ZeroHedge: Soros „personalitatea anului”? Într-adevăr. Globaliștii Anului au dus răbdarea oamenilor dincolo de limite

1.1.2019

Din 2015, susținătorii progresișto-globaliști și-au impulsionat planurile lor pentru frontierele deschise și pentru agenda globală fără consimțământul oamenilor. În ultimele 365 de zile am văzut că această agendă progresistă distructivă a fost foarte provocată de revolta oamenilor din toate colțurile lumii.

În lumina evenimentelor epice care au modelat lumea noastră în 2018, se pare că Vestele Galbene – adică miile de cetățeni francezi care au ieșit pe străzile din Paris pentru a protesta împotriva austerității și a creșterii inegalității – ar fi fost o alegere mult mai bună pentru Financial Times de a le înmâna premiul pentru „personalitatea anului”.

În schimb, acest titlu a fost acordat miliardarului globalist, George Soros, care a făcut, probabil, cele mai multe amestecuri în afacerile interne și externe ale statelor democratice moderne decât orice altă persoană de pe planetă.

Poate că nominalizarea controversată a (progresiștilor) de la FT a fost o încercare de a ralia forțele progresisto-neoliberale într-un moment în care populismul și naționalismul în devenire se mărește și s etot mărește peste tot pe planetă. Într-adevăr, imaginile șocante care de parvin din Franța oferă un apel sumbru de trezire cu privire la haosul spre care ne îndreptăm dacă globaliștii vor continua să submineze puterea statului-națiune.

Nu este un secret că neoliberalismul urmărește neîncetat o lume globalizată, fără frontiere, în care forța, produsele și serviciile se supun mâinii ascunse a pieței libere. Ceea ce este mai puțin menționat, totuși, este că acest sistem este mult mai preocupat de promovarea bunăstării corporațiilor și a capitaliștilor de tip cowboy decât de asistarea vreunei bunăstări a persoanei obișnuite de pe stradă. Într-adevăr, multe dintre cele mai puternice companii de astăzi din lume s-au mutat în „superputeri apatride „, în timp ce consumatorii sunt forțați să suporte măsuri de austeritate îngrozitoare pe fondul scăderii standardelor de viață. Anul 2018 ar putea fi considerat punctul de vârf când mișcarea de iarbă-rădăcină împotriva acestor condiții dure a decolat.

Din anul 2015, când cancelarul german Angela Merkel a permis sutelor de mii de migranți fără acte în Germania și UE, o lovitură de animozitate a fost construită constant împotriva Uniunii Europene, probabil cel mai bine exemplificată de mișcarea Brexit. Destul de simplu, mulți oameni se înfuriă din ce în ce mai mult de argumentul globalist potrivit căruia Europa are nevoie de migranți și de măsuri de austeritate pentru a menține roțile economiei. Cel puțin, atragerea migranților cu stimulente în numerar pentru a se deplasa în Germania și în alte părți ale UE pare incredibil de scurt.

Într-adevăr, dacă globalistul George Soros dorește să-și împrumute atingerea lui Midas pentru ameliorarea situației migranților, de ce crede că relocarea lor în țările europene este soluția? Așa cum devine din ce în ce mai evidentă în locuri precum Suedia și Franța, eforturile de asimilare a oamenilor din culturi, religii și medii diferite sunt o afacere extrem de dificilă, succesul căruia este departe de a fi garantat.

O consecință îngrijorătoare a sezonului european al granițelor deschise a fost creșterea mișcărilor politice de extremă dreaptă. De fapt, unele dintre cele mai dure critici ale „planului Merkel” au apărut în Ungaria , unde președintele său, Viktor Orban, speră să construiască ” o democrație creștină veche, înrădăcinată în tradițiile europene „. Orban răspunde pur și simplu democrației democratice voință a poporului său, care este extrem de conservatoare, totuși parlamentul UE a votat pentru al pedepsi indiferent. Măsura arată că Bruxelles-ul, în afară de a fi nedreptăcios față de principiile democratice, are foarte puține instrumente pentru a răspunde creșterii sentimentelor de extremă dreaptă pe care le-au creat propriile politici greșite.

Aici este necesar să menționăm încă o dată faptul că polițistul Soros, care nu a primit niciun mandat politic din partea alegătorilor europeni, dar care, prin intermediul Fundației pentru o Societate Deschisă (OSF) a avut o influență serioasă după ce Soros a injectat 18 miliarde de dolari din banii proprii în OSF, devenind una dintre cele mai influente ONG-uri din lume).

Cu o lipsă de impudență, Soros a condamnat țările UE – și anume Ungaria sa nativă – pentru încercarea de a-și proteja teritoriile prin construirea de bariere și garduri de frontieră, pe care crede că le încalcă drepturile omului ale migranților (rareori dacă filantropul vorbeste despre „Drepturile omului” ale populației native). În cuvintele maestrului de haos însuși: ” Politicile de migrație ale cerșetorilor-vecinilor, cum ar fi construirea de garduri de frontieră, nu numai că vor fragmenta uniunea; ele, de asemenea, dăunează grav economiilor europene și subminează standardele globale privind drepturile omului. “

Printr-o rețea de parlamentari europeni compromițăți, care își fac oferta, Soros spune că UE ar trebui să cheltuiască 30 miliarde de euro pentru a găzdui ” cel puțin 300.000 de refugiați în fiecare an „. Cum va plăti UE pentru relocarea migranților din Orientul Mijlociu Est? Soros are și un răspuns pentru asta. El îl numește ” finanțare de urgență ” , ceea ce presupune ” creșterea unei sume considerabile de datorii susținută de bugetul relativ mic al UE. “

Nigel Farage ✔

@Nigel_Farage

George Soros has spent billions in the EU to undermine the nation state. This is where the real international political collusion is.

