| Claymoor | La vie à Bucarest 1882 – 1883 |
27 Februarie 1883
Balul dat miercuri seara la Teatrul Naţional de către ,,Societatea Furnica” şi-a justificat pe deplin numele. Sala era cu adevărat un furnicar. Majestatea Sa Regina patrona sărbătoarea. Curtea Regală era încă în doliu şi suveranii nu au putut participa. Sala era splendidă, strălucea de sus până jos. În lojile larg deschise apăreau capete minunate, încrustate în aur şi argint. Jos a fost aranjat un spaţiu imens înconjurat de scaune, pentru a se putea dansa. De jur-împrejur, un imens flux uman circulă, te atrage, te împinge şi de care cu greu reuşeşti să te degajezi.
În sfârşit, din valurile acestui ocean de baticuri colorate, de voaluri aeriene, de salbe de monezi de aur, de flori şi bijuterii, te îndrepţi spre tombola care este aranjată pe o masă rotundă în fundul scenei. Acolo e un nou naufragiu pentru buzunare. Voci de sirenă, dulci, armonioase, mângâietoare te cheamă, te îmbie şi, cât ai clipi, rămâi total pe sec. Dar scopul e atât de nobil că, pe legea mea, dai totul cu mare plăcere, fără cel mai mic regret.
Două muzici militare sunt instalate sus, la galerie, „la cucurigu”! În timp ce sărbătoarea se desfăşura din plin, în foaierul artiştilor se repetau piese de societate, în cadru intim. Doamnele au jucat costumate în ţărănci românce o piesă de Labiche, spiritual localizată de dl. D. Rosetti şi care a avut mult succes. În sală se dansează cu frenezie. În foaier are loc un al doilea bal, la fel de animat ca cel de jos.
La un moment dat, se aud tobe şi trâmbiţe. Se anunţă începerea licitaţiei. În câteva minute n-a mai rămas nimic din lucrurile expuse. Marea majoritate a obiectelor au fost oferite de Majestatea Sa Regina care se ocupă cu mult interes de această lucrare naţională, pe care a creat-o cu mult suflet.
La ora patru dimineaţa, se dă semnalul ultimului dans. Gazul începe să se stingă, dar dansul continuă până la şase dimineaţa. Toate ,,furnicile” care au rămas sunt obosite şi palide. Sfârşitul balului a avut loc şi în faţă, pe stradă, sub un soare strălucitor.
8 Martie 1883
Săptămâna care abia s-a terminat, a fost tristă şi plictisitoare… Frumoasele noastre doamne mondene, obosite de lunga serie de carnavaluri, s-au închis, s-au izolat ca să-şi refacă forţele printr-o odihnă binemeritată. De altfel, nu au mai fost văzute nicăieri.
Pe stradă, era vreme mult prea urâtă ca să rişte să iasă, iar acasă ordinul era sever: vizitatorul primea răspuns invariabil „Doamna nu e acasă!”. În schimb, sexul bărbos, mult mai mult ca de obicei, invadează cluburile ca să ,,facă cu ochiul” doamnelor de treflă sau celor de pică! Trebuie şi puţină distracţie!
În sfârşit, monotonia a luat sfârşit! Calmul exasperant s-a terminat. Teatrele, singura distracţie care ne-a mai rămas, şi-au deschis larg porţile. Avem trei săli de spectacole. Trupa germană de operetă a inaugurat sâmbătă seara, la sala Bossel, seria reprezentaţiilor cu Boccaccio, destul de bine jucată.
Ieri, duminică, ziua a fost foarte frumoasă. Cerul era albastru ca de azur şi un soare strălucitor de primăvară. La ora două, a avut loc în foaierul teatrului tragerea anuală a loteriei, în profitul copiilor săraci, loterie fondată de societatea tinerelor muncitoare. A fost multă lume. Foaierul teatrului părea o uriaşă colivie în care ciripeau cele mai frumoase păsări.
O primăvară vie, de tinere fete, un rond de flori animate. Era un concert armonios de voci proaspete şi amabile care ofereau bilete pentru nişte copii ca şi ele, dar copii săraci. Ne-am golit buzunarele cu mare plăcere. Era o milostenie cerută de adevăraţi îngeri. La ora cinci, loteria era deja trasă şi lumea a plecat să respire la Şosea şi să regăsească însufleţirea zilelor frumoase.
9 Martie 1883
Luni seara, recepţie la D-l Grigore Catancuzino, în cerc restrâns, cu invitaţi aleşi. S-au citit mai multe comedii, căci peste douăzeci de zile va fi spectacol de teatru urmat de o recepţie. Vila este o mică bijuterie. Salonul tapisat în saten albastru gen Louis XV, foarte bogat şi de bun gust, posedă un parchet mozaicat lustruit care îi face să viseze pe dansatorii de vals.
Alături, o încăpere care ieri seară a fost cabinet de lectură e plină de obiecte de artă. Intrarea foarte spaţioasă este un adevărat muzeu. Pereţii sunt acoperiţi de tablouri şi peste tot obiecte de bronz şi de faianţă.
D-l Grigore Cantacuzino, ajutat de fiica sa, a făcut onorurile casei cu binecunoscuta sa curtoazie. Printre invitaţi era Prinţesa Helene Bibesco, foarte frumoasă în toaleta sa Pompadur şi în păr cu un şarpe de briliante, D-na Olimpia Lahovary în rochie de saten negru brodată cu perle, D-na Lili Bălăceanu într-un elegant costum gri cu tunică, D-na Prinţesă Ferdinand Ghica în rochie de saten de orient, centură şi colier de aur, D-l Marchiz de l’Aubespine-Sully, însărcinat cu afaceri al Regatului Monaco, D-l Isvolsky, prim secretar al legatiei Ruse, D-l Prinţ Alexandru Bibescu, D-l Constantin Balaceano, Prinţul Ferdinand Ghica, D-l Michel Vacaresco etc.
12 Martie 1883
Iarna face o reîntoarcere ofensivă, o reîntoarcere care ne aminteşte oribila lună decembrie. Ninge de ieri. Ai chef să stai la gura sobei. Nu găseşti un moment mai potrivit ca să te refugiezi în atmosfera saloanelor. Nicicând vatra cu foc arzând şi ceaşca de ceai nu au fost mai agreabile.
