Arhive categorii: POVESTIRI-NUVELE

Se spune ca toate padurile traiesc, dar asta traia in felul ei. Un fel intunecat, aparte. Padurea se misca, traia, respira sub lumina noptii. Ziua, o liniste grava o cuprindea. Fara triluri, fara fosnete, fara adieri, doar tacere. Noaptea, luna-i … Continuă să citești →

Deschid ochii şi lumina puternică mă face să îi închid repede la loc. Nu-mi dau sea­ma dacă sunt trează de-a binelea sau dacă visez, încă, şi atunci prefer să prelungesc starea aceasta de incertitudine, care în acest moment mă apără … Continuă să citești →

Se făcea că eram într-un sat de prin Apuseni; vedeam în jur munţii … Cineva îmi vorbise în trecere despre un medic veterinar, Merişor… – Merită să-l cunoaşteţi… O să vă placă. Femeia, cea care-mi vorbise despre el, nu avea … Continuă să citești →

(Foto de aici) Începuse să-mi placă la bunica de Pocoleni, fără a uita de satul dintre dealuri cu miros de struguri copți în care venisem pe lume. Creșteam văzând cu ochii și fiecare an în care tata spunea ”nu” dorinței … Continuă să citești →

Ion Ionescu-Bucovu Viaţa are înălţările şi căderile ei şi de cele mai multe ori noi, oamenii, nu putem s-o influienţăm cu nimic. Două forţe interioare măreţe se luptă de când e omul pe pământ să conducă destinul lui: raţiunea şi … Continuă să citești →

Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflaţi pe aripile bulevardului din centrul Bucureştiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniştit , visător, totul … Continuă să citești →

A crezut că dacă iese la pensie va dormi mereu pâââână pe la ora zece. Romică se sculase aproape în fiecare zi pe la cinci și jumătate. De aceea mocnea în el ura față de ceasul strident care suna tocmai … Continuă să citești →

Crescuse la creșă, o creșă din acelea care imediat după revoluție îngrozeau lumea civilizată cu imagini de coșmar, cu copii desfigurați de singurătate și de frig ce se legănau întruna înainte și înapoi, dându-se cu capul de pereți. (Foto: http://www.rtv.ro) … Continuă să citești →

Azi vreau să vă povestesc despre Domnișoara Irimescu, profa mea de matematică din liceu. Disciplină complicată, un fel de limbă străină, cel puțin în ceea ce mă privește. La mintea noastră de atunci, niște mucoase între 14 și 18 ani, … Continuă să citești →

Iași, 1982. Un student de culoare, negru ca tăciunele, înalt de aproape doi metri, spânzura de o bară într-un tramvai aglomerat, care cobora Copoul scrâșnind din toate încheieturile. La Universitate urcă el. Măria sa, Controlorul. De fapt o ea, grasă … Continuă să citești →