbesc la trecut pentru ca imi doresc ca lucrurile sa nu mai fie cum au fost) incat soferii sa fie impacati ca dau spaga si isi pastreaza permisul iar politisti de la rutiera sa fie impacati cu ideea ca desii incalca regulile, sunt remunerati corect pentru treaba grea pe care o fac ei.
Sper ca tie, cel care crezi ca toti oamenii bogati fura, ti-am oferit o noua viziune. Nu o sa te contrazic daca o sa-mi spui de X-lescu care e bogat si fura, probabil ca ai dreptate. Insa adevarul este ca hotii fura, nu oameni bogati. Si e normal pana la urma ca anumiti hoti sa ajunga bogati, din moment ce nu au fost prinsi. Ce nu e normal e ca ei sa fie prinsi asupra acestui lucru iar noi ca prosti, sau ca oile, sa nu luam nici o atitudine.
Ca ultima argumentatie de final, crezi ca cineva care are o avere de peste 1.000.000 de euro e bogat? Eu asa cred, adica sa am acuma un milion de euro mi-as permite sa fac anumite lucruri la care doar visez. Ei bine, Simona Halep are o avere de peste 1.000.000 de euro. Crezi tu ca ea din moment ce este un om bogat, a furat ceva ca sa ajunga sa detina averea respectiva?
O zi maxima!