Voi trece, deci, în revistă principalele saloane ale capitalei. Prinţesa Ourousoff, cunoscătoare emerită de artă, pasionată de stilul Louis XV şi XVI are numai mobile autentice. Pereţii sunt acoperiţi de tapiserii din vechi ţesături şi de oglinzi încadrate în rame superb sculptate. Candelabre, tablouri, minunăţii de care privirea se deslipeşte cu greu. Covoare de Aubusson acoperă parchetul alunecos.
Alături, este un salon Louis XV, adevărată bijuterie. Totul e autentic, de la minunatele lambriuri aurite până la cea mai mică mobilă. Pereţii sunt tapisaţi cu un brocard verde care dă impresia că provine din rochia unei ducese. Observăm şase oglinzi mari în stil veneţian din secolul al XVI-lea. Panourile sunt în bronz aurit, reprezentând pe frontispicii scene pastorale de Watteau pictate în pastel.
Toate mobilele sunt incomparabile, dat fiind amintirile istorice cât şi rafinamentul felului de a fi aranjate. Pe toate mesele sunt risipite, ca din întâmplare, mii de obiecte de preţ: ceasuri vechi, tabachere, bomboniere, statuete, evantaie, camee, lanţuri etc. Comori fără preţ ca în grota lui Aladin, unde luminează lampa fermecată a celor doi ochi negri ai graţioasei stăpâne a acestui loc fără pereche. Celelalte camere, la fel de frumoase, vor putea fi admirate în curând, pe muzică de vioară.
1882 – 1883
17 Martie 1882
Primăvara ne surîde însfîrşit şi viaţa începe să se desfăşoare în aer liber. Femeile elegante care circulă pe stradă, se gîndesc deja la rochii şi pălării. Sunt la mare modă costumele în pătraţele ţipătoare. Nu sunt frumoase deloc, ai impresia că vezi… nişte saltele ambulante.
Recepţie strălucită la legaţia Rusiei. O mare parte din lumea elegantă a Bucureştiului a defilat în saloanele prinţesei Ourousoff care făcea onorurile casei cu o graţie plină de farmec bine cunoscută.
18 Martie 1882
Ce este oare această indispoziţie care pluteşte peste capitală? Nicicînd Postul Paştelui n-a fost mai serios urmat. Toate doamnele mondene fac penitenţă. Nu ai unde să te mai duci, nu ştii ce putem deveni. Plimbările la soşea încep să se anime, dar atmosfera nu e încă prea veselă. Pomii sunt toţi goi ca nişte cozi de mătură, nici o frunză nici un fir de iarbă, iar pe alei te înfunzi în noroi pînă la genunchi. Facem un tur scurt prin pădure şi ne întoarcem rapid acasă.
Ieri o ploaie torenţială a făcut să se refugieze la Capşa toate frumoasele ,,plimbăreţe”. S-a format repede un cerc de cunoştinţe, ne-am simţit atît de bine că am rămas şi după ce ploaia s-a oprit.
19 Martie 1882
Miercuri, negustorii şi industriaşii români din capitală, au dat un bal de binefacere, la Teatrul Naţional. Toate doamnele au arborat costumul naţional. A fost o sărbătoare sătească foarte reuşită. Sala strălucea de sus şi pînă jos din toate sfeşnicile şi candelabrele luminate. Lojile deschise ca nişte imense casete de bijuterii, lasă să se vadă lucind costumele din aur
şi argint ale ţărăncuţelor din toate regiunile ţării.
Tombola este aranjată pe o masă uriaşă în fundul scenei. Sus la galerie, muzica militară interpretează cele mai frumoase melodii din repertoriul său. În sală se poate dansa după pofta inimii. O horă imensă se desfăşoară ca un şarpe uriaş cu solzi de aur. Se frînge la un moment dat şi începe ,,Bătuta” mai apoi Kindia care se transformă în vals urmat de Polka şi Cadril fără relaş totul se învîrte şi dansează. Spre dimineaţă, un galop furibund va încheia sărbătoarea.
20 Martie 1882
Vineri seara recepţie la legaţia Rusiei. În marele salon Louis XVI în mijlocul obiectelor de artă şi al florilor, un buchet de doamne mondene. O zînă în persoana prinţesei Helena Bibescu a ţinut sub şarmul şi talentul său, un întreg auditoriu. O privighetoare, Dra Assan a cîntat cele mai frumoase romanţe. S-a interpretat Liszt şi Chopin cît şi romanţa Dlui Cavadia Unde eşti?.
Prinţul Ourousoff şi prinţesa Ourousoff au făcut onorurile saloanelor, cu o deosebită amabilitate. Graţioasa stăpînă a casei, o brunetă de mare frumuseţe purta o toaletă neagră, simplă, de foarte bun gust. Pe la ora unu din noapte, invitaţii părăseau clădirea splendidă a legaţiei Ruse.
22 Martie 1882
Luna Martie începe să se îmblînzească puţin. Primăvara se arată, de două zile soarele săgetează cu razele sale binefăcătoare. Strada e animată. Blănurile au dispărut. La corsajul femeilor frumoase care se plimbă, remarcăm buchete de violete sau de lăcrămioare. Totuşi, nu este totul plăcut. Graţie Dlui Primar, acest tablou vesel, are prea multe umbre. Praful ne orbeşte deja. Plimbarea la şosea ar putea fi foarte agreabilă dacă n-ar fi acest praf atît de neplăcut. Ieri, frumoasa noastră plimbare era foarte animată. Din păcate, trebuia să-ţi acoperi ochii cu o batistă ca să te poţi plimba liniştit. Ziua de ieri a fost foarte frumoasă, o adevărată zi de primăvară. Era lume multă pe străzi. Au reînceput plimbările pe bulevard şi în piaţa Teatrului.