28.8K 11:35 AM – Nov 14, 2017 22.2K people are talking about this Twitter Ads info and privacy

Orice presupuneri care vor fi obligate să plătească datoriile pentru această afacere cu risc ridicat? Dacă ai ghicit pe George Soros, ghici din nou. Oamenii deja supuși unei impozitări mari din Europa vor fi forțați să suporte acea povară grea. ” Pentru a-l finanța, noile impozite europene vor trebui să fie percepute mai devreme sau mai târziu ” , admite Soros. Acest comentariu este foarte interesant în lumina recentelor proteste franceze, care au fost declanșate de planul lui Emmanuel Macron de a impune un nou impozit pe combustibil. Liderul francez, fost bancher de investiții, a încercat să recupereze o parte din fondurile utilizate pentru a susține afluxul de noi sosiri în țara sa? Întrebarea pare a fi una valabilă și merge departe spre explicarea tulburărilor continue.

În acest moment, merită să ne amintim ce a declanșat, în primul rând, exodul migranților în Europa. O mare parte a răspunsului se referă la operațiuni ilegale ale NATO pe baza statelor suverane. Din 2003, blocul militar de 29 de membri, sub conducerea directă a Washingtonului, a condus operațiuni militare ilegale în diverse locuri din întreaga lume, inclusiv în Irak, Libia și Siria. Aceste acțiuni, care ar putea fi cel mai bine descrise ca fiind globalismul asupra steroizilor, au deschis o cutie a Pandorei de epidemii globale, inclusiv foamete, terorism și sărăcie. Asta înseamnă ceea ce înseamnă statele occidentale prin „activismul umanitar”? Dacă majoritatea țărilor UE doresc cu adevărat să renunțe la prerogativele lor umanitare, ar fi putut începe prin a cere încetarea operațiunilor de schimbare a regimului în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ceea ce a creat astfel de condiții inumane pentru milioane de oameni nevinovați.

Acest eșec din partea capitalelor occidentale de a vorbi împotriva politicii externe americane beligerante ajută la explicarea motivului pentru care o serie de alte guverne europene se confruntă cu majore. Sebastian Kurz, în vârstă de 32 de ani, a câștigat inima alegătorilor austrieci promisiunea de a aborda imigrația necontrolată. În Suedia super-tolerantă, care a acceptat mai mulți migranți pe cap de locuitor decât oricare alt stat UE, partidul anti-imigrant Suedia Democrat a obținut 17,6% din alegeri în alegerile din septembrie – de la 12,9% în alegerile anterioare. Și chiar Angela Merkel, care este văzută de mulți oameni ca lider de facto al Uniunii Europene, urmărește prăbușirea politică a stelei și arde mai mult din cauza prăbușirii crizei migranților. În luna octombrie, după ce Uniunea Democrată Creștin Democrată (CDU) a suferit un șuber în alegerile din Bavaria, care a văzut pe alegătorii CDU că abandonează nava pentru DD anti-imigranți și pentru Verzi, Merkel a anunțat că va demisiona în 2021 după expirarea mandatului său actual.

Între timp, înapoi în SUA, guvernul președintelui Donald Trump a fost închis, în timp ce democrații refuză să acorde liderului american fondurile pentru a construi un zid pe frontiera mexicană – în ciuda faptului că a făcut-o în esență la Casa Albă tocmai această promisiune. Personal, mi se pare foarte greu de crezut că orice partid politic care nu susține o frontieră puternică și viabilă poate continua să fie luat în serios în sondaje de foarte mult timp. Cu toate acestea, aceasta este chiar strategia pe care au ales-o democrații. Dar mă descurc.

Donald J. Trump

✔ @realDonaldTrump

I am all alone (poor me) in the White House waiting for the Democrats to come back and make a deal on desperately needed Border Security. At some point the Democrats not wanting to make a deal will cost our Country more money than the Border Wall we are all talking about. Crazy!

182K 7:32 PM – Dec 24, 2018 Twitter Ads info and privacy 159K people are talking about this Twitter Ads info and privacy

Lecția pe care guvernele occidentale ar fi trebuit să o învețe în ultimul an din aceste evoluții este că există o anumită linie roșie pe care globaliștii o încrucișă nu numai la ordinea socială, ci și la propriile averi politice. În cele din urmă, oamenii vor cere soluții la problemele lor – multe dintre acestea fiind cauzate de programe neoliberale nesăbuite și măsuri de austeritate.

Acest sentiment colectiv de disperare poate deschide ușa oricărui număr de politicieni de dreapta care sunt prea fericiți să răspundă cererii.

Mai bine să asigure condiții de muncă echitabile pentru oameni, menținând în același timp granițe puternice decât să se confrunte ulterior cu mânia străzii sau cu un anumit șarlatan politic. Indiferent dacă liderii occidentali își vor schimba modurile neoliberale ca pe o abordare populistă a furtunilor, trebuie să fie văzute, dar eu unul nu am pariat pe ea.

(FLUIERUL)