5 Aprilie 1882
Sîmbătă seara Carnavalul şi-a dat ultima suflare. A fost ,,cîntecul lebedei”. Dl Grigore Cantacuzino nu a dat decît o singurp recepţie în palatul său superb, dar a fost splendidă şi a încheiat astfel sezonul de iarnă. În cele trei saloane, amfitrionul a îngrămădit adevărate minunăţii: tablouri, bronzuri, faianţă, risipite peste tot. Flori şi arbuşti în cantităţi fabuloase. Lustre şi ghirlande aruncau lumini feerice în acest loc de ,,o mie şi una de nopţi“. Rămîi mut de admiraţie în faţa atîtor toalete de saten de variate culori şi a sclipirii briliantelor, cît şi atîtor ochi frumoşi şi înflăcăraţi; Balul a avut un prolog magnific. S-a jucat o comedie interpretată de artişti făcînd parte din lumea bună.
Marele salon de dans a fost împărţit în două: în fund un teatru cochet cu scenă, rampă şi cortină, iar parterul era compus din toate reginele eleganţei şi frumuseţii. În timpul antractului Dl. Grigorie Paleologlu, a cîntat mai multe romanţe pe care publicul le-a bisat. La sfârşitul piesei are loc o mare schimbare de decor. Teatrul dispare ca prin farmec, orchestra atacă un vals şi începe dansul. Tot Bucureştiul elegant şi monden era prezent. La ora trei dimineaţa, bufetul care a fost permanent asaltat, face loc unui festin de Balthazar. Se mănîncă cu furie. Piramide de pateuri, munţi de fripturi dispar cît ai clipi. Şampania curge în valuri. Răsună trompeta. E semnalul ,,judecăţii de apoi”. Ultimul dans! Apar zorile şi razele soarelui risipeşte norii, venind să admire această superbă sărbătoare. Dl. Grigore Cantacuzino, mare senior din naştere şi gentleman prin manierele sale, a fost prezent toată noaptea, ocupîndu-se de invitaţii săi cu amabilitatea sa cunoscută.
Cavoul familiei Văcărescu, unde îşi doarme
somnul de veci celebrul Claymoor (1843 – 1903)
La vie à Bucarest 1882 – 1883
6 Aprilie 1883
La Teatrul Naţional, trupa de balet poloneză atrage multă lume. Sala e plină în fiecare seară. E o diversiune foarte plăcută, deoarece opereta germană a cam obosit publicul; teatrul românesc, în ciuda spectacolului Piciorul de oaie, cu personajul său Panurge, din Pantagruel, de Rabelais, n-a reuşit să intereseze prea mult. E o săptămână în care se caută multă bună dispoziţie şi plăcere, întocmai baronului Frascata din La vie Parissienne, dat fiind că săptămâna viitoare va fi o săptămână de post şi abstinenţă totală.
7 Aprilie
Ziua de marţi a fost strălucitoare. O adevărată „premieră” de primăvară. Soarele era cald şi săgeta cu razele sale de aur Strada Mare, care era un adevărat furnicar de lume. Doamnele au ieşit la plimbare în talie, spilcuite şi elegante, împodobite cu trandafiri şi violete. Piaţa Teatrului era arhiplină de lume, aşa cum probabil, pe vremuri, era Forumul, iar trotuarele erau inabordabile. La şosea, mare baie de praf. Cred că nici Sirocco din Sahara nu poate ridica asemenea nori groşi de praf.
10 Aprilie
Vineri seara, recepţia de la Legaţia Rusă a fost strălucitoare. Dacă florile sunt încă rare în această primăvară, în schimb era o superbă colecţie, ieri, în saloanele prinţesei Ourousoff, care strălucea de frumuseţe şi graţie în rochia ei de satin negru cu corsaj de catifea şi mâneci de dantelă albă. În păr avea flori purpurii. A fost şi muzică. D-ra Saegiu a fermecat acest frumos auditoriu cu talentul său graţios. În acest parter de femei frumoase care aplaudau se remarcau: Prinţesa Nathalie Philippesco – ca un nor alb cu trandafiri roz, D-na Olimpia Lahovari, în rochie de saten bleu cu trenă regală, D-na Zoé Ghica, uimitoare în rochia ei ca o harababură de dantele albe cu garoafe la corsaj, D-na Ferdinand Ghica, în mare ţinută din saten bleu cu flori şi briliante în păr, D-na Zoé Stourdza, în negru lucios cu flori de briliante pe umăr, D-na Arion, în toaletă originală, corsaj de catifea şi fustă de saten negru bătută în rubine, D-na Constance Cantacuzino, în gri înnorat etc., etc. … Printre bărbaţi, în ţinută de gală, se remarcau miniştri, tot corpul diplomatic şi toată floarea elegantă şi importantă a Bucureştiului.
Prinţul şi Prinţesa Ouroussoff făceau onorurile casei cu farmecul şi cu amabilitatea lor cunoscută.
20 Aprilie
Luni, a avut loc la Teatrul Naţional un mare matineu muzical-dramatic. Şi de această dată, high-life-ul şi-a dat tot concursul. Societatea s-a despărţit în două: unii au urcat pe scenă, aducând tributul talentului lor, iar alţii veneau să-i aplaude. În ciuda ploii şi a absenţei multora din cauza alegerilor, sala e bine garnisită şi prezintă un aspect cochet. Toate lojile sunt ocupate. E un adevărat Paradis, o grădină în floare. Doamnele au, toate, pălării şi ţinute de oraş. La parter e tot Bucureştiul monden, elegant şi cunoscut. La ora două, se ridică cortina pe un decor magnific, reprezentând plaja de la Monaco văzută de pe terasa unei vile. Tabloul e proaspăt şi însorit. (Ne-ar place mult să fie şi afară aşa.)
Piesa se numeşte Carte forcée, o comedie delicioasă în două acte, fină şi spirituală, un adevărat regal pentru amatori. Cu toate dificultăţile pe care le prezintă, piesa a fost destul de bine jucată.
D-na Marchiză de l’Aubespine Sully, pe care tot Parisul, elegant a aplaudat-o cândva, a atins perfecţiunea în ultima scenă când îşi sacrifica iubirea pe altarul datoriei. Alături de această stea de primă mărime, două fermecătoare mondene, D-na Lili Balaceano şi prinţesa Ferdinand Ghica, au fost mult aplaudate. La fiecare ridicare de cortină, scena se umplea de mormane de flori.
Intermezzo-ul muzical s-a compus din mai multe bucăţi din Carmen, foarte bine executate de orchestra Operei şi de Barbu Lăutaru, scenă comică cântată şi jucată de Dl. Grigore Paleologlu. Aşa cum ne aşteptam, succesul a fost foarte mare pentru Dl. Paleologlu.
Spectacolul s-a terminat printr-un hohot de râs. La Rue de la lune, una dintre cele mai frumoase creaţii ale lui Ravel, la Palatul Regal. Piesa a fost strălucit interpretată de D-na Marchiză de l’Aubespine Sully, de prinţesa Ferdinand Ghica, de D-na Lili Balaceanu, cu un brio de admirat. S-a ovaţionat în timp ce ne tăvăleam de râs şi cortina se ridica şi se lăsa sub o ploaie de flori.
21 Aprilie
Natura e în întârziere. Nu mai este iarnă, dar nici primăvară. Arborii sunt goi de frunze, iarba abia începe să crească şi păsările au note melancolice în ciripitul lor. Şi viaţa mondenă se resimte în această ezitare a naturii. Între o aversă de ploaie şi o palidă strălucire a soarelui, strada nu e prea animată. Ca să te îmbraci, nu prea mai ştii cum – am pierdut busola. E cald câteva minute, imprudenţii ies în talie, dar vântul începe să sufle şi regretăm şubele. Iată-ne din nou la gura sobei, aţâţând focul. Totuşi, plimbările la Şosea au reînceput. Cavalerii galopează pe aleile cu arbori desfrunziţi. Se văd multe amazoane – mai ales dimineaţa -, foarte elegante şi foarte anturate. Se vorbeşte în secret de o mare sărbătoare de binefacere pentru cei săraci
27 Aprilie 1883
Duminică seara au fost celebrate mai multe nunţi la Bucureşti. Cea mai strălucitoare a avut loc la Biserica Sărindar, care a fost neîncăpătoare pentru numărul mare de invitaţi. Mirele, Dl. C. Arion, este fiul cel mare al D-lui Arion, membru la Curtea de Conturi. Mireasa, Dra. Maria Tătăranu, este fiica cea mică a D-lui Nicolae Tătăranu şi a D-nei Elena Tătăranu, născută Creţeanu. Binecuvântarea nupţială a fost dată tinerilor miri de Excelenţa Sa Mitropolitul. Naşii au fost fratele şi sora D-rei Tătăranu, superbă în rochia ei de saten rosé acoperită de un voal alb, ca un surâs de primăvară. Pe cap purta ca o aureolă părul blond, iar ca bijuterii doar ochii săi albaştri care ar face să pălească de gelozie toate safirele lumii. Mireasa, brună ca o andaluză, purta o rochie de saten alb cu trenă regală din brocard, brodată cu flori de portocal, iar pe cap, coroana de flori de lămâiţă, cu tradiţionala beteală din fir de aur forma o adevărată aureolă luminoasă. Tot Bucureştiul era prezent la această ceremonie: corp diplomatic, înalţi funcţionari, magistraţi etc. După ceremonie a avut loc recepţia la Dl. Tătăranu. În numeroasa asistenţă am remarcat-o pe D-na Olimpia Lahovari, D-na Zoe Ghica-Comăneşti, Dl. General V. Creţeanu – şeful Casei Militare Regale, Prinţul Ourouzoff – Ministrul Rusiei, Prinţesa Ourouzoff, D-na Svetlana Creţeanu, Dl. General Hercule Arion, Dl. şi D-na Alexandru Catargi, Dl. Constantin Creţeanu – prefect de Ilfov, Dl. şi D-na Darvaris etc. A doua nuntă, a D-lui Căpitan de roşiori Şaguna cu Dra Elisa Calendero, a avut loc acasă. Naşi au fost Dra Cléo de Laptew (mai graţioasă ca oricând în rochia ei „triumful lui Venus”) şi Dl. Căpitan Georghiu. După ceremonia religioasă a fost recepţie şi dans. Mireasa era foarte frumoasă, cu o coroană de lăcrămioare şi voal alb pe cap şi rochia de brocard alb cu trenă imensă, brodată cu perle. Printre doamnele invitate am remarcat pe D-na de Laptew, în negru strălucind de briliante, D-na A. Şuţu, tot în negru sub o ploaie de pietre preţioase, D-na Petrini, în mov brodat cu flori de nufăr, cu frunze şi briliante în păr, D-na Butoff, în roşu pompeian, D-na Calenderu, în saten culoarea rubinului brodat cu trandafiri, D-na Darvaris, în saten violet etc. Mulţi militari şi multe smochinguri şi fracuri.
A treia nuntă care a avut loc, a D-lui Politimos cu D-na Deşliu, a fost celebrată la Biserica Creţulescu. După ceremonie a avut loc o recepţie la D-na Lupescu, sora miresei. Recepţia a fost mai degrabă intimă şi s-a terminat la ora unu noaptea. Necruţătoarea moarte şi-a scos ghiarele în plină primăvară. Un tânăr, Dl. Alexandru Rosnovanu a fost smuls brusc afecţiunii familiei sale. Fericit că a fost promovat la gradul de sublocotenent de roşiori, n-a putut să îmbrace uniforma decât pe patul de moarte. Fiu unic, adorat de părinţi, având totul pentru a fi fericit, părăseşte această lume, care părea să se deschidă frumoasă în faţa lui, la doar 20 de ani. Corpul va fi expus la Biserica Sărindar, unde se va face slujba la ora 3 după-amiază, după care va fi transportat la Iaşi pentru serviciile funerare.
3 Mai 1883
Vineri seara, recepţia de la Legaţia Rusiei a fost strălucitoare şi urmată de un concert de viori. Sărbătoarea a fost, ca de obicei, înfloritoare, de o eleganţă de prim ordin, într-un cadru de aur înălţat de graţia, frumuseţea şi abilitatea stăpânei casei. Prinţesa stătea la intrare în mijlocul tablourilor de bronz şi faianţă, un veritabil muzeu. Acolo îşi primeşte invitaţii, asistată de prinţul Ourousoff a cărui urbanitate e binecunoscută. Salonul Louis XVI, golit de mobile şi covoare, strălucea de lumină. Parchetul lucitor ca suprafaţa unui lac indica cu precizie că acolo se va dansa. Uşile de la terasă larg deschise, lăsau să se vadă grădina scăldată de razele argintii ale lunei. Era un decor feeric. Păsările din frunzişuri luau parte la sărbătoare. Muzica a dat semnalul şi, în ciuda căldurii nopţii de vară, s-a dansat cu furie până la primele raze de soare. Valsul, polka şi cadrilul s-au succedat fără un minut de pauză. E inutil să mai spun că sărbătoarea era strălucită. Culoarea albă domina toate toaletele decorate cu flori de primăvară, lăcrămioare, liliac şi trandafiri. La ora 10 s-a hotărât „armistiţiul”. E momentul supeului. Doamnele, însoţite de cavaleri, trec spre sufrageria care e superbă. Pereţii sunt acoperiţi în întregime de goblenuri din epoca Medicis. Masa e un adevărat parter de flori din care se ivesc minunate servicii de Sévres. Supeul este aşezat, urmează apoi dansul. Dl. Isvolsky, prim secretar al Legaţiei, conduce dansul final. Aurora indiscretă îşi face apariţia, dar se dansează în continuare. Lumina candelabrelor dispare sub primele raze de soare. În sfârşit, galopul final încheie dansul şi sărbătoarea. Lacheii în livrele aduc pe tăvi de argint ceaiul binefăcător după această noapte curajoasă şi neobosită. Zâna acestei sărbători, Prinţesa Ourousoff, în toaletă Pompadour, şarmantă, ca de obicei, a făcut onorurile casei cu graţie distinsă şi unică.
8 Mai 1883
Un mare mariaj e la orizont. Dl. Constantin Isvoranu se va căsători cu D-na Maria de Laptew. Mâine, dacă timpul va fi frumos, cursele vor prezenta o atracţie în plus. Va fi un match de trei mii de franci angajaţi între Dl. Comandant Nicolae Vlădoianu, cu armăsarul „Charbonnier”, şi Dl. Sublocotenet Michel de Laptew, cu iapa „Dorina”. Ieri seară s-a jucat la teatrul mare piesa Studentul sărac, în beneficiul D-rei Stubel, steaua trupei. Sala era arhiplină de sus până jos. Piesa e foarte bine jucată şi delicios cântată de beneficiară. La fiecare act, D-ra Stubel primea o ploaie de flori şi cel mai mic cântec e acoperit de aplauze. Căldura din sală este sufocantă. Stagiunea teatrală e muribundă. Va mai dura o vreme, dat fiind că ploile nu permit încă, deschiderea grădinilor de vară. De asemenea, ieri, a doua seară dansantă la Legaţia Rusiei. Au fost două sărbători, una de zi, alta de noapte. Cea de noapte a fost luminată de ochii frumoşi ai dansatoarelor. Cea de zi, de razele zorilor. Soarele încerca în zadar să străpungă norii, ca să contemple acest frumos batalion de doamne elegante.
10 Mai 1883
Cine spune zână, spune feerie, pentru că Prinţesa Ouroussoff este o adevărată zână, iar recepţiile sale organizate în zilele de Vineri, sunt feerice. Cea de a doua serată dansantă a fost dintre cele mai animate. Palatul Legaţiei Ruse e minunat instalat. Saloanele sunt decorate în cel mai pur stil. Se remarcă mâna femeii de bun gust care le-a ornat cu mii de amintiri preţioase şi cu bibelouri artistice. Este cel mai frumos loc din Bucureşti, cel mai somptuos, cel mai înverzit, cel mai încântător. În aleasa şi numeroasa asistenţă am remarcat-o pe prinţesa Georges Bibesco îmbrăcată în alb, pe cap cu o coroană de iederă şi trandafiri naturali, D-na Zoé Sturdza, în rochie de saten roz, pe cap cu o fină dantelă neagră şi în păr cu stele de briliante, Prinţesa Ferdinand Ghica, graţioasă ca de obicei, în rochie de saten crem şi pe cap o adevărată floră de diamante, D-na Catherine Lahovary, foarte elegantă în toaleta sa Watteau, fustă de saten Pompadour drapată de brocard alb şi dantele, în păr cu trandafiri din Bengale şi fluturi de briliante, D-na Hélène Catargi în rochie gris argenté şi rubine, D-na Alexandre Darvaris, sobră în rochie de saten negru şi mănuşi negre, D-na Chrissoveloni, în mare ţinută, cu trenă Louis XV, D-na Lucia Duca, în rochie de culoare roşie pompeian etc.
Stăpâna casei făcea onorurile cu graţia distinsă care o caracterizează. Rochia ei, un adevărat poem, o rază de soare de lună Mai, toată în alb, iar în părul ei negru de abanos picături de briliante. Printre bărbaţi, tot Bucureştiul cunoscut şi elegant. Prinţul Ouroussoff s-a ocupat personal de întreaga seară. Neobosit, era ca un general pe baricadă. Dansul a început la orele zece şi a durat întreaga noapte, întrerupt de două ori de câte un supeu delicios. Această splendidă sărbătoare s-a terminat în miezul zilei, la un ceai şi la conversaţii în jurul unei mese scăldate de razele soarelui, înveseliţi de ciripitul păsărelelor care zburau pe terasă.
11 Mai 1883
Duminică a avut prima zi de Curse de Primăvară. Timpul era frumos şi asistenţa numeroasă. Ploaia a încetat şi soarele s-a arătat radios. Temperatura fiind agreabilă a permis toaletelor primăvăratice să-şi facă apariţia. Nu e praf deloc, ceea ce este extrem de rar. Un şir de echipaje îşi face apariţia mergând spre câmpul de curse. Prin faţa tribunelor circulă tot Bucureştiul cunoscut, high-life, diplomaţi, miniştri, militari de toate categoriile. Toţi aceşti domni aveau flori la butonieră. Sună clopotul şi încep cursele şi, evident, pariurile. Ultima cursă a fost un match de 3000 de franci angajat între D-l Comandant Vlădoianu şi D-l Sublocotenent Michel de Laptew. A câştigat D-l Comandant Vlădoianu cu calul său „Charbonnier”. La ora patru după amiază cursele au luat sfârşit. Întoarcerea e splendidă. Pe şosea, o mulţime imensă aşteaptă sosirea. Promenada e plină de echipaje elegante care vor rămâne acolo până seara. Ieri, capitala s-a trezit pavoazată cu drapele tricolore şi în bubuituri de tun. Bucureştiul sărbătorea a doua aniversare a încoronării. Peste tot erau ridicate arcuri de triumf, la ferestre şi balcoane atârnau ghirlande de flori şi steaguri. Din păcate, ploaia a stricat puţin toate acestea, iluminarea care trebuia să fie splendidă, cât şi focurile de artificii au fost ratate. Majestatea sa Regele, însoţit de nepoţii săi, a făcut la ora nouă seara o plimbare în tot oraşul. Dar ploaia, care nu respectă nimic, a făcut să fie scurtat traiectul. La ora 11 seara, D-l Prefect de Poliţie a reunit la un banchet tot personalul prefecturii şi tot corpul jandarmeriei. A fost multă veselie şi mult apetit. La desert, D-l Prefect de Poliţie a ţinut un toast în onoarea Majestăţilor Sale Regale, Regina şi Regele regretând absenţa majestăţilor lor într-o asemenea zi, în Capitală. Timpul s-a facut iar frumos şi mulţimea nu a părăsit strada decât foarte târziu, în noapte.
17 Mai 1883
Sâmbătă a avut loc la Doamna de Laptew, un mare dineu dat cu ocazia logodnei fiicei sale Domnişoara Marie cu Domnul Constantin Isvorano. Printre invitaţi se găseau Doamna Irène Marghiloman, Georges Bibesco, Domnul şi Doamna Charles Ferikidi, Domnul Colonel Georges Catargi, aghiotant al regelui Serbiei, Domnul Alexandre Ghika-Brigadier, Domnul Alexandre Marghiloman, Domnul Vacaresco etc.
Casa se află pe o colină, aproape în afara oraşului pe care îl domină. Priveliştea e superbă, pe ferestrele deschise ale sufrageriei ai impresia că vezi un decor de operă, oraşul luminându-se la căderea serii. Masa era în formă de potcoavă, complet acoperită de flori. Meniul a fost excepţional, demn de o asemenea sărbătoare.
Consommè à la Toulouse
Bouchèes Parisiennes
Sterlets à la Mayonnaise
Suprèmes de Volailles aux champignons farcis
Salmis de cailles aux truffes
Filets de boeuf jardinière
Aspic de foies gras en bellevue
Asperges sauce Hollandaise
Rosbeef, Cailles, Poulets de grains
Salade Italienne – Concombres
Fromages, Penteleu
Gelèe marasquin en forteresse
Gateaux Boisier Pistache et Punch
Glaces contesse Marie
Cigarettes montèes
Fruits
Vins, Scherry frappè, Château, Lafitte, Liebfrauenmilch frappè, Chambertin, Roederer frappè,
Moscatelle, Cafè, liquers.
Un taraf de lăutari a cântat tot timpul mesei. După dineu a avut loc o recepţie în grădină care era luminată în stil veneţian. S-a organizat şi un bal câmpenesc şi s-a dansat până târziu. Atraşi de sunetul muzicii, ţăranii din împrejurimi au invadat curtea. Stăpânii casei au dorit ca aceşti noi invitaţi să aibă şi ei parte de bucurie. Au aprins făclii şi au ordonat să se aducă din pivniţă mai multe butoaie cu vin. Li s-au dat cep şi s-a încins o horă în jurul butoaielor care au fost golite cu mult entuziasm. Între două dansuri, familia şi invitaţii au trecut în salon unde a avut loc ceremonia schimbării verighetelor. Naşii erau Doamna Irène Marghiloman şi prinţul Georges Bibesco, care a ţinut un discurs de circumstanţă pentru tinerii logodnici. Viorile au început să răsune din nou şi ne-au întors pe covorul de verdeaţă ca să dansăm. Doamna de Laptew – mama – purta o bogată toaletă de saten negru înveselită de briliante şi trandafiri naturali, Doamna Marghiloman strălucea de perle şi trandafiri la corsaj şi în păr. Doamna Charles Ferikidi, în toaletă Régence din saten alb cu trenă de brocart brodată cu camelii, în păr cu egretă regală, Doamna Eugène de Laptew, în rochie Pampadour încărcată de dantele şi flori, Doamnişoara Marie de Laptew, logodnica, strălucind de fericire, într-o rochie de muselină albă etc. Razele lunii, lampă cerească care a luminat sărbătoarea, au început să pălească şi am hotărât să ne retragem. Înainte de plecare s-a servit ceaiul, în timp ce alături balul ţăranilor continua din plin.
18 mai 1883
A doua zi a curselor a fost splendidă. De data aceasta n-au avut nicio teamă de ploaie. Pe cerul de un albastru de azur, nu se zărea niciun nor. Soarele săgetă cu raze calde, chiar prea calde. Praful era singurul punct negru al sărbătorii. Pe peluză, asistenţa e numeroasă. Pietonii se ţineau voiniceşte de coardă. Dinspre tribune, vederea e feerică. O minunată etalare de toalete primăvăratice, de pălării de toate formele şi de frumuseţe de toate culorile.
La ora două şi jumătate, trompetele sună şi muzica militară atacă imnul naţional. Majestatea Sa Regele în caleaşcă de gală îşi face apariţia în incinta hipodromului. Suveranul este primit jos, la scara de onoare e Domnul General G. Mano, vicepreşedinte al Jockey-Clubului (deoarece Preşedintele, Domnul General Floresco, era bolnav) şi de prinţul Alexandre Ştirbey, preşedinte al Comitetului Curselor, cât şi de Domnul Grigore Cantacuzino şi de Domnul Colonel Blaremberg.
Imediat, clopotul anunţă începerea cursei. Lojile semănau cu o adevărată grădină de flori. La ora zece sărbătoarea a luat sfârşit. Întoarcerea de la şosea a fost strălucită. Abia se putea circula, atât de multă lume era.
29 Mai 1883
E foarte cald şi deja toţi ne gândim să părăsim Bucureştiul. Multă lume a plecat încă de miercuri dimineaţă cu rapidul pentru străinătate. Una din frumoasele noastre mondene, Doamna Zoe Ghika-Comăneşti, a plecat la Berlin. Prietenii i-au adus o „recoltă” de flori acestei flori la plecare, ea alegrând să înflorească sub alte ceruri. Cu acelaşi tren Domnul Eugen Ghika, complet restabilit după o lungă boală, a plecat la Viena cu tânăra sa soţie.
La şosea e o încântare. Teii în floare parfumează aleea cea mai mare. Copacii din pădure sunt înverziţi. Privighetorile gânguresc a iubire, iar Domnul Primar, care a devenit risipitor cu apa, a ordonat să se stropească în fiecare zi. Aleea potourilor şi-a reluat animaţia obişnuită. La Bufet, salonul în plin aer e arhiplin mai ales seara. Printre fideli o salutăm pe Doamna Prinţesa Ouroussoff, Doamna Prinţesă Ferdinand Ghika, Doamna Zoè Costesco cu şarmantele sale fiice, Doamna Pierre Grădişteanu, Doamna Alexandre Darvaris, Doamna Adolphe Cantacuzino etc. Ieri, mare mulţime de echipaje. Caii sprinteni ai Prinţesei Georges Bibesco, landoul Doamnei Grigore Alexandrescu, trăsura Doamnei Hercule Arion, care trec şi iar trec. Remarc de asemeni cavaleri şi amazoane. Către ora şapte seara ne întoarcem în oraş cu mare zgomot şi aglomeraţie.
10 iunie 1883
Vineri seara, mare bal mare, foarte reuşit, la Prinţesa Ouroussoff, în clădirea Legaţiei Ruse. Întreg cadrul contribuia pe deplin la imaginaţie şi iluzii. Cele două saloane Louis XV şi Louis XVI erau exact ca în epocă. Toate doamnele în costume ale acelui timp păreau portrete coborîte din tablourile cu rame aurite ale lui Watteau, Boucher şi Latour. Un adevărat suvenir de la Trianon, într-o superbă noapte de Mai. Grădina splendid luminată în stil veneţian, vibrează de ciripitul păsărilor care, trezite din somn de lumină, fac să pară totul ca un decor feeric. Un jet de apă fremăta dintr-un boschet misterios. Terasa transformată în seră lăsa să troneze o statuie mare de marmoră luminată de razele lunii, asemănător unei fantome care contempla această sărbătoare din vechi timpuri, cu ochi plini de tristeţe.
Era de fapt statuia Melancolia!
În acelaşi timp, în sala mare de bal, muzica cânta fără o clipă de întrerupere dansuri dintre cele mai antrenante, lăsînd să se vadă ca într-un vis marchize, ducese, păstori, vînători în costume roşii dansînd îmbrăţişaţi. Foarte remarcată a fost prinţesa Hélène Bibesco, costumată în Marie-Antoinette; cu păr pudrat ca de chiciură, coafat înalt în formă de spalier, cu un trandafir Paul Néron . Rochia era de saten alb cu şorţ de dantelă, corsajul deschis, à la royale, împodobit cu trandafiri de diamante. Prinţesa Hélène Bibesco, costumată ca o invitată la Versailles, în rochie bleu cu trenă, acoperită de dantele şi trandafiri naturali, părul său negru strălucind de diamante. Prinţesa Ferdinand Ghica, un adevărat portret Louis XV, foarte reuşit, în rochie scurtă de creton culoarea cireşei, garnisită de volane, cu pantofi stil „cenuşăreasă” împodobiţi cu trandafiri, iar în părul pudrat stele de diamante şi perle. Dna Mariette Ghica, regina balului, costumată în ducesă de Versailles invitată la Trianon, foarte frumoasă şi mult admirată în rochia sa de creton bleu-zephir brodată cu ramuri de trandafiri, coafură înaltă, pudrată, cu un aranjament de pene albe pline de diamante etc.
La ora trei, se aranjează în sufragerie şi în salon un mare supeu. Toată lumea e foarte obosită şi ne aşezăm la masă cu mare plăcere. Apetitul ca şi costumele de altă dată sunt fabuloase. La ora patru, cu toată indiscreţia aurorei, începe dansul final, care e condus, pînă la apariţia razelor de soare, în mod strălucit, de Dna Marchiză de l’Aubespine Sully şi de Dl Isvolsky, primul secretar al legaţiei. Stăpîna casei, cum nu se poate mai graţioasă, făcea onorurile saloanelor sale, cu şarmul său obişnuit. Prinţesa Ouroussoff purta o toaletă Pompadur de creton rosé, pictată cu păsări.
La ora cinci, se dă semnalul şi începe galopul, dansul final. Se serveşte ceaiul şi începem, în sfîrşit, să ne retragem, ducînd cu noi amintirea unei case ospitaliere şi plină de graţie.
12 iunie 1883
D-l şi D-na Charles Ferikidi au dat luni o seară dansantă cu prilejul sărbătorii de Sfânta Elena, pentru a marca onomastica stăpânei casei. Superba clădire din Strada Amzei a fost transformată într-un palat fermecător din O mie şi una de nopţi. Intrarea era o adevărată seră. În spatele unui tufiş uriaş de flori, o orchestră invizibilă te invita la dans. Uşa de la intrarea sălii de bal era tapisată cu trandafiri naturali încadraţi în frunziş. Sala de bal strălucea de sus până jos din cauza candelabrelor aurite – alături, o încăpere cu fotolii şi scaune tapisate cu ţesături româneşti. Terasa ar fi fost suficientă pentru reuşita acestei seri; era acoperită cu o velă uriaşă, luminată de felinare veneţiene formând ca un plafon de foc, înconjurat din toate părţile de adevărate ziduri de verdeaţă. În fundul acestui decor se vedea grădina, ai cărei copaci şi gazon erau luminate de felinare colorate. Din când în când artificii albastre, roşii şi verzi dădeau acestei nopţi, o strălucire fantastică.
A doua orchestră, ascunsă în boschetele grădinii, dădea replica celei dintâi. În marele salon nu se vedea decât un ocean de capete blonde şi brune, înstelate de diamante şi umeri de alabastru ieşind din valuri de dantelă. O salutăm în trecere pe Prinţesa Valentina Bibesco, în rochie de saten mov, cu superbe bijuterii şi dantele, D-na Marchiză de L’Aubespine Sully, în crèpe de Chine bleu, brodat cu fir de aur, pe cap cu o coroană de iederă pe care străluceau picături de rouă de diamante. D-na Mariette Ghica, în rochie pompadour de saten alb, cu superbe briliante în păr, Prinţesa Alexandre Bibesco, graţioasă ca de obicei, în bleu de Saxe, cu părul pudrat, frumoasă sub chiciura de diamante luminate de ochii săi mari şi negri.
D-na Zoé Sturdza, în rochie cu demi-trenă, gri-închis, drapată cu catifea neagră, D-na Adolphe Cantacuzene, încântătoare într-o toaletă simplă de muselină, cu un batic stil Marie-Antoinette şi, în părul blond auriu, prins un trandafir roz etc. etc. Un ravisant buchet de fete tinere, una mai frumoasă ca alta, proaspete şi elegante, dansau cu mare plăcere, din toată inima. Se dansează peste tot, pe terasă, în salon, chiar şi la intrare. Nu e nici un minut de rapaus. Cele două orchestre alternează la fix. La ora trei, se opreşte totul, este supeul. Bufetul gigantic era demn de un adevărat festin fabulos. Pe o masă imensă, printre tufe de trandafiri naturali, sunt platouri cu vânat, peşte şi pasăre. Din păcate, o nouă invitată îşi face apariţia la sărbătoare. E vorba de aurora dimineţii, care dă semnalul dansului final: „Cotillionul”. Dansul începe în salon, condus în mod strălucit de D-l A. Marghiloman, şi se termină cu un imens cadril cu figuri pe terasă, sub razele indiscrete ale soarelui. Doamna Charles Ferikidi, neobosită, a făcut onorurile casei sale cu o graţie sublimă, ajutată fiind în această grea obligaţie de soţul său, D-l Ferikidi, care a onorat prin prezenţa sa întreaga noapte. Fermecătoarea stăpână a casei purta o toaletă simplă, care punea în şi mai mare valoare graţia fiinţei sale.
Abia la ora 7 dimineaţa a început retragerea. A fost, cu adevărat, ultimul ecou al carnavalului.
15 iunie 1883
Duminică la ora 9 seara a fost celebrată la Mitropolie căsătoria D-nei Marie de Laptew cu D-l Constantin Isvorano. Căsătoria civilă a avut loc sâmbătă dimineaţa. La Mitropolie a fost o mulţime enormă. Jandarmii erau nevoiţi să invadeze biserica. Începe defilarea trăsurilor. Dealul Mitropoliei e luminat cu torţe. Din bolta bisericii se intonează imnul care salută mireasa, ce coboară din trăsură şi intră în sfântul lăcaş la braţul fratelui său. Logodnicul îi iese în întâmpinare şi îi oferă un buchet superb de camelii albe. Tânăra mireasă e strălucitoare şi de o mare frumuseţe. Toaleta sa e de cel mai rafinat gust, în stil Henri II, în „crépe de Chine” alb, cu trenă regală garnisită cu tul şi pene albe. Pe corsaj şi pe întreaga rochie sunt risipite flori de portocal. Pe cap un voal aerian care coboară până pe trena pe care o acoperă ca un nor ce aduce briza serii. Ca singure bijuterii doar cei doi ochi albaştri magnifici, care luminează acest frumos ansamblu.
Slujba a început, corul cântă, luminile strălucesc în norii de tămâie aruncând reflexe aurii peste flori şi toalete proaspete ca de primăvară. Sanctitatea Sa Mitropolitul oficiază înconjurat de marele cler. Naşi sunt D-l şi D-na Jean Marghiloman. O ploaie de buchete şi de drapele cad peste asistenţă în timpul dansului care înconjoară Sfânta masă. În aleasa şi numeroasa asistenţă, în parte rezervată bărbaţilor, am remarcat pe D-l General Floresco, Prinţul Ourusoff – ministrul plenipotenţiar al Rusiei -, D-l Conte Toznielli – ministrul plenipotenţiar al Italiei -, Prinţul Alexandru Bibescu, D-l Janequin – secretarul legaţiei Franceze -, D-l Grigore Cantacuzino, D-l Charles Ferikidi, Prinţul Ferdinand Ghica, D-l Georges Filitis – prim procuror la Curtea de Casaţie -, D-l Gr. Grădişteanu, D-l G. Arion, D-l A. Ghica-Bragadir, D-l Baron de Hertz, D-l Comandant Vlădoianu şi, mai apoi, toate „finanţele” şi toată societatea românească, şi toţi prietenii celor două familii numeroase. În partea rezervată sexului frumos, D-na de Laptew, mama miresei, în mare ţinută de saten cu dantele brodate cu perle, Dra Cléo de Laptew, sora miresei, foarte frumoasă şi foarte emoţionată, un adevărat poem de eleganţă, cu chipul încadrat de bucle blonde stil imperial, D-na Eugène de Laptew, foarte remarcată cu rochia în două tonuri de roz, plină de dantelă şi trandafiri, în păr cu străluciri de diamante, D-na Olga de Laptew, într-o rochie galben-auriu, acoperită de tul brodat, Prinţesa Hélène Bibesco, în bleu du roy, brodată cu flori de mărgean, D-na Charles Ferikidi, graţioasă ca întotdeauna, în stil pompadour crème şi roz, D-na Şaguna, în roşu cardinal acoperit în dantele negre, D-na Adolphe Cantacuzino, în saten liliachiu acoperit cu violete de Parma, D-na A. Darvaris, cu fustă de dantelă şi corsaj Louis XV de saten roşu etc. etc.
După defileul tradiţional, mireasa urcă în cupeul mirelui, pe scaunul căruia ard două lumânări. Se dă semnalul, cupeul porneşte urmat de toate celelalte trăsuri – mare recepţie la Mont Valérien, în marea casă a familiei. Colina e luminată de torţe şi felinare veneţiene atârnă în copacii din grădină. Sosirea cortegiului e salutată de fanfara militară. Saloanele strălucitor luminate se umplu de lume. Deodată, se aud acordurile unui vals – mare repriză. Se deschid draperiile şi apare sala de bal. Începe petrecerea, care nu se va termina decât la apariţia zorilor. Urmează un bufet splendid şi delicios. După supeu, tânărul cuplu a luat trenul spre Paris…
Le urăm fericire şi Bon voyage!